Just do it, fara legatura cu Nike

Over and over again, vorba cantecului lui Tim McGraw, la absolut toate cursurile de stil pe care le tin primesc aceeasi intrebare: „regulile,  ca sunt de combinare a culorilor, accesoriilor sau de asortare  – ni le listezi, please, pretty please?”

Publicatiile de moda (si prin intermediul lor, jurnalistii de profil) au fost pozitionate dintotdeauna drept mentori ai stilului. Din paginile lor, semnatarele articolelor indrumau cititoarele si le spuneau nu doar CE sa poarte, CUM sa poarte dar, si mai important, CUM SA NU poarte ceva anume.

Sub o forma sau alta, toate ne-am lovit de ele: rubricile de what’s in/ what’s out, listele cu must have-uri, dar si principiile vestimentare ale mamei, matusii, croitoresei de familie…  Sub o forma sau alta, ele s-au transformat din gusturi individuale in judecati de valoare si canoane, transmise de la un sezon la altul, de la o generatie la alta.  Sunt acele perle de intelepciune fara de care, pare-se, am comite greseli de neiertate si gafe jenante.

Frunzariti astazi o adevarata revista de moda sau, si mai bine, vizitati adevaratele bloguri de moda si stil personal (adica nu cele adolescentine si amatoricesti). Veti observa ca „regulile” sunt din ce in ce mai greu de gasit. De fapt, cea mai noua regula in moda pare sa fie cea care indeamna la incalcarea oricarei reguli. Vrei sa porti carouri cu buline? Sounds like fun! Paiete pe timp de zi? De ce nu, tinutele office au nevoie de putina stralucire! Pantaloni scurti iarna? Hmmm, cata vreme porti un dres gros, cizme inalte si suprapunerile iti tin de cald… Astazi suntem invitate sa ne cream propriile reguli de stil, in loc de a le urma pe cele transmise din stratosfera rarefiata a publicatiilor de moda din anii ’50, ’60 sau ’80.

Bine, bine, o sa spuneti, dar e vorba doar de o atitudine de fronda, de incalcare a regulilor de dragul de a le incalca? Sau chiar este o schimbare de mentalitate?

Pe vremuri, a cunoaste si a urma regulile vestimentare si de stil indica nivelul de educatie si sofisticare al unei femei. Tipul de rochii purtate, culorile alese, accesoriile erau indicii privitoare la caracterul, morala, statutul social si financiar al acelei femei. Acele do’s and don’ts erau o forma de eticheta.

In secolul XX, revistele de moda devin arbitrii ai elegantei, iar scopul regulilor si recomandarilor vestimentare se schimba: de la evita scandaluri sau jena sociala, la a educa estetic femeile. In 1905, Conde Nast promova Vogue-ul drept „consilierul tehnic” al femeii interesate de moda, iar aceasta a fost directia editoriala urmata de revista de-a lungul multor decenii.  Zece ani mai tarziu, in 1936, Diana Vreeland incepea sa semneze la Harper’s Bazaar frivola ei rubrica intitulata „Why don’t you…?”  Mai putin axata pe canoane si mai mult pe propria personalitate dramatica, Vreeland oferea cititoarelor diverse sfaturi care le-ar fi cultivat stilul:  sa cineze imbracate doar intr-un neglijeu de matase, sa poarte ciorapi-plasa de culoarea pielii la un taior negru, sa raceasca Magnumul de sampanie intr-o frapiera de forma unei scoici… Singura „interdictie”: monotonia, lipsa de personalitate.

Tot in aceeasi perioada (in 1939) se lanseaza si rubrica „Do’s and don’ts”  la Glamour, al carei tipar a ramas acelasi pana azi: exemple de street style, prezentate in paralel (bune si rele). Fotografiile de astazi sunt identice cu cele de acum saptezeci de ani: femei reale, mai mult sau mai putin catastrofal imbracate, cu fetele camuflate de un dreptunghi negru, iar prin intermediul explicatiilor alaturate suntem invatate cum sa negociem drumul catre o tinuta magica.

Ce mi se pare surprinzator este ca astazi, in ciuda nenumaratelor resurse si diversitatii creative  la indemana, femeile cauta cu inversunare sa se ghideze dupa reguli.  Cu cat mai stricte si clare, cu atat imbracatul, asortatul, stylingul unei tinute li se pare mai usor de inteles: accesoriile aurii si argintii nu pot fi purtate impreuna, poarta dungi orizontale doar daca esti slaba, nu combina negru cu bleumarin, poti purta pantaloni slim doar daca ai o anume conformatie…

Eficienta lor nu e nici de departe la fel de impresionanta pe cat le e longevitatea. Tinem la aceste reguli ca si cum ar fi un obiect vintage de valoare – nu mai este la moda, cu toate astea iubim mai mult povestea obiectului decat placerea de a-l purta. Din teama de ridicol, le trecem in revista inainte de ne imbraca pentru a ne valida propriile alegeri vestimentare. Pe de alta parte, multitudinea de optiuni si informatii pe care le avem astazi – pagini de reviste, bloguri, colaje de imagini, siteuri agregatoare de tinute – ne arata ca nu mai exista „bine” si „gresit” cand vorbim despre stil. Asadar, inchei – spre debusolarea celor care functioneaza dupa reguli – spunandu-va ca ele sunt facute pentru a fi incalcate.

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

4 comentarii la acest post

  1. 1
    Cristina says:

    Felicitari pentru articol! L-am citit cu mare placere si sunt de acord cu ce ai scris.
    Ce ciudat ne comportam, ne place sa incalcam legile dar ne cramponam de ce-i drept au ba in moda :).
    Pe de alta parte oferta pe piata este atat de mare, femeia s-a emancipat atat de mult (daca ne referim doar la ceea ce purtam noi femeile) incat era firesc sa mai cada cateva bariere….
    Daca nu ne-ar mai pasa atat de mult de cum ne judeca altii tinutele si-am alege dimineata tinuta care sa ne faca sa ne simtim bine, sa ne dea un imbold in plus sa finalizam ce ne-am propus in ziua resperctiva am fi mult mai senine si…mai fericite.
    Cu siguranta aprecierile celorlalti ajuta dar ce folos daca ceea ce purtam nu se imbina armonios cu ceea ce suntem sau simtim.

  2. 2
    dana says:

    Cateva reguli trebuie sa existe… De ce unele persoane sunt bine imbracate le sta bine, parca emana o energie pozitiva, iar altele arata totusi sleampat.
    Sau poate e doar o parere subiectiva! Si o regula de care tin cont!

  3. 3
    xuxa says:

    stii, stilul nu inseamna haine, stilul e ceva personal, ori il ai ori nu; degeaba te ghidezi dupa tot felul de „reguli”. Si sincer,eu una nu cred in regulile din moda

  4. 4

    i love to breake the rules. Pentru mine cel mai placut sentiment e cand combin haine din stiluri vestimentare diferite, de exemplu mie mi se pare super sexi o rochie de bumbac gri de gen sweatshirt cu tocuri stiletto si colier statement si lumea imi spune.. stii nu merg impreuna (poate si pentru ca locuiesc intr-un oras mic, alba-iulia, in care putine femei au curaj) si eu sunt in rai… iubesc faptul ca nu port uniforma, ca pot fi unica si indragostita de tinutele mele.

Lasă un răspuns la Cristina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.