Nu ma refer nici la depasirea bugetului de cumparaturi, nici la hainele cumparate in graba, fara sa fie probate, in disperare de cauza. Vorbesc despre hainele cumparate cu buna stiinta, dar fata de care traiesti de fiecare data o indoiala, pe care le imbraci cu o grimasa. Cele care te agaseaza atat de intens, incat le impingi in fundul dulapului, acolo unde traiesc monstrii si cosmarurile copilariei. Alaturi de alte greseli vestimentare, din categoria… „La varsta mea, nu il/ o mai pot purta” Gandul apare pe la 35, 40, 45
„Ne-a prevenit natura, ne-au prevenit parintii. Am inteles cum stau lucrurile cu zdrelitul incheieturilor si cu traficul. Am invatat sa fim atenti la covoarele care nu stau bine fixate pe scari, fiindca bunica se daduse odata de-a berbeleacul din cauza ca una dintre vergelele de fixare din alama, duse la lustruirea anuala, nu fusese pusa la loc cum trebuie. Am invatat despre gheata subtire, despre degeraturi si despre copiii rai care uneori varau pietricele si chiar lame de ras in bulgarii de zapada – desi nici unul dintre aceste avertismente
Pe vremuri era simplu. Acum o suta de ani, femeile nu isi tundeau niciodata parul (doar cand se imbolnaveau si erau imobilizate la pat luni de zile). In anii ’20, indiferent de varsta, toate femeile isi scurtau parul in stilul Louisei Brooks, iar in anii ’60 se tundeau baieteste. Acum 10-20 de ani, o data ajunse la 35 sau 40 de ani de ani, femeile isi scurtau parul sau incepeau sa si-l poarte strans. Astazi, facem ce vrem cu podoaba noastra capilara. Ceea ce e minunat. Doar ca… intalnesc din
Pe vremuri, regulile etichetei (manierelor, protocolului samd) spuneau ca un adevarat domn deschide intotdeauna usa unei doamne, nu vorbesti in timp ce mananci, iar bijuteriile aurii (sau din aur) nu ar trebui purtate in acelasi timp cu cele argintii (sau din argint). Nu stiu cati le mai respecta pe primele doua – desi sunt frumoase, pline de eleganta si gratie, nu au cum sa se demodeze! – , dar cert este ca ultima este perimata. Asta pentru ca moda evolueaza, este in perpetua schimbare si, o data cu ea, gusturile
„Pe urma a dat sa isi stranga parul. Despletit, ii mangaia fata si ii cadea in ochi. Si l-a ridicat in varful capului si si l-a sustinut cu cativa piepteni pe care i-a gasit pe perna, fara sa se mai pieptene… […] Razele diminetii intrau pe fereastra deschisa jucandu-se in mii de feluri pe peretele de vizavi, fluturi care se urmareau, ape care se rostogoleau in cascade, cercuri care se deformau, toate aurii. Razele cadeau si pe oglinda care stralucea aproape sa se sparga, pe camasa de noapte, pe cearceafurile