It’s a pink thing (II)

In paralel cu monopolul modei pariziene de-a lungul si latul lumii, nemtii erau cei care dominau la inceput de secol douazeci industria vopselelor pentru tesaturi.

Inainte de primul razboi mondial, 90% dintre culorile folosite in industria textila americana erau importate din Germania. In aceeasi perioada, retailerii si marii producatori de imbracaminte din State traversau oceanul pentru a participa la prezentarile de moda de la Paris. Se intoarceau acasa cu valizele pline de vesminte si mostrare de materiale, iar caietele de notite erau innegrite de crochiuri si detalii.

 

Primul Razboi Mondial a pus punct calatoriilor transatlantice. Blocada britanicilor si restrictiile de import au taiat furnizarea pigmentilor nemtesti catre alte tari, iar tesatoriile puteau folosi doar nuante sterse, neutre, similare uniformelor de armata: gri, verde militaresc, bejuri. De disperare, in 1915, manufacturierii americani pun bazele organizatiei Textile Color Cards (TCCA) ca sa suplineasca aceasta nisa-lipsa din piata, iar de la mijlocul anilor ’50 impreuna cu Pantone  incep sa previzioneze si sa popularizeze tendintele cromatice (pentru moda, design de produs si design interior).

 Stire despre paletarele originale TCAA, publicata in NY Times in iunie 1915

Ca sa inchid bucla deschisa cu Funny Face: in 1999 Pantone declara ca albastrul Cerulean urma sa fie culoarea primului an din mileniul doi, iar cativa ani mai tarziu nuanta cu pricina da nastere unui alt moment cinematografic.

In „Diavolul se imbraca de la Prada”, Andy – nou-venita in lumea modei, complet dezinteresata de aceasta si foarte style-challenged – primeste o lectie despre teoria filtrarii trendurilor de la glaciala Miranda Priestly. Cu o voce care ar fi putut taia diamante, Miranda o informeaza pe Andy ca puloverul ei lalau nu este doar albastru deschis, ci albastru Cerulean.

 pradadevil.png

Urmeaza monologul deja celebru, scurta istorie a drumului facut de culoarea respectiva din studioul unui designer pana la magazinul din colt, uitand sa mentioneze rolul vreunui birou de tendinte: „You go to your closet and you select… I don’t know… that lumpy blue sweater, for instance, because you’re trying to tell the world that you take yourself too seriously to care about what you put on your back. But what you don’t know is that that sweater is not just blue, it’s not turquoise. It’s not lapis. It’s actually Cerulean. And you’re also blithely unaware of the fact that in 2002, Oscar de la Renta did a collection of cerulean gowns. And then I think it was Yves Saint Laurent… wasn’t it, who showed cerulean military jackets? And then cerulean quickly showed up in the collections of 8 different designers. And then it filtered down through the department stores, trickled on down into some tragic Casual Corner where you, no doubt, fished it out of some clearance bin.  However, that blue represents millions of dollars and countless jobs and it’s sort of comical how you think that you’ve made a choice that exempts you from the fashion industry when, in fact, you’re wearing the sweater that was selected for you by the people in this room from a pile of stuff. „

 Randul 1 si 2 (poza stanga si mijloc): Yves Saint Laurent S/S 2002; randul 2 (poza dreapta): Oscar de la Renta S/S 2002

Acum, ca aveti la indemana toate aceste informatii, sunteti mai mult sau mai putin tentate sa cautati/ urmariti/ adoptati tendintele cromatice?

Personal, cred ca atunci cand vom trage linie, foarte putine dintre noi se vor situa cu adevarat in afara trendurilor si, prin urmare, in afara consumerismului de masa. In dulapurile fiecareia se va gasi ceva – o culoare, o croiala, o lungime, un tip de haina – care ne-a fost impus din exterior si caruia i-am cedat, crezand ca propriul gust, propriile preferinte ne dicteaza alegerea. Pentru a ramane competitive si relevante pentru public, brandurile de moda si retailerii se simt obligati sa urmeze directiile industriei, stabilite cu mult inainte ca produsele respective sa intre in magazin. Culoarea in special este cea care diferentiaza si reinnoieste o garderoba, o tinuta, o colectie.

moodboard-pantone-honeysuckle.jpg

Chiar daca rozul honeysuckle isi va fi facut deja intrarea in garderobele si casele noastre – sub forma unor accesorii, a unui obiect de design interior, a buchetului tau de mireasa, a unui nou lac de unghii – , in scurt timp in magazine va capata un loc pe rastelurile de reduceri masive sau va fi ingropat in fundul unui dulap. After all, trebuie sa facem loc culorii anului 2012, indiferent care va fi aceea (eu cred ca va fi o nuanta de verde).

PS: ma mana curiozitatea sa va intreb. In afara culorilor asociate unor designeri, despre care am scris in partea I, la care as adauga rosul Valentino si oranjul Hermes, va puteti gandi la alte nuante in aceeasic categorie?

Articole care v-ar putea interesa:

Tag-uri : ,
Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

6 comentarii la acest post

  1. 1
    roxana says:

    F interesant ultim articol, pe mine ma fascineaza culoarea la nesfarsit…De unde asputea sa imi fac rost de o paleta complexa de genul celei exemplificate de tine, dar una pe care sa o pot lua cu mine prin magazine?
    Pe de alta parte, ar fi mununat daca ai putea extinde aceste articole la mai multe aspecte de istoria modei – ce ma intereseaza pe mine in particular sunt anii 20 si 30, dar poate sunt doritori si pt alte perioade. O trecere in revista a culorilor in moda acestor decade ar fi fantastica (de felul exemplelor date de tine in prima jumatate a acestui articol), sau a oricaror alte aspecte care din punctul tau de vedere ar fi interesante. Ce zici?

  2. 2
    Irina says:

    @Roxana: ma bucur ca ti-a placut articolul 🙂 Palete de culori imprimate pe textile cred ca poti cumpara, in primul rand, chiar de la Pantone si de la Color Association (ambele sunt in SUA). In Europa, exista distribuitori de palete cromatice mai „restranse”, care se folosesc pentru serviciul de stil analiza cromatica, unul dintre ei se numeste Direct Color International (sau asa ceva…), in UK. Altfel, cred ca poti cauta online dupa „color swatches”, vezi ce iti apare.

    Interesanta si sugestia ta, sa stii ca am sa ma documentez despre culorile anumitor perioade si, daca fac fata cu brio, scriu si un articol 🙂

  3. 3
    miha.ela says:

    Ar fi grozav si pe mine ma intereseaza Irina 🙂

  4. 4
    roxana says:

    Multumesc pt sugestiile pt cumparare de palete, o sa vad ce gasesc, si astept sa vad roadele documentarii…:)

  5. 5

    Nu pot sa cred!!!
    Sunt constient de consumerismul care ne mana sa cumparam asta si asta + asta…Dar chiar asa???
    Suntem niste mici robotei ghidati de oameni cu putere si influenta!!!
    :(( X((

  6. 6
    Irina says:

    @Emanuel: eh, nu suntem chiar robotei, dar suntem mult mai influentabili decat vrem noi sa credem. IMHO 🙂 Ca dovada, cat de putini dintre noi traiesc in afara regulilor consumerismului, nu sunt influentati de reclame, de peer pressure, de simboluri de statut…

Dă-i un răspuns lui roxana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.