O intrebare care te poate scuti de altele zeci…

Saptamanile trecute, intr-o frumoasa zi cu soare, m-am intalnit cu o prietena venita in vizita din Brasov. Ne-am luat fiecare cate un latte si, dupa o lunga conversatie, ne-am hotarat sa trecem prin cateva magazine – fara aglomeratie si fara muzica pusa la maxim, nu cum stau lucrurile in weekend.

In unul dintre ele, care semnaliza si ceva promotie sau reduceri de moment, am intrat „doar ca sa ne uitam”, un pretext atat de familiar… Pe un umeras astepta un adorabil pulover subtire din bumbac si vascoza, in cea mai frumoasa nuanta de verde smarald, premiat cu o reducere substantiala pe motiv ca la subrat avea un mic defect. M-am trezit, brusc, trecand printr-un sir intreg de masinatii mentale:

„Suntem abia la jumatatea primaverii, voi avea suficiente ocazii sa il port sezonul asta..”
„E culoarea mea preferata, as putea sa il asortez la atatea fuste, si la jeansi, si la cativa pantaloni…”
„E din bumbac in amestec cu vascoza, sunt materiale naturale, e usor de intretinut, iar textura e atat de fina!”
„E adevarat ca are defectul acesta la subrat – dar e doar o mica gaura, o pot repara eu sau il duc la un atelier de retus; nu are cum sa coste mai mult de 15-20 de lei, poate mi-l repara pe loc sau de la o zi la alta…”
„Iar pretul, nu mai dau peste un deal asa grozav – e si un pulover de calitate, imi place si culoarea, croiala imi vine bine, voi regreta daca il las necumparat!”

Am intrat in acest ciclu de ganduri, numit si „justification thinking”, fara sa imi dau seama. Nu inseamna ca nu eram constienta de ele, ci ca le hraneam, nu ma impotriveam, nu le supuneam niciunui filtru rational. In capul meu, pana sa articulez „achizitie din impuls”, eram deja posesoarea puloverului, il cumparasem, eram cu el acasa, incepusem deja procesul de retus!

Insa aici intervine smecheria: exista ceva care scurtcircuiteaza acest ciclu de gandire viciata, un gest care – fara efort si fara durere – ne poate impiedica sa ajungem la concluzia inexorabila a unei noi achizitii vestimentare de care, de fapt, nu avem nevoie.

Smecheria de care vorbesc este capacitatea noastra de a recunoaste, chiar in momentul in care ni se intampla, ca am intrat in respectivul cerc vicios de ganduri. Ii puteti spune constientizare si o aduceti in prim-plan prin doua simple intrebari:

Ma simt mai usoara sau mai impovarata, la gandul de a cumpara aceasta haina?
Ma simt mai usoara sau mai impovarata, la gandul de a avea aceasta haina?

In cazul meu, raspunsul la ambele variante ale intrebarii a fost acelasi: mai impovarata.

Sigur, piesa respectiva bifa cateva casute importante si parea sa fie o achizitie buna. Fara nicio indoiala, as fi putut-o imbraca de suficiente ori: nu se incadra la „orfani”, acele piese de care uitam, pe care nu le purtam, nu stim cum sa le asortam, carora nu le gasim „frati” sau „parteneri” in garderoba. Nu era nici o achizitie costisitoare, nici macar una al carei pret sa depaseasca un prag rezonabil al bugetului meu.

Din punct de vedere emotional, era o achizitie problematica. Nu doar ca ma impovara, ci imi ingreuna si garderoba (deja plina) si, cel mai grav, ma plasa din nou intr-un tipar nesanatos: cel al obisnuintei de a face shopping la intamplare, ca sa imi umplu timpul.

Ca sa ajung la declicul potrivit – unda verde sau, din contra, rosie – care imi indica motivul adevarat si constient al cumpararii respectivei haine, tot ce aveam de facut era sa ma opresc un moment, sa imi pun acele intrebari si sa astept raspunsul.

Ah, si cat de mult conteaza sa dam atentie raspunsului, sa il respectam si sa decidem conform lui! Pentru ca putem auzi raspunsul care apare din intuitia proprie, din cea mai inteleapta si constienta parte a noastra, iar apoi sa il ignoram – atunci de ce ne mai punem intrebarile de mai sus?

Asa ca am lasai in magazin puloverul in cea mai frumoasa nuanta de verde smarald, cu defectul abia observabil si cu pretul atat de tentant.

In drum spre casa m-am simtit usoara, am stiut ca am luat decizia buna.

Data viitoare, cand sunteti la cabina de proba (sau online, pregatite sa transferati ceva in cosul de cumparaturi) si va treziti ca va cautati justificari pentru a cumpara ceea ce probati, intrebati-va doar atat:

Ma simt mai usoara sau mai impovarata, la gandul de a cumpara aceasta haina?
Ma simt mai usoara sau mai impovarata, la gandul de a avea aceasta haina?

Mai sunt si alte intrebari care va pot schimba tiparele de shopping, dar le las pentru un viitor articol.

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii despre acest post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.