Pentru mine este incredibil cum, imediat ce se raceste vremea, in inbox-ul meu incep sa curga intrebari despre ciorapi, iar multe dintre intrebarile din timpul cursului de stil se blocheaza in aceeasi zona: „Chiar trebuie purtati doar cei negri? Ce ciorapi alegem pentru o tinuta de seara? Ce facem cand nu e nici frig, nici cald? Cum ramane cu cei subtiri, chiar nu mai avem voie sa ii purtam? Se mai poarta cei colorati? Dar cei ajurati, cu model? Ii asortam la imbracaminte sau la incaltaminte?” Adevarul este ca alegerea
Nu mai demult de 3 ani, atunci cand Hannah McGibbon propunea o colectie declinata doar in nuante de caramel, caffe latte, ruginiu si capuccino, bejul camel era culoarea vedeta a toamnei. Astazi, a depasit toate predictiile fashion, s-a instaurat bine in garderobele noastre, iar in moda strazii si-a gasit propria expresie stilistica, departe de declinarile artificiale sau saptezeciste. Ca sa scapam de aura demodata a bejului camel, ar trebui sa renuntam la dress code-urile cu aer retro si business, in favoarea unor constructii mix & match indraznete. Aveti senzatia ca
Asa traduc eu acel „efortless style” din engleza. Jennifer Aniston, Alexa Chung, Jessica Alba par sa il aiba – la fel si femeia pe care ati vazut-o band un cappuccino la masa unui bistrou frantuzesc din Bucuresti sau cea oprita la coltul unei strazi, cautand ceva in poseta cu gesturi gratioase. Toate au un „ceva” in infatisare, par sa isi fi construit tinutele fara crispare, fara framantari, fara sa isi bata capul prea mult timp cu asta. Ca si cum ar face-o din instinct. V-ati pus vreodata problema cum se
Fie ca este vorba de clientele mele particulare, fie de femeile care vin la cursul meu de stil, mi-am dat seama ca persoanele care doresc sa isi schimbe stilul vestimentar pot fi impartite in doua grupuri distincte. Primul grup este in cautarea unei directii stilistice complet noi, fata de „pozitia stilistica” in care se afla acum. Aceste femei (sau barbati!) sunt dispusi sa faca modificari drastice ale tinutelor zilnice si au disponibilitatea (emotionala, in primul rand) de a renunta la o mare parte din garderoba lor actuala. Eu denumesc acest
Incheiam saptamana trecuta scriind despre obiective: stilistice, ale garderobei voastre, ale voastre personale. Mi-ar fi placut enorm sa primesc zeci de raspunsuri din partea voastra, dar …meh! I feel you, comoditatea e regina si mai stiu ca lipsa comentariilor nu inseamna ca nu ati citit articolul sau facut exercitiul! Sper doar ca l-ati facut, acasa, in liniste… Unul din motivele pentru care v-am propus aceasta serie de exercitii stilistice este descoperirea unui citat pe care il folosesc drept motto al cursului meu de stil: if you change nothing, nothing will
Basically, orice femeie ar ridica mana. Indiferent de varsta, stil, educatie… Stiu ca de multe ori ne bazam pe haine sa faca minuni cu corpul nostru – si, intr-o oarecare masura, hainele se conformeaza, dar doar daca stim sa le alegem corect. In dese cazuri, le alegem doar cu privirea. Le probam si ele, saracele, nu se ridica la inaltimea asteptarilor noastre. Uitam ca intre alegerea estetica, vizuala si introducerea lor in gardeorba noastra, mai exista un pas: selectarea lor in functie de iluziile optice pe care le creeaza. Reintorcandu-ma
In dulapul meu exista o fusta de acum 10 ani. Inca ma incape, but that’s not the point. Are o croiala pe care nu credeam o voi mai vedea aparand „in tendinte” prea curand: este o fusta in clini. O data cu reintoarcerea siluetelor feminine, inspirate de perioada postbelica, ni se face chef sa lasam deoparte jeansii si sa purtam, in schimb, piese cu alta valoare. Asa se face ca, la fel ca in povesti, fusta in clini devine prietena cea mai buna a jupei creion. Insa cele doua bune
Mi-am propus ca, incepand de astazi, sa va ofer serie de exercitii. Le fac, uneori, cu participantele la cursurile mele. Foarte des le fac cu clientele mele la stilism personal. Scopul exercitiilor este de a va ajuta sa va descifrati stilul, sa va identificati atributele imaginii voastre si tipul tinutelor preferate, pentru ca apoi sa va puteti stabili niste obiective realiste. Ma folosesc, drept metafora, de unul din citatele mele preferate, din Alice in Tara Minunilor. Intalnindu-se Alice cu motanul de Cheshire la o rascruce de drumuri, Alice il intreaba:
La inceput de an va scriam ca, pentru prima oara de cand am lasat adolescenta in urma, vreau sa port ochelari de vedere. Cand vine vorba de imbracaminte, incaltaminte sau accesorii, ma decid repede: stiu ce mi se potriveste, stiu sa aleg. Cu ochelarii in schimb… senzatie bizara, intre neliniste si entuziasm. Cat de multe rame sa probez, pana ma plictisesc? Sa aleg un model simplu, ceva ce cred eu ca mi s-ar potrivi, sau sa ies din zona de confort si sa las o persoana necunoscuta – care nu
Am avut de curand o discutie cu un amic, plecand de la reguli si creativitate. „Pai ce, tu crezi ca lui Picasso ii pasa de reguli? El nu picta lumea reala, ci cum o vedea el! Fragmentata, in miscare, din mai multe unghiuri deodata, de asta e greu de inteles pana azi”, imi spunea prietenul cu pricina. „Da, da, da, asa este… Dar asta nu inseamna ca nu stia care e treaba cu perspectiva sau armonica cromatica, pana sa picteze in stil cubist, a pictat in stil realist!” La fel