O cultura a eclectismului

Imi place la nebunie stilul asta eclectic, in care nimic nu se asorteaza clasic si totusi se potriveste de minune, dar am o problema cu el. Problema e urmatoarea.

Lasand la o parte infinitezimala minoritate de femei care sunt nascute cu acest farmec boemo-artistico-eclectic si care pot imbraca orice, cu la fel de mult succes – de la o fusta de cocktail din tafta, purtata cu un tricou vintage, asortate cu o jacheta din lana taraneasca cu model scandinav si incaltate cu bocanci de motociclist – stilul asta necesita a naibii de mult efort.

In loc sa stai in fata dulapului ore in sir incercand sa faci o serie de matrici logice din punct de vedere stilistic – „as avea chef sa port un pulover, dar vreau sa fiu eleganta asa ca am sa il port cu o fusta plisata, dar asta inseamna ca am nevoie de un dres opac simplu etc -, ar insemna sa iti stergi din creier toate regulile de stil stiute si sa incepi de la zero, avand ca instrumente doar flerul, imaginatia proprie si, eventual, pe Chloe Sevigny ca ghid.

Eu personal nu ma simt foarte creativa la 7 dimineata si, de cele mai multe ori, nu vad sensul unui asemenea efort – mai ales daca nu ma face sa arat sexy. Daca tot am de gand sa pierd timp alegandu-mi tinuta cu atentia, vreau ca la final sa arat frumoasa nu doar… „interesanta”. Asa ca, per ansamblu, prefer sa imi petrec 5 minute in plus in pat si sa imbrac o tinuta care stiu deja ca imi vine bine (de exemplu, fusta mea preferata verde kelly si un top turcoaz sau una din rochiile mele petrecute), in loc sa compun o tinuta complicata care ar fi primita cu priviri surprinse de clientele mele sau cu guri cascate pe strada.

Cu toate astea, eclectismul e foarte in, asa ca am sa incerc sa intru si eu in joc – in masura in care nu va trebui sa imi schimb complet garderoba.

Ceea ce ma aduce la urmatoarea problema: cum faci incat tinuta ta sa spuna „m-am imbracat intentionat asa pentru ca…” in loc de „m-am trezit tarziu si de fapt ieri mi-a luat foc apartamentul si astea sunt singurele haine cu care am ramas”?

O idee este sa limitezi tipurile de croielil purtate, astfel incat toate sa fie simplificate, minimaliste si dai mana libera culorilor si imprimeurilor. Poti experimenta cu texturi, inclusiv cu materiale scumpe, ca sa arati ca esti o femeie in toata firea si nu o liceana care inca isi cumpara haine pentru Vama Veche (iubesc Vama, scuze, dar ma calca pe nervi femeile sleampete..). Sau o ultima solutie – te imbraci la nimereala, pe intuneric, si spui tuturor ca e o tinuta copiata dupa Balenciaga sau Dries van Noten.