Articole in categorie

The Stylish Bookshelf

Se intampla o chestie bizara de ceva vreme, de cand toti „locuim” partial in online: a devenit un cliseu sa declari ca toamna e anotimpul tau preferat. Femeia care iubeste toamna a devenit un stereotip, chiar subiect de meme care traverseaza universul social media. Femeia care iubeste toamna isi fotografiaza, obligatoriu, cana cu latte-ul cu sirop de dovleac condimentat, botinele semi-ingropate in stratul de frunze ruginii din vreun parc si apusul de soare de culoarea scortisoarei vazut din balconul apartamentului. Femeia care iubeste toamna scrie cu lirism despre city-break-ul cu

Am certitudinea ca cel putin o data in viata – sau poate chiar cel putin o data pe an! – ti-ai pus problema identitatii tale stilistice. Ce exprimi? Cine esti? Ce imagine ai? Ce mesaj transmiti? Capacitatea noastra de a ne imbraca cum ne place (pe gustul nostru), cum putem si dorim (in functie de dispozitie, temperament, context, statut) este incurajata de moda si, o data cu educatia noastra vestimentara, capacitatea ne este cultivata si transformata in talent, dexteritate. Societatea si fondul nostru socio-cultural (educatia „de acasa”) ne mai restrictioneaza

Ne atasam de haine. Nu doar le cumparam, ci le investim cu emotii. Nu doar le purtam, ci le atribuim puteri transformationale. Nu doar ni le dorim si le cautam uneori cu indarjire, ci le facem parte integranta din amintirea unui moment special din viata. Nu doar le luam de pe umeras sau le asezam la loc in dulap, ci le asociem atribute ale gradinii noastre interioare, le asociem dorintelor si aspiratiilor noastre. Hainele nu sunt niciodata simple bucati de material textil, sunt un soi de oglinda a noastra. E

“January is the quietest month in the garden. But just because it looks quiet, doesn’t mean that nothing is happening.” – Rosalie Muller Wright Ianuarie e o luna ciudata. E o luna care ma face sa ma simt oarecum… ipocrita. Pe masura ce se scurg zilele lui decembrie, astept noul an cu nerabdare: imi place sentimentul inceputurilor, al capitolelor noi, anticiparea ca ce urmeaza va fi sigur „mai bun”, ca retro-perspectiva ma va ajuta sa decantez lectiile, invatamintele, progresul facut. Insa o data parcurse cateva zile de ianuarie, incep sa

Cu multa vreme in urma aveam o reala problema cu asa-numitii „timpi morti” – acele momente petrecute in masina, intr-un ambuteiaj sau pe o canapea, in antecamera unui stomatolog. Mai ca intram in panica: aveam in fata mea o jumatate de ora sau o ora libera, pentru care nu eram pregatita, nu ii gasisem scop, nu o introdusesem in agenda. Cu cat deveneam mai ocupata, cu atat minutele se transformau in intervale disponibile care se cereau bifate, programate, ocupate. Evident, uitam ca pot fi simple momente: de savurat, de calm,

„There is something infinitely healing in the repeated refrains of nature – the assurance that dawn comes after night, and spring after winter.” — Rachel Carson In ultimele doua saptamani, a devenit melodia pe care o ascult on heavy rotation. E plina de speranta, de acel sentiment de anticipare si nerabdare pe care stiu ca il simtim toate zilele astea. Unde e primavara? De ce se lasa atat asteptata? Cand va fi, in sfarsit, prima zi cu mult soare, neintrerupta de nori si ploaie? „Here comes the sun, little darling”,

Cel mai nou film al lui Paul Thomas Anderson, „Firul Fantoma”, se construieste in jurul mai multor teme: jocuri ale puterii, pasiunii si seductiei, relatia dintre un frate si o sora, relatia dintre un adult si o mama moarta, relatia dintre un barbat si mai multe femei, moda si ritualurile atelierelor couture, condusul agresiv la volan, riscurile iubirii, perfectionism si mediocritate, puterea superstitiilor… „Firul Fantoma” urmareste mai multe directii, insa eu l-am vazut drept un film despre „triunghiuri”. Ar putea fi vazut drept un film despre moda anilor ’50, dar

In perioada asta din an, cand toate purtam 7 straturi de haine, ne sufocam sub fulare si paltoane si ne miscam ca ursoaice abia trezite din hibernare, pana si intentia de a ne imbraca spectaculos pare de domeniul fantasticului. Nici nu mai vorbesc de punerea in practica a sus-numitei intentii… Asa ca va puteti imagina surpriza mea cand, intr-o seara petrecuta intr-un wine bar acum cateva seri, o doamna in varsta m-a batut pe umar. „Scuzati-ma”, mi-a spus in timp ce eu nu stiam ce sa fac cu paharul de

 “There are years that ask questions and years that answer.” —Zora Neale Hurston Fiecare an, la fel ca fiecare persoana pe care o intalnim de-a lungul vietii, are un alt scop si o alta personalitate, poarta o alta lectie, este o alta experienta, ne invata sa observam, sa ne modificam ritmurile proprii, sa traim altfel. Sentimentul meu e ca anul acesta e cat se poate de diferit (in bine!) de cel care s-a incheiat; de cand a inceput ianuarie, simt ca am pasit intr-un an ca un ocean: stari de

Recent am auzit un citat, legat de felul in care urmarim si ducem la capat hotararile luate. Cel mai adesea, tendinta umana este spre desavarsire, spre maretie, spre superlativ sau macar spre imbunatatire perpetua. O data intrati pe acest drum, cochetam cu ideea perfectiunii. Apropo, cine defineste perfectiunea? Din moment ce stim ca e de neatins si imposibil de realizat, uitam acest adevar cand vine vorba de stabilit teluri si luat decizii. Citatul pe care il auzisem se referea, in subtext, la acest obicei nesanatos (al comparatiei cu perfectiunea, evident

1 2 3 39 Pagina 1 din 39