Cum iesi din zona de confort stilistic

Incheiam saptamana trecuta scriind despre obiective: stilistice, ale garderobei voastre, ale voastre personale. Mi-ar fi placut enorm sa primesc zeci de raspunsuri din partea voastra, dar …meh! I feel you, comoditatea e regina si mai stiu ca lipsa comentariilor nu inseamna ca nu ati citit articolul sau facut exercitiul! Sper doar ca l-ati facut, acasa, in liniste…

Unul din motivele pentru care v-am propus aceasta serie de exercitii stilistice este descoperirea unui citat pe care il folosesc drept motto al cursului meu de stil: if you change nothing, nothing will change. Intelegi unde vreau sa bat?

Chiar daca va doriti sa schimbati ceva la stilul, garderoba, imaginea voastra, pana nu incepeti sa schimbati ceva, veti continua sa aveti aceleasi rezultate. Va veti imbraca la fel, veti face la fel shopping, va veti construi la fel tinutele, va veti simti la fel de descurajate sau lipsite de inspiratie in fata dulapului.

A iesi din propria zona de confort este o sarcina dificila. Necesita motivatie, perseverenta, disciplina, entuziasm.

Multe dintre clientele care imi solicita serviciile de stilism personal – personal shopping, evaluarea de garderoba sau consultanta full – fac acest pas pentru a le ajuta sa iasa din zona lor de confort. Fie sunt plictisite de felul in care s-au imbracat in ultimii ani, fie nu se mai regasesc in hainele si culorile din dulap dar sunt total debusolate in magazine. Sunt constiente ca isi doresc o schimbare de imagine, dar de unde sa inceapa? Si incotro sa se indrepte? In unele cazuri, schimbarile sunt drastice si rapide, pe masura ambitiei. In altele, sunt subtile, discrete, au loc treptat, pe masura personalitatii. In ambele situatii, „calatoriile” stilistice si revelatiile femeilor sunt interesante, reprezinta o alta fateta a dezvoltarii lor personale, sunt un proces de invatare, plin de surprize.

Una dintre surprize – si etapa cea mai dificila – nu este sa intelegi care este stilul pe care ti-l doresti, nici sa cumperi toate piesele si accesoriile necesare noii directii stilistice. Partea dificila este sa faci schimbarea propriu-zisa: sa porti altfel de haine, altfel de culori, altfel de croieli, altfel de accesorii. Zilnic, nu o data la pastele cailor.

Inainte de a-i propune unei cliente o schimbare sau o evolutie de imagine, incep prin a-i pune cateva intrebari. Ar trebui sa va gasiti si voi raspunsul la ele:
– ce iti doresti sa schimbi la stilul, garderoba, imaginea ta?
– care sunt obiectivele tale stilistice? Care este imaginea ta ideala?
– cat de rapid ai vrea sa vezi aceste modificari?
– cu ce crezi/ speri ca vom incepe (culori, imprimeuri, accesorii, croieli, stiluri)? Ce ti-ar fi cel mai usor sa schimbi?
– cat de atenta esti la felul in care te imbraci acum?
– cand ti-ai modificat substantial ultima oara lungimea, culoarea si linia coafurii?

Daca primele 5 intrebari sunt previzibile, ultima vine ca o surpriza. Nu intreb intamplator, iar motivele sunt doua.

Primul: majoritatea femeilor este reticenta la a-si schimba coafura (culoarea, lungimea, forma), o data ce a gasit o varianta multumitoare, iar aceste femei raman cu aceeasi tunsoare si 10-15 ani. Al doilea: coafura in sine influenteaza dramatic felul in care orice femeie isi vizualizeaza stilul actual si pe cel viitor. Schimbarea coafurii unei femei chiar la inceputul procesului de make-over poate inseamna ca restul modificarilor se vor face mai usor, vor curge mai natural.

Uneori, o noua culoare sau o noua lungime sunt acele impulsuri necesare pentru ca femeia respectiva sa isi faca curaj sa iasa din zona de confort. In cele mai multe cazuri, prima injectie masiva de culoare in garderoba – schimbarea totala a cromaticii vestimentare – este pasul imediat urmator si cel mai usor de realizat.

Pasii urmatori, care se fac in decurs de saptamani sau chiar luni, inseamna evaluari de garderoba, sedinte de outfit creation, mers la cumparaturi pentru a cauta piese lipsa care ar completa tinute… Nimic nu se intampla peste noapte, iar clientele mele primesc chiar si „teme pentru acasa”. Pe langa ca isi tin jurnale vizuale de stil si invata sa isi evalueze zilnic tinutele, cea mai importanta sarcina este sa inceapa cat mai curand sa isi poarte noul stil.

In ciuda unei noi garderobe impecabil construite, in ciuda instrumentelor stilistice pe care le au la dispozitie, in ciuda formulelor si fotografiilor cu outfituri noi, in ciuda incurajarilor mele, tot poate fi dificil sa faci schimbarea pe care ti-ai propus-o (mai ales cand modificarile sunt drastice).

In acest punct, munca mea este aproape completa. Restul depinde de ele. Pentru ca sa le pot trece de etapa de blocaj, in sedintele de stilism personal le ofer doua alternative:

1. Plonjezi cu capul inainte, te arunci cu curaj. Alegi o tinuta cu totul diferita de ceea ce ai purtat pana acum, o imbraci si iesi pe usa. Nu te mai gandesti la acest gest, ti-l asumi. Te vei simti putin stanjenita la inceput, te poti astepta la comentarii… si ce daca? Este nevoie sa faci acelasi lucru si a doua zi, si a treia zi si in fiecare zi a saptamanii. Practice makes it perfect.
2. Iti uzi intai varful degetelor de la picioare, apoi intri pana la talie, apoi te scufunzi cu totul. Asta e metoda pasilor marunti, in care porti piese care apartin vechiului tau stil cu altele care tin de noua ta imagine. O piesa din afara zonei tale de confort si una care ti-e buna si veche prietena. La propriu, poti incepe cu incaltamintea, continui cu accesoriile, finalizezi cu croieli, imprimeuri, culori, lungimi. Slow and steady does it.

As fi curioasa sa aflu cate dintre voi ati pasit in afara zonei voastre de confort stilistic si cum ati facut-o? Ce fel de strategie ati folosit? Ce ati invatat pe parcurs?

Iar pentru ca la inceput vorbeam de schimbare si de unde poate incepe, va lansez un gentle reminder: mai sunt 4 locuri la cursul meu de stil de la final de noiembrie. Poate va faceti curaj sa veniti 🙂

Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!

Fotografii: pinterest.com

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

14 comentarii la acest post

  1. 1
    Alice says:

    Depun mărturie pentru o schimbare totală de stil, doar prin participarea la cursul de stil, pentru că mi s-au relevat culorile care mi se potrivesc, imprimeurile geometrice care mă caracterizează și da, stilul, ah, stilul contemporan. Însă primul lucru cu care am început a fost să mă debarasez de hainele a căror mărime nu-mi era potrivită. Și dintr-o dată s-a făcut lumină. Am sporit calitatea garderobei fără nicio investiție, doar prin curajul de a mă detașa de niște obiecte cumpărate din cu totul alte considerente decât acela de a mi se potrivi. Curaj, îndrăzniți să mergeți la curs. Într-o lume de lucruri inutile și efemere, cursul cu Irina e o oază de bucurie și trebuință, ce durează, ce durează..

    • 1.1
      Irina says:

      Draga mea Alice… cineva ca tine este cartea mea de vizita cea mai frumoasa! Iti multumesc pentru cuvintele de apreciere, mi-au umplut sufletul, mai ales ca ma pregatesc pentru o grupa noua de curs, pentru maine dimineata 🙂 Te imbratisez!

  2. 2
    Anca M. says:

    Tocmai trec printr-o astfel de perioada :)) De obicei arunc pe mine o pereche de blugi si o bluza comoda, adidasi sau balerini in picioare si fug la birou. Dar mi-am propus sa schimb asta! M-a impulsionat tare o colega de birou, care ,desi e mama a doi copii, vine in fiecare zi imbracata office si cu pantofi cu toc(in fiecare zi alta pereche). De fiecare data ii admir tinutele! Si mi-am zis daca ea poate si eu la cei 26 de ani ai mei pot! Asa ca de o saptamana am inceput sa port pantaloni casual cu camasi, fuste, pantofi cu toc si chiar ruj pe buze! Bineinteles ma ajuta si vremea frumoasa de afara care ma binedispune!

  3. 3
    Anca M. says:

    PS. De vreo 4-5 luni tot incerc sa-mi schimb culoarea parului, si ma duc hotarata la coafor, dar de fiecare data ies de acolo doar tunsa 🙂 Mi-e teama ca nu o sa-mi placa noua culoare si va trebui sa traiesc cu ea pana creste parul…

  4. 4
    Teodora says:

    pfffff…acum chiar ca m-am simtit vinovata. am inceput sa scriu la postul cu obiectivele, dar am fost intrerupta si mi-a fugit gandul bun 🙁
    culoarea parului am modificat-o acum vreo 3 ani si am gasit o varianta care e senzatie. de la momentul alegerii ei, mi-am dat seama ca din toate multiplele teste facute, aceasta mi se potriveste cel mai bine la coloratura pielii si a ochilor. cel putin o data pe an se produce o schimbare de genul breton, lungime, amandoua concomitent etc. ma plictisesc repede si ma apuca zelurile de modificat 🙂
    la garderoba este o alta situatie. ani de zile am fost destul de constanta la stilul casual sport, oarecum masculin, iar modificarile au fost mici si progresive. in tot acest timp am iesit din zona de confort prin influenta unor persoane apropiate care mi-au cumparat cu forta rochii de exemplu.
    schimbarea si iesirea din zona de confort a garderobei s-a produs concomitent cu schimbarile majore din viata mea. doar dupa ce am achizitionat vreo 2 rochii si vreo 3 bluze, am realizat ca uzual nu as fi ales asa ceva. texturi diafane, modele foarte feminine si imprimeuri cu flori de exemplu :O am continuat pe aceeasi linie de feminizare a garderobei si zilele astea ma ocup cu sesiunea 2 din domesticirea dulapului 😀
    P.S. asta nu e comment, e roman! 😀

  5. 5
    adriana says:

    Buna ziua,

    Eu nu ma numar printre curajoase, iar in acelasi timp cred ca e putin „periculos” sa te avanti intr-o schimbare radicala fara consilierea unui specialist. Poate iesi ceva mai grav decat era inainte :D.

    Cursurile dvs. sunt binevenite si sper sa ajung si eu cat mai curand. O schimbare asistata de un om care lucreaza in domeniu nu are cum sa iasa decat bine.

    O zi minunata!

  6. 6
    Corina Bernea says:

    Inspirata de postul tau, am mers astazi si mi-am achizitionat cateva haine colorate. 🙂

    Si ca sa raspund la intrebare: am pasit in afara zonei de comfort prima data candva prin liceu cand incercam sa ies din era gri-ului. Atunci am inceput cu haine in culorile mele preferate pe care le combinam cu jeansi. Usor usor am ajuns sa am o garderoba foarte colorata si indrazneata care mi-a definit stilul pana la finalul facultatii.

    Acum trec din nou prin acest proces de tranzitie de la o perioada de doliu inapoi spre zona in care culorile imi aduc veselie. Este dificil, mai ales daca nu am timp dimineata, negrul si gri-ul fiind atat de usor de asortat. Fac insa un efort constient si imi planific tinutele ca sa ma asigur ca avansez si imi iese. Iar cand merg la cumparaturi ignor optiunile de negru si caut pastelurile.

  7. 7
    lara says:

    mie imi este foarte greu sa ies din zona de confort, am impresia ca toata lumea se uita la mine si mie mi se pare ca exagerez. ma gandeam ca MMonroe se imbraca simplu, dar emana senzualitate din ea…

  8. 8
    bestiuta says:

    Buna Irina,

    Am vazut ceva in articolul tau ce mi-a atras atentia. Ai pus punctul pe i acolo unde imi este cel mai greu. Tocmai am decis acu 2 saptamani sa-mi schimbi garderoba. Am 30 de ani si m-am gandit ca ar fi cazul sa schimb ceva la mine. Cu greu m-am convins ca de fapt, chiar daca sunt supraponderala exista haine care arata super bine pe astfel de femei. Pot sa fiu o femeie frumoasa si daca sunt plina. De cand am inceput sa lucrez am mai slabit si am pasit super multumita in magazin cautandu-mi haine masura M (in loc de L sau XL). Acu 2 saptamani am spart pusculita si mi-am schimbat garderoba. MI-am cumpara pantaloni in loc de blugi, camasute cu accesorii deja incorporate, am avut grija sa-mi accentuez aturile, sa-mi pot face o talie si sa-mi fac curaj in a avea un decolteu. Problema cea mai mare? Cum fac sa ies din casa cu astfel de haine? Am totul schimbat: de la pantofi pana la palton. Inainte stilul meu era ceva de genu: blugi, un pulover cat se poate de simplu si o geaca de piele. Am tot incercat sa-mi ascund greutatea dar am realizat ca si femeile plinute pot arata super in hainele potrivite. Dar ai dreptate, sa le pun pe mine si sa pornesc in lume. Luni dimineata voi face pasul necesar si voi pasi mandra in noile mele haine. Nu stiu daca ai pe blog un articol pentru femeile plinute. Ce anume sa accentueze, ce sa evite etc. Bafta in continuare!

    • 8.1
      Irina says:

      Draga mea Cristina, nu ne cunoastem dar ai toata admiratia mea! Pentru disciplina si vointa de a pierde kilograme, dar mai ales pentru curaj si naturalete! Nu stiu cat de mult te vor „incalzi” recomandarile mele, dar uite – un blog al unei tipe plinute dar frumoasa-foc si super-stylish (http://girlwithcurves.com/), iar daca ai nevoie de inspiratie pentru tinute, doua site-uri (www.igigi.com si /www.fashiontofigure.com/). Cat despre „cum sa porti aceste haine”… de ce astepti pana luni???

  9. 9
    claudia says:

    Incerc.Am inceput prin a ignora hainele negre si gri, prin a le asorta in mod inedit pe celelalte, prin a le purta pe cele deja deja cumparate dar nepurtate, prin a face achizitii ,, foarte colorate,, (o poseta visinie, un sacou camel, un cardigan din casmir crem cu flori gri, ciorapi mov, bleumarin si verde)…

  10. 10
    Iulia says:

    Buna Irina, nu am mai comentat pe aici dar subiectul asta chiar ma atrage maxim. La mine iesirea din zona de confort a fost super usor de facut, poate pentru ca se ajunsese la momentul potrivit pentru asa ceva, cine stie. Dar adevarul e ca abia asteptam sa ies, doar ca nu ma prindeam exact cum. Eu sunt genul de baietoaica si pana am terminat facultatea m-am tot imbracat foarte simplist. Cand am inceput insa sa lucrez (acum 2 ani) s-au intamplat doua chestii: 1. Prin natura jobului, trebuia sa fiu prezentabila si nu mai aveam voie sa apar imbracata in blugi si tricou negru cu dragoni. 2. Am avut banii mei proprii, cu care puteam face ce voiam. Si mi-am dat seama destul de repede de un lucru: avand in vedere ca pana atunci cumparam totul cu bani de la parinti, aveam in subconstient ideea ca ce iau trebuie cumva sa fie bun si din punctul lor de vedere. Plus ca nu imi placea sa cer bani si incercam mereu sa fac in asa fel incat sa am nevoie de cat mai putini. Nu indrazneam sa iau orice ma taia capul. A fost de ajuns unul din cursurile tale de stil, in iarna 2011-2012, si banii proprii ca sa se rezolve totul. Nu am avut nici o strategie anume. Pur si simplu, incepand cu acel moment, de fiecare data cand mergeam la shopping imi luam mereu fix ce aveam chef, pentru ca puteam. Nu mai renuntam la nimic din ce imi placea, decat daca nu imi venea bine. Acuma nu trebuie sa se inteleaga ca plecam cu tot mallul, sunt foarte pretentioasa la haine (norocul meu, altfel as fi fost ruinata daca faceam asta)si nu imi gasesc usor. Dar pe langa faptul ca nu am mai renuntat la ce mi-as fi dorit gandindu-ma “vai dar ce-o sa zica mama/tata/oricine altcineva care ma stie de mult timp”, am avut grija ca niciodata sa nu am sesiuni de shopping facute degeaba. Timpul meu e pretios, asa ca daca ma deranjez sa merg intr-un mall, am ghinion si nu gasesc nimic bun, macar un dres tot iau, sa aiba un rost deranjul. Si a functionat.
    Sigur, nu s-a rezolvat treaba prea repede, si inca simt ca mai am de lucru la imbunatatiri, dar asta e din cauza ca o garderoba intreaga nu se schimba de azi pe maine, din motive obiective. Important e ca am ajuns sa primesc complimente pentru felul cum ma imbrac si ca arat si in exterior din ce in ce mai mult conform imaginii interne pe care o am cu mine.
    Acum insa am o noua problema existentiala: eu banuiesc ca sunt genul dramatic, imi place ca atunci cand ma imbrac sa ma simt ca si cum as juca un rol, si am si tot felul de haine ciudate. Doar ca mi-am gasit recent palaria perfecta, care e stil cowboy, ca in vestul salbatic. Si nu indraznesc sa o port in Bucuresti. Am impresia ca toata lumea s-ar uita la mine ca la o zaluda. Ceva e ciudat aici, pentru ca in Constanta am purtat-o. Nu mi-am facut griji. Cand o sa mai plec in vacanta sigur am s-o iau cu mine. Dar in Bucuresti pur si simplu mi-e groaza sa ies cu ea pe strada. O fi sau n-o fi deplasat sa port asa ceva in orasul asta? E iesire prea mare din zona de confort sau chiar as arata ca o zanatica? :))

  11. 11
    Magda says:

    Buna seara!! eu am o alta problema…imi plac hainele, urmaresc toate blogurile de moda si imi imaginez tot felul de combinatii..dar in momentul cand ajung in magazine nu stiu cum dar fac cele mia proaste alegeri si cand ajung acasa nu imi mai plac 🙁 vreau sa ma axez pe cateva piese basic si cateva mai clasice pe care sa le schimb cu accesoriile potrivite:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.