Cu doar cateva zile inainte de a-mi scoate trei-sferturi din garderoba la vanzare (daca nu ati primit invitatia, vazut anuntul de pe facebook sau citit postul de sambata: este vorba de 1 septembrie, in gradina ceainariei Green Tea, intre orele 11:00 – 17:00), va mai scriu inca ceva pe tema gestionarii garderobei. Asta si pentru ca, de foarte multe ori, am fost intrebata: „cum tii minte toate hainele pe care le ai? de unde mai stii la ce combinatii de tinute ai purtat colierul statement? Cum de nu treci cu
„The French, when they can’t remember something, blame it on a „hole in the memory”. Through the hole in my memory have passed not only the names of the people I met 10 minutes ago, the combination for the lock on my suitcase and the plots of Henry James’s novels, but also some inner sense of who I was at various times in my life. Looking over my shoulder, I regard whole chapters of my past as the misadventures of a stranger, though of course the stranger was me. A
In fata mea, pe o scara rulanta in urcare, observ un barbat impecabil imbracat. Genul de eleganta lejera, uneori fotografiata de Scott Schuman: costum gri perfect ajustat, camasa cu carouri alb-bleumarin impecabila, pantofi maro cognac superbi. Totul minunat. Pana la sosete: bej murdar. Adica, seriously? Suntem rafinati sau… suntem rafinati? E vorba de un detaliu care, intr-o clipita si ocupand 1% din aspect, distruge intreaga imagine. Sunt convinsa ca exista persoane care se gandesc ca „nu se vede”, ca nimeni nu cauta obsesiv amanunte si nod in papura… Dar nici
Recunosc ca nu am prea urmarit competitiile Olimpiadei de la Londra. Am mai prins, in cateva dimineti cand eram la sala, rezumate ale zilelor precedente. Am citit insa mult despre ce a facut ca aceasta editia a Olimpiadei sa fie memorabila, despre sportivi si sacrificiile pe care le-au facut pentru a ajunge unde sunt, despre felul in care echipele de femei au adus sportul la un nivel superior, despre rivalitatile din sport, despre povestea lui Mary Kom, Lolo Jones, Hunter Kemper sau Ryan Lochte, despre ce este considerat astazi a
„Marea fierbinte se ghiceste in luminozitatea tavanului. E inca prea cald pentru plaja. In casa asta mare, inecata in verdeata, totul picoteste – pe terasa, o palarie de paie cu boruri largi ce straluceste in soare, in gradina, ciresii cu ramuri nemiscate, cu trunchiuri contorsionate lacrimand rasina topita. Ziarul vechi de cateva saptamani, cu stiri ce consemneaza sfarsitul indepartatului nostru Imperiu. Si marea, peruzea incrustata intre ramurile ciresilor… Odaia-n care stau lungit se pravaleste parca, prin fereastra larga, in necuprinsul orbitor al marii. Totul e alb, totul e soare. Afara