A fost odata ca niciodata, o vreme cand sosetele nu erau altceva decat cel mai banal si luat la repezeala cadou de Craciun. Singura regula valabila cu privire la sosete era asortarea – cu alte cuvinte, sa fie ambele identice, chiar daca una dintre ele se intampla sa se piarda in cosul de rufe – , iar singura data cand apareau in conversatii era dupa cateva pahare de vin, cand cineva (o femeie, evident) impartasea grupului povestea intalnirii cu un seducator care le purta chiar si in dormitor. „Moartea pasiunii”,
In anul in care am divortat mi-am pierdut de 7 ori cardul bancar. La cea de-a sasea oara, doamna de la ghiseu a trecut peste distanta profesionala pentru a ma intreba, stupefiata: „Dumneavoastra, iarasi? Nu puteti fi serioasa?” Dragile mele cititoare: eram serioasa. Pe bune. Asta nu m-a impiedicat sa pierd cardul inca o data, ultima, a saptea oara. Pe de alta parte, acelea au fost singurele dati in viata cand pierdeam ceva. Obisnuiam sa ma mandresc (si inca o fac, recunosc) cu capacitatea mea de a nu pierde lucruri.
Am zile, cum e cea de azi, in care lucrez de acasa. Din cand in cand, fac o pauza din scrisul articolelor si sesiunile online cu cliente pentru o doza de Instagram si o ceasca de ceai. Ma uit in jurul meu. Nu e spatiu glamorous: am masa plina de hartii si pagini rupte din ziare, intr-un colt se inalta primejdios un turn de carti, reviste si albume de moda, pe agenda lipita de cotul meu se odihneste un biscuit de ovaz mancat de jumatate. Piesa de rezistenta? Una dintre
Ei bine, am trait sa o citesc si pe asta. Articolul pe care tocmai l-am incheiat m-a zapacit in asemenea hal, incat nici nu stiu daca jocul de cuvinte a fost intentionat. (Nu, nu a fost…) Daca pana acum traiati cu impresia ca alegerea tinutei zilnice e o chestiune dificila, exasperanta, posibil aducatoare de like-uri, in mod cert supusa unui nivel de disconfort, pregatiti-va sa va imaginati moarte de oboseala. Sau in fine, sa va imaginati moarte. Si apoi sa faceti un efort suplimentar, pentru a va imagina in ce
Conform stereotipurilor, femeile care se imbraca in rosu sunt mai „atragatoare sexual”. Don’t shoot the messenger, asa am citit pe Wikipedia. Se pare ca are ceva de-a face cu „Efectul rochiei rosii”. Poate Chris de Burgh stia ceva, nu neaparat legat de moda… Adevarul e ca pe oricine ati intreba, veti descoperi ca sansele sunt mari sa asocieze rosul cu iubirea, seductia sau puterea. Rosul e o metafora pentru pasiuni arzatoare, pentru personalitati nestapanite si flamboiante, pentru senzualitate si indrazneala. Tradus in limbaj vestimentar (si verificat in realitate), rosul este