E important sa ai stil?

Am fost recent intrebata ce ma inspira cand scriu. Nu stiu exact, poate sa fie un moment oarecare, un gand, o imagine memorata, un comentariu al cuiva lasat pe blog, subiectul unei discutii, un vers dintr-o melodie…

In alte cazuri, cum e acesta, declicul se datoreaza discutiilor din timpul cursurilor mele de stil personal. Aseara, fluxul cuvintelor femeilor din fata mea se ridica si cobora, cand cu amuzament si momente de „da, da, da!”, cand cu seriozitate si confirmari tacute, dar puteau fi reduse la ceva de genul „fie ca ne pasa de look-ul nostru sau din contra, daca nu intelegem nimic din stilism si moda (pentru ca ajungem sa asortam orice, fara sa cream ceva care ne reflecta personalitatea), vine momentul cand simtim stresul de a nu ne fi gasit/ definit/ conturat stilul propriu. Iar incercarea de a te gasi pe tine insati, in garderoba sau intr-un look, este culpabilizatoare: cum sa nu stii cine esti?”

O privire rapida pe copertile oricarei reviste pentru femei nu face decat sa imi confirme ceea ce credeam. Nu exista cuvant din vocabular mai iubit de stilisti si editori decat „stil”. Unde te uiti, vezi doar „Invata sa ai stil”, „Gaseste-ti stilul”, „20 de secrete de stil”, „10 sfaturi simple pentru a-ti crea stilul”…. Disperare si saracie lingvistica, if you ask me. Dintr-o data, cum sa nu intelegi frustrarea unei femei care se imbraca in jeansi si helanca neagra, pusa in fata acestei supradoze informationale?

Si eu vorbesc despre stilul personal. Incerc sa il explic. Normal, e jobul meu.

Dar nu pot sa nu-mi dau seama cat de pacat e sa te pierzi intr-un look, doar de dragul de a te conforma unei pagini de revista. Sigur, exista momente cand nu avem timp sa ne ocupam de noi. Cand look-ul, aspectul exterior, imaginea noastra trece in plan secund. Apoi ne revenim. Sau nu. Uneori, ne salveaza un iubit sau o iubita, o sora, o seful sau o prietena care ne atrage atentia, ne pune in fata oglinzii.

Pe de alta parte, nu toata lumea are chef sau este capabila sa isi gaseasca spontan stilul. Chiar si atunci cand ne cunoastem bine, ne putem insela. Sa credem ca nu putem purta pantaloni tigareta pentru ca avem soldurile pline sau, din contra, ca ne sta bine in roz ciclam pentru ca suntem blonde.

Este nevoie de incredere si rabdare. Este nevoie sa iti faci curaj sa cauti, sa iti asumi riscul de a gresi. Uneori, este nevoie de o mana de ajutor. Din partea unui stilist profesionist, a unei prietene care ne stie bine, a unei vanzatoare cu talent si ochi patrunzator, a barbatului care ne iubeste… Singura cerinta este ca cine ne este alaturi sa nu doreasca sa ne deghizeze, sa ne transforme in altcineva. Cand incercam un nou look, in oglinda tot pe noi ar trebui sa ne vedem.

Originalitatea de dragul originalitatii, sau tinutele „fashionable” de dragul de a fi „fashionable” nu sunt my cup of tea. Personalitatea, da, indiferent cat de puternica sau discreta este! Altfel spus, nu ati fi agasate sa observati ca v-ati copiat look-ul dintr-o vitrina?

Mie imi plac femeile care se imbraca in ideea de a degaja optimism, bucurie, pozitivism, cele care se amuza cu moda moderna si cu vintage-ul, cele care sunt fericite cand gasesc in fundul dulapului o haina demult iubita sau, in egala masura, micile noutati cumparate dintr-un magazin (fara a cumpara un vraf intreg de haine!).  Imi plac, in egala masura, simplitatea si discretia Sofiei Coppola, indrazneala si cochetaria unei Chloe Sevigny, masculinitatea sculpturala a Tildei Swinton, naturaletea ingrijita a Giovannei Battaglia…  Ele sunt cateva dintre cele care par sa nu copieze pe nimeni, care evolueaza stilistic de la un an la altul dar raman tot „ele”…

Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!