Daca moda ar trebui sau nu considerata o forma de arta ramane o chestiune pe care o putem dezbate la nesfarsit. In schimb, ceea ce este sigur este ca lumile celor doua se intalnesc in permanenta: picturile reflecta spiritul lumii actuale, imortalizeaza felul in care ne-am imbracat si gatit de-a lungul secolelor, iar designerii se inspira fie din panzele marilor maestrii ai picturii, fie din creatiile artistilor tineri si moderni. Uneori, moda si arta co-exista, se completeaza, se suprapun: arta devine moda purtabila, si/ sau vice-versa. Unele exemple sunt ultra-cunoscute.
It’s that time of the year… Nu, nu e Craciunul. E perioada cand rasfoim editiile de septembrie ale revistelor de moda. Este luna cand revistele – asa-numitele Biblii ale Modei – au dimensiunea cartilor de telefon. Nu (mai) sunt o cititoare avida a revistelor mainstream, dar de cateva ori pe an mi le cumpar pe cele importante…and then some, cateva de nisa. Motivul meu principal: ma ajuta sa imi fac o idee foarte clara asupra tendintelor din urmatorul sezon. Daca e o revista buna, „tendintele” nu se vor rezuma doar
Cu nisip prin buzunarele blugilor, cu pielea bronzata si sute de fotografii pe Instagram: asta am raspunde cam toate. Uneori, poate, si cu bagajele ceva mai pline decat erau la plecare. Nu-mi dau seama care este motivul pentru care vrem sa aducem acasa nimicuri care ne vor aduce aminte de vacante – mai ales de cele de vara! Dar le indesam in genti, ne targuim pentru ele, le purtam sau le afisam o perioada (la fel de scurta pe cat a fost vacanta), ne umplem cu ele dulapurile si sertarele…
Optzeci la suta dintre persoanele carora le ofer sesiuni si recomandari stilistice personalizate sunt femei. Douazeci la suta sunt barbati. De varste diferite, profesii variate si cu dulapuri si stiluri cat se poate de eterogene. Inainte de a ma intalni, cei mai multi dintre ei nu isi pun problema propriului dressing. Fac shopping mai curand de nevoie decat de placere, intra rar in magazine iar tinutele le sunt construite pe principii de functionalitate, nu neaparate stilistice. De aici si urmatoarele replici: „Nu ma pricep deloc la haine, ajung in magazine
La Oscarurile din 1979, filmul lui Robert Benton a castigat 5 premii. Nici unul dintre ele pentru costume. De fapt, garderoba din Kramer vs. Kramer – supervizata de Ruth Morley, cea care crease si costumele din Annie Hall si Taxi Driver cu cativa ani inainte – nu a fost nici macar nominalizata. Am revazut filmul ieri noapte (nu il mai vazusem de mai bine de 10 ani). Este o simfonie de bejuri, griuri, marouri si nisipiu, in acord perfect cu toamna permanenta din New York-ul lui Benton – in realitate
“So fine was the morning except for a streak of wind here and there, that the sea and sky looked all one fabric, as if sails were stuck high up in the sky, or the clouds had dropped down into the sea.” ~~ Virgina Woolf, To the Lighthouse PS: revin dupa-amiaza cu rezultatul concursului Bioliv! Handbag-backed loans tide over Hong Kong’s wealthy – “When 30-year-old homemaker Maggie Wong is tight on cash, all she needs to do is reach for her designer purse—and then hand it over to a loan
Cu mai multe luni in urma, o reprezentanta a unei foarte cunoscute marci de dermato-cosmetice din Marea Britanie m-a ajutat sa descopar un produs-minune, dupa ce un tratament cosmetic imi provocase o alergie cutanata. La un moment dat, doamna respectiva mi-a spus: „noi nu vindem creme cu efect de lifting sau de reintinerire cu 15 ani, pentru ca nu vrem sa facem promisiuni pe care sa nu le putem tine. Preferam sa spunem ca vindem doar produse simple, bune, de calitate.” Hmmm”, m-am gandit eu dupa acea intalnire, „toate marcile
Saptamana trecuta am pus pe blog cateva ganduri despre a face plaja topless: cine se incumeta, ce semnificatie dam gestului, unde tragem linia cand vine vorba de pudicitate dar si de senzatia de libertate corporala… Sa fiu sincera, reactiile au fost cat se poate de ciudate (le puteti citi pe facebook): de la a fi fost acuzata ca am scos lucrurile din contextul „sexismului” din cate stiu, acest cuvant nici nu exista in limba romana, iar articolul meu nu avea absolut nici o legatura cu feminismul sau discriminarea) pana la
“Life shrinks or expands in proportion to one’s courage.” ~~ Anaïs Nin . . . a fost o vara extraordinara – plina de frumusete, oameni interesanti, evenimente, cer albastru, fluturi si licurici, lumina stralucitoare – , iar cu tot tumultul si munca ultimelor saptamani nici nu am observat ca s-a facut august. Iar acum am senzatia ca, desi totul pare sa se intample in viteza, dintr-o data, pe fast-forward, la sfarsit de saptamana timpul sta pe loc, ne obliga sa respiram adanc si rar, sa simtim aerul greu de vara,
Prin anii ’70, femeile nici macar nu-si puneau problema daca sa se bronzeze cu sau fara sutien. Toata lumea era in monokini, nu in bikini! Toata lumea profita de valul de libertinaj: mare si soare, fara tabu-uri, fara zone ramase albe pe corp, fara restrictiile catorva centimetri patrati de material textil. Astazi, vederea unui san gol la plaja provoaca unora grimase si comentarii rautacioase, altora priviri furisate peste ochelarii de soare sau complimente soptite. Astazi, suntem constiente de efectele negative ale expunerii prelungite la soare, stim foarte bine cum razele