Articole in categorie

Vanity Case

Ne-am lenevit?

Perioada asta din an e, pentru mine, un echilibru delicat. Nu sunt total neproductiva, dar nici cu adevarat pro-activa. Cunoasteti starea? Sunt momentele acelea in care ideile vin si pleaca, rareori capatand forma si continut; planuri sunt creionate mental, dar mana e prea lenesa ca sa le astearna pe hartie si dureaza pana se coaguleaza; viata continua, insa energia ii e mai molcoma, mai fluida, mai domolita, aproape nemiscata. Ca aerul unei dupa-amieze toropitoare de august – vi le aduceti aminte, nu-i asa? Abia cateva zile ne despart de ele…

Cu ceva timp in urma scriam pe blog un articol despre unul din subiectele tabu ale societatii moderne legate de frumusetea feminina: pilozitatea. Marturiseam atunci ca admir dezinvoltura femeilor care, asumate, nu se (mai) epileaza sau rad, care indraznesc sa nu se mai conformeze unor idealuri si standarde estetice chinuitoare, care au invatat sa depaseasca definitiile inguste ale feminitatii (acelea strict legate de aspectul fizic). In acelasi articol recunosteam ca eu inca nu sunt acolo. Pentru mine, parul de pe corp a fost mereu un stres si o corvoada. Epileaza-te

Cand vine vorba de corpurile noastre, suntem obisnuite si (de multe ori) educate sa observam deficientele, defectele, neajunsurile. Ajungem sa credem ca trupurile nu ne sunt indeajuns de suple, nu destul de puternice, insuficient de sexy, nu prea mai sunt nici tinere, parca nici foarte netede… Ne concentram atentia pe tot ceea ce corpurile noastre nu sunt si ne simtim obligate sa corectam toata viata acele dezavantaje. Desigur, corpul tau e al tau si doar tu decizi cand si daca necesita schimbari. Acelasi lucru se intampla si cand faci corelatii

De curand m-am trezit in urmatoarea conversatie cu Simona, o veche clienta devenita amica. „Fiica mea de 11 ani a venit ieri la mine si mi-a spus ca vrea sa isi rada parul de pe picioare. Normal ca am intrebat-o daca colegele ei fac la fel. „Da, mami, cam toate. Pot si eu? Uite ce urat se vede…”, imi zice si se bosumfla imediat. Te rog sa ma crezi ca nu am stiut ce e mai bine sa ii spun. Initial i-am spus ca inca e copil si nu e

1. Cazul Morgan Freeman Se pare ca in zilele noastre numele unui distins actor sau renumit producator ajunge sa fie #trending in doua situatii: 1. cand a murit; 2. cand este acuzat de hartuire sexuala. Morgan Freeman e inca bine, sanatos si cat se poate de viu, la cei 81 de ai ai lui. Cu toate astea, omul a ajuns subiect de stiri acum cateva saptamani. Opt femei l-au acuzat public de hartuire sexuala, iar intre numeroasele plangeri, una a fost frecvent repetata: Freeman obisnuieste sa se lanseze in comentarii

„Burn the candles, use the nice sheets, wear the fancy lingerie…” V-ati pus problema cat de des ne incepem ziua cu un „Eu cu ce ma imbrac azi?”? Ati calculat vreodata cat timp consacram alegerii tinutei, pentru ca stim ca stilul vorbeste despre noi? Nu am nici eu date concrete, insa stiu urmatoarele: ca hainele vorbesc – nuantat si greu de tradus – despre noi si ca toate ne straduim sa ne cultivam sufletul pentru ca frumusetea sa radieze din interior spre exterior. Adevarul e ca traim intr-o lume in

Imi aduc aminte de o zi cumplit de calda in martie, cred ca era o luni, nu mai stiu sigur… Cert e ca a luat toate femeile prin surprindere – sau cel putin pe mine si pe cele cu care m-am incrucisat social in acea zi, noi total nepregatite pentru o venire atat de brusca si prematura a verii. Presupun ca toate verificasem starea meteo si ne rezervasem ba un cardigan lejer si o esarfa, ba o bluza cu umerii decupati si espadrile colorate pentru acel inceput de saptamana. Doua

Imi aduc perfect aminte doua momente diferite, ambele intamplate in urma cu 7-8 ani. Momentul #1: O seara intre femei, cateva dintre ele prietene apropiate, altele simple cunostinte. Discutia a curs astfel incat, la un moment dat, am ajuns sa vorbesc despre munca mea. Nu despre cum decurge o zi obisnuita sau la ce fel de evenimente glam sunt invitata, ci despre faptul ca a fi stilist inseamna a incuraja femeile sa isi depaseasca nesigurantele si vulnerabilitatile legate de propria infatisare, a dezvolta o relatie de prietenie cu propria garderoba,

Aseara, trecand prin fata liceului meu, mi-am amintit un moment din adolescenta. Aveam vreo 15-16 ani, pierdeam timpul pe treptele aceleiasi scoli discutand cu colegele de clasa. „Oare cum vom arata cand pe la 40 de ani?” Priveam femeile care treceau pe strada, treceam in revista profesoarele. Am sfarsit toate prin a concluziona: „La 35-40 de ani, o femeie e deja in varsta. Uite, asa ca profa de romana: pulover maro, fuste severe, mereu incruntata si cu permanentul ala de groaza! Hai macar sa ne promitem ca nu o folosim

Tin minte o scena in „Girls”, unul din serialele mele preferate. Shoshana – una dintre cele patru tinere femei atat de reale si, in episodul respectiv, recent absolventa de facultate – este la un interviu de angajare, iar unul dintre subiectele discutiei devine Chelsea Clinton. „A fost intotdeauna una dintre eroinele mele”, declara Shoshana in film, „pentru taria si nobletea de care dovada, pastrandu-si parul cret natural.” Prima data cand am auzit replica m-a pufnit rasul.  La propriu, pe nas. Tarie de caracter si noblete, pentru ca nu isi indreapta

1 2 3 6 Pagina 1 din 6