Prea putin conteaza calitatea filmului lui Luhrmann sau primirea care i-a fost facuta de catre public si critici. Prea putin conteaza ca Leonardo di Caprio este mai mult sau mai putin convingator decat Robert Redford, cel care in 1974 il incarna pe eroul fitzgeraldian in precedenta ecranizare. Conteaza insa ca, dincolo de firele de poveste, in imaginarul colectiv Jay Gatsby rimeaza cu eleganta masculina, cu o nonsalanta la limita decadentei, cu luxul vestimentatiei sport, iar costumele din film sunt definitia modei anilor nebuni. In egala masura, conteaza ca lansarea filmului
Abia ce am terminat un concurs, ca vi se ofera altul, cu un super-premiu din partea artcademy® Fashion Business School! De aceasta data, premiul poate fi primul pas (academic) al uneia dintre voi in industria modei. Tema concursului: o situatie/ scenariu de criza inaintea prezentarii unei colectii de moda, pentru care trebuie sa gasiti o solutie creativa si desteapta (scenariul este detaliat mai jos). Cum participati: lasati un comentariu in josul paginii, cu solutia voastra pentru rezolvarea scenariului. Cat dureaza: aveti la dispozitie o saptamana, concursul se deruleaza intre 11
„The French, when they can’t remember something, blame it on a „hole in the memory”. Through the hole in my memory have passed not only the names of the people I met 10 minutes ago, the combination for the lock on my suitcase and the plots of Henry James’s novels, but also some inner sense of who I was at various times in my life. Looking over my shoulder, I regard whole chapters of my past as the misadventures of a stranger, though of course the stranger was me. A
Nu ma refer nici la depasirea bugetului de cumparaturi, nici la hainele cumparate in graba, fara sa fie probate, in disperare de cauza. Vorbesc despre hainele cumparate cu buna stiinta, dar fata de care traiesti de fiecare data o indoiala, pe care le imbraci cu o grimasa. Cele care te agaseaza atat de intens, incat le impingi in fundul dulapului, acolo unde traiesc monstrii si cosmarurile copilariei. Alaturi de alte greseli vestimentare, din categoria… „La varsta mea, nu il/ o mai pot purta” Gandul apare pe la 35, 40, 45
Astazi nu va mai dau nici un citat din Ionel Teodoreanu, dar va invit sa cititi cateva paragrafe dintr-o biografie amuzanta si anecdotica (numai buna pentru vara) despre Chanel, publicata de editura Ponte. Daca veti citi cartea, poate veti intelege ce anume a facut ca viata si creatiile ei sa fie fascinante (personal, eu inca cred ca tot ce a fost si este legat de ea este hiberbolizat). Daca nu, in mod cert veti ramane cu cateva informatii interesante sau picante despre perioada in care a trait, despre cum gandea
Pe cat de greu v-ar fi sa credeti, a fost o vreme cand femeile se fereau sa poarte ultima moda de la Paris. In „Varsta inocentei”, romanul din 1920 al lui Edith Wharton care descrie societatea new-yorkeza din perioada victoriana (cca 1870), o conversatie la cina are drept subiect extravagantele in toalete ale tinerelor din Boston fata de obiceiurile vestimentare ale batranei doamne Baxter Pennilow „care facea totul cu dichis”*. Doamna cu pricina tinea o comanda permanenta la casa Worth din Paris (fondata de Charles Frederick Worth in 1858), importa
Astazi sunt la drum, spre Timisoara, a doua destinatie a ceea ce eu numesc „roadshow”. Iar pentru ca ieri va spuneam ca viata mea are soundtrack – sunt cea mai fericita cand ascult in casti playlisturile cele mai dibuite, cele mai gandite, cele mai cele -, astazi fac o postare muzical-stilistica, very light pentru ca suntem inainte de weekend. „Muzici si faze”, dupa titlul cartii lui Ovidiu Verdes, transformat in muzici si branduri, care mai de care mai kitsch sau mai de lux. Hit the play button, girls!
La fiecare inceput de sezon, revistele care se respecta lanseaza pe piata un supliment de tendinte: o editie separata, care trece in revista colectiile cele mai importante, directiile stilistice si cromatice esentiale ale sezonului, iti recomanda piese cheie samd. Saptamana trecuta Harper’s Bazaar si-a lansat acest supliment, intimidant de bine pus la punct si cu atat de multe informatii incat, pe buna dreptate, o pot considera Biblia modei pentru primavara-vara 2012 (daca apare vreun comentariu legat de „biblie”, voi inlocui cu „mega-referinta” sau ceva similar, ati inteles ideea….) Dincolo de
Desi inca balonate dupa orgiile gastronomice din ultimele doua saptamani, cu capetele inca pline de colinde si imagini festive, sastisite de povestile matusii Mimi si de iritabilul fond sonor de jocuri Nintendo ale ingerasilor ei, ideal ar fi ca acum sa ne gasim timp sa raspundem intrebarii vesnic-introductive de inceput de an: ce iti propui sa faci anul acesta? ce rezolutii ti-ai trecut pe lista lui 2012? Interogatii fatale, deseori urmate de raspunsuri triste si repetitive: sa slabesc, sa ma las de fumat, sa fac economii, sa nu ma mai
E un accident fericit, cred eu, atunci cand lumile artei si ale modei intra in coliziune frontala, canta la unison, danseaza in acelasi ritm – iar accidentul devine cu atat mai interesant cand rezultatul coboara din „stratosfera” si ajunge in strada. Un astfel de prim accident a fost primavara lui 2008, cand dupa colectia Dolce & Gabbana toate rochiile purtau boboci inmuguriti, petale imprastiate, flori pictate in tuse de acuarele limpezi. In aclasi sezon, Chloe si Cavalli se inspirau din nuferii impresionisti ai lui Monet, Prada caligrafia ghirlande de frunze
