“November comes And November goes, With the last red berries And the first white snows With night coming early, And dawn coming late.” – Clyde Watson Pentru mine, noiembrie are gust de chai latte, tarta de pere si risotto cu dovleac si salvie, miros de fum si ceata, culoarea diminetilor gri si sentimentul unor momente de indolenta, furate parca celei mai frumoase toamne din ultimii ani. A revenit perioada zilelor prea scurte, a duminicilor ploioase petrecute sub o patura, a dupa-amiezelor in care lumina slaba a soarelui ne cade prafuita
Inainte de a citi mai departe, va rog nu intrati in panica. Nu va voi spune sa renuntati la dresurile negre opace – la urma urmei, suntem deja in sezonul rece, ciorapii peste 40 DEN si in culori inchise sunt de rigueur (plus ca pregatesc un articol dedicat lor in intregime, partea a II-a a acestei saga). N-am sa va indemn nici sa dati foc perechilor colorate de ciorapi (desi… nu, hai sa trecem peste asta). Voi incerca insa sa va conving ca, dincolo de relatia de lunga durata cu
„Ce vorbesti, fusta asta? Nici nu mai stiu de cati ani o am!” Asa a sunat raspunsul meu standard zilele trecute, cand mai multe prietene mi-au complimentat tinuta. Adevarul e ca chiar purtam o fusta veche – ma rog, de acum 7 ani, ceea ce o face „veche” in comparatie cu ritmul absolut innebunitor in care se misca azi trendurile. Fusta asta a supravietuit cu stoicism trierilor bi-anuale la care imi supun nu doar garderoba, ci TOT ce am in casa: incaltaminte, carti, farfurii, obiecte de decoratiuni interioare, accesorii, reviste,
Intr-o zi obisnuita, ma consider o sustinatoare si admiratoare a trendurilor, chiar si a celor experimentale. In peisajul modei ele sunt daca nu neaparat painea si untul, in mod cert glazura si bomboana de pe tort. Si, desi nu le voi adopta pe toate ci voi alege cu discernamant pe acelea pe care le traduc usor in stilul si garderoba proprie, nu pot nega cat ma amuza sa vad alte persoane probandu-le si cumparandu-le. In plus, voi incuraja orice femeie suficient de receptiva la nou sa le dea o sansa,
Am avut parte de o toamna deosebit de… autumnala. Spre deosebire de verile si iernile copilariei – pe care ni le aducem aminte mai fierbinti, mai luminoase, mai lungi sau mai pline de zapada decat cele traite ca adulti -, toamna aceasta ne-a oferit mai multa frumusete, soare si culoare decat ceea ce asteptam de obicei de la acest anotimp. A fost o toamna spectaculoasa, ca cele imortalizate intr-o fotografie de atmosfera, o butaforie minutios selectata si aranjata de un scenograf. O toamna cinematica, precum cea din afisul pentru „When