In materie de stil, foarte mult din evolutia proprie tine de experimentare, de indrazneala, de receptivitatea fata de nou, schimbare, risc. Astfel, sunt lasate deoparte principiile pe care vi le-as putea expune eu din perspectiva „tehnica” a unui stilist („silueta iti va echilibrata de croiala X, lungimea Y, accesoriul Z”), la fel cum merita ignorate regulile stricte transmise generational („pe vremea mea, nu se purta dantela cu camasa in carouri, iar eu stiu sa ma imbrac, cand eram tanara mi se spunea ca sunt bine imbracata!”), parerile binevoitoare ale unei
Abia atunci cand tot ce etichetam drept „normal” este imprastiat in patru vanturi si devine subiect de conversatie nostalgica, incepem sa tanjim dupa familiar, simtim nevoia sa ne sprijinim in ceea ce cunosteam a fi stabil, ajungem sa pretuim rutina si tabieturile. Tot ceea ce inainte luam de bun – un gest firesc de-al nostru, un „ceva” facut din reflex – acum pare extraordinar, pretios, aproape un ritual. Imbracatul a devenit, pentru mine, o astfel de practica constienta si atenta. Nu stiu cum decurgea pentru voi, pana acum o luna
Ultima data cand am observat influenta exercitata de stilul unui personaj sau a unui serial TV in moda a fost pe vremea cand urmaream Mad Men. Fustele ample si cardiganele scurte purtate de Betty Draper erau masiv copiate – de branduri, in pictoriale, in moda strazii, in social media. Ceva mai de curand am observat un fenomen similar cand am bifat pe Netflix Forbrydelsen (The Killing), un serial politist danez: garderoba Sarei Lund, personajul principal, parea sa fie inspiratia pentru toate tricotajele colectiilor de iarna trecuta. Iar cel mai recent…
„Ne vom simti alinati la gandul ca, desi mai avem de rezistat o perioada, vor reveni si zilele bune; vom fi din nou alaturi de prieteni; vom fi din nou cu familiile noastre; ne vom intalni din nou.”* Cuvintele acestea – calme, rezervate, si totusi pline de speranta atat de necesara in aceste zile – mi-au oferit unul din momentele de pauza luate saptamana trecuta. Au fost cele cu care regina Angliei si-a incheiat duminica discursul televizat, un discurs considerat istoric pentru ca este (doar) al patrulea in cei 68
Imi place sa cred despre mine ca am un prag al durerii suficient de ridicat (la urma urmei, am cateva tatuaje!) – insa cand vine vorba de indepartarea parului de pe corp, ma crispez toata. Am incercat nenumarate variante, toate insotite de grimase, icnete si lacrimi, unele si de arsuri, iritatii si capilare sparte: epilat cu ceara rece, epilat cu ceara fierinte, epilat cu zahar, epilat electric la domiciliu, electroliza, crema epilatoare, threading, pensat clasic, ras… Nici una dintre ele nu a fost o experienta placuta. Nu mai vorbesc de