Nu stiu de ce, dar diminetile de vara imi aduc aminte de copilarie, de listele de carti pe care le aveam „tema” pentru vacanta. Ciresele si pepenii rosii aveau gustul mai intens, dupa-amiezele la inot erau cele mai fericite, racoarea cearceafurilor de acasa era divina, iar vara parea interminabila. Azi dimineata, cu gandul la vacantele copilariei, am descoperit paragrafele de mai jos (habar nu am cine este Rosemarie Urquico, cea care le-a scris), dar le-am simtit ca fiind cea mai frumoasa si mai cool dedicatie pe care v-o pot face
Ca spectator, o prezentare de moda bine produsa iti lasa impresia unui eveniment relativ simplu. In culise insa este intr-un haos organizat. Sub anumite aspecte, un show de moda – fie ca este a unui designer sau a unei promotii de studenti la Design Vestimentar, a unui singur retailer sau a unei locatii de shopping, cu scopul de a promova o colectie nou-lansata, a dinamiza un alt eveniment sau a strange bani pentru o cauza nobila, ca este organizat intr-o vila somptuoasa sau intr-o sala oarecare – se supune acelorasi
Imediat dupa postarea de luni despre imprimeuri, in inbox am primit nu mai putin de 17 mesaje. Sub o forma sau alta, intrebarile erau aceleasi: „ce importanta are ce imprimeuri prefera o clienta de-a ta la shopping, sau de fapt orice femeie? Ce enigma ascund imprimeurile?” Nu ascund nici o enigma, iar eu nu sunt Sfinxul. In schimb, acest inceput de dialog cu cele care asteapta de la mine recomandari personalizate de stil imi schiteaza un profil stilistic care, pe masura ce inaintez cu intrebarile, se contureaza din ce in
„My weakness is wearing too much leopard print.” – Jackie Collins Inaintea oricarei evaluari de garderoba si a unei sesiuni de stil cu o clienta pun deoparte timp pentru ca sa le cunosc, iar in fata noastra – alaturi de o cafea – sta o lista de intrebari. Raspunsurile la „alegi mai curand un imprimeu sau o culoare uni?” si „ce tip de imprimeuri ai in dulap?” sunt uneori atat de detaliate si graitoare, incat alte intrebari nu mai sunt necesare. Moda si tendintele au creat in ultimele sezoane printuri
Furtuna tropicala de ieri a lasat aerul mirosind a verde crud si trotuarele acoperite tot de verde, iar dimineata de azi a devenit perfecta pentru lenevit intr-un hamac, la umbra, cu o carte, revista, tableta in brate… Pentru ca ziua sa fie perfecta, trebuie sa aveti la indemana cateva felii de pepene rosu! The Luxury T-Shirt takes centerstage – „It’s more than a decade since denim jeans shattered the £200 ceiling, keenly pursued by the £700 parka, the £800 legging and the £1,400 sweatshirt. How, I wonder, have we coped
A fost o saptamana absolut salbatica si nebuna: discutii furtunoase si patru proiecte noi, batute in cuie, intalniri cu oameni interesanti si surprinzatori, o prezentare de moda ad-hoc, cursuri tinute pana in miez de noapte, interviuri peste interviuri cu numar record de intrebari, descoperirea celui mai delicat si mai proaspat suc de pepene rosu si multa munca, munca, munca. Dar printre picaturi (la propriu si la figurat), am avut timp sa fac o ultima triere a garderobei pentru sezonul acesta, iar rezultatul e expus astazi, la Fashion Garage Sale –
Intr-o sambata seara, la petrecerea unei prietene, ne stranseseram mai multe intr-un grup si discutam (fara rautati sau ironii) tinutele care „defilau” pe langa noi. Simpatica rochia, dar nu i se potriveste. Oare de ce a ales tocuri stiletto de 12 daca stia ca party-ul e intr-o gradina? etc Intra in vorba cu noi partenerul uneia dintre fetele din grup si ne spune: „Voi, femeile, probabil nu va dati seama, dar ne puneti deseori in niste situatii fara iesire. Cand iubita iti arata 2 rochii si te intreaba – „pe
Keira Knightley este una dintre putinele actrite care imi displac profund, visceral. Nu ma intrebati de ce, n-am o explicatie logica. Poate din cauza ca, in cele mai multe dintre filmele ei, prestatia ii este eclipsata de rochiile pe care le poarta – iar cea verde din Atonement este cea mai buna dovada. O alta rochie – mai discreta, dar la fel de eleganta si definitorie pentru un personaj jucat de Knightley – este cea din Last Night, filmul pe care l-am vazut (ha, ha!) seara trecuta. Foarte pe scurt,
“It is easy to forget now, how effervescent and free we all felt that summer. Everything fades: the shimmer of gold over White Cove; the laughter in the night air; the lavender early morning light on the faces of skyscrapers, which had suddenly become so heroically tall. Every dawn seemed to promise fresh miracles, among other joys that are in short supply these days. And so I will try to tell you, while I still remember, how it was then, before everything changed-that final season of the era that roared.”
Zilele trecute, recitind posturi mai vechi de-ale mele, mi-am dat seama ca, pe langa subiectele evident legate de stilul vestimentar – evaluari de garderoba, siluete, imprimeuri, tendinte, idei de purtare a unor piese vestimentare -, de cateva ori am trecut din planul stilistic in cel fizic. Si am scris despre frumusete, despre ingaduinta cu care ne privim ridurile, despre cum ne poate imbatrani parul prea lung si cand ar trebui sa il scurtam… Nu am scris niciodata despre picioare, habar nu am de ce. Desi e lucru stiut: suntem innebunite