Eu si revistele de moda

Reviste de modaInainte de orice, sa lamuresc o chestie: iubesc revistele de moda, le ador. cand stiu ca trebuie sa apara un nou numar din Vogue sau Bazaar, trec pe la cel putin 4 chioscuri InMedio sa verific daca le au. Daca sunt acasa si citesc un numar nou si se intampla sa ma trezesc cu vreo prietena in vizita, ascund revista in dormitor, sub o perna – ca nu cumva sa imi strice placerea noutatii, rasfoind ea paginile pe care nu am apucat sa le citesc. De cate ori ma mut, car dupa mine tone de hartie, aranjate cronologic. Dar chiar si asa, cu toata dragostea mea cu tot, imi dau seama ca editorii de moda privesc moda intr-un mod diametral opus fata de cum este aceasta experimentata de femeia obisnuita, iubitoare de haine si pantofi.

Sa luam drept exemplu suplimentele speciale de tendinte. Tot ce inseamna high fashion sau catwalk fashion este, desigur, un laborator fantastic de idei, care par nebunesti la prima vedere dar care se filtreaza si modifica pana ajung, intr-o forma sau alta, in garderoba noastra. De cele mai multe ori, insa (in special in sezonul de toamna), puse in fata materialului brut – adica imagini ale celor 10-12 trenduri principale – ne simtim coplesite. Adica nu-mi pot imagina ca exista femei care, chiar dependente de moda si reviste fiind, atunci cand se imbraca dimineata pentru a merge la munca se gandesc cum sa interpreteze dragostea lui Diane von Furstenberg pentru picturile Tamarei de Lempicka prin ceea ce vor purta la meetingul de saptamana asta, sau daca sacoul de pe umeras combinat cu anumiti pantofi pot fi luati drept un tribut adus lui Galliano si actuala sa obsesie pentru Mugler, Montana si Alaia.

Din punctul meu de vedere, in lumea reala, astfel de considerente trebuie sa joace un rol secundar fata de:
a) ceea ce deja avem in garderoba
b) chestiuni practice (de genul e prea cald/ prea frig pentru acea tinuta;  se potriveste la birou samd)
c) daca ne simtim in largul nostru purtand haina respectiva
d) daca e o croiala care ni se potriveste sau un stil care ne reprezinta

Sincer, in cazul meu – desi imi pot face intotdeauna loc in dulap pentru inca o rochie sau inca un top -, o data ce am trecut prin variantele a – d, nu mai e loc nici pentru Tamara, nici pentru Montana. Sorry, dar sunt sigura ca intelegeti.

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

3 comentarii la acest post

  1. 1
    carola says:

    cat de bine ai pus punctele pe i. subscriu 🙂 si, pana la urma, sa porti ceva doar pt ca e in tendinte imi miroase nitel a „victima a modei”, nu ca ar fi ceva rau sa te „victimizezi” pe un alter hermes ;). Dar voi admira intotdeauna o femeie care, filtrand tendinte, dorinte, asppecte practico-financiare si putina imaginatie, reusesc sa-si creeze un stil propriu.

  2. 2
    carola says:

    *oops – imi cer scuze pt greseli – altar herms si o femeie… reuseste 🙂

  3. 3
    Raluca says:

    mai bine de atat nu cred ca puteai sa o spui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.