De unde stii ca arati „bine”? (II)

La fel ca Seherezada, va promisesem inca un episod din seria „de unde stii ca arati bine”. Povestea de azi tot pe voi va are drept personaje principale, tot voi sunteti cele care puneti intrebarile si cautati raspunsurile.

Directia, nu intentia, va hotari „destinatia” stilului si imaginii voastre. In cazul stilului nu va puteti folosi de un GPS, dar aveti la indemana cateva indicii care va arata daca sunteti pe drumul bun. De pilda…

4. Daca ai o „semnatura stilistica”, e posibil sa o folosesti in exces?

O doamna pe care am intalnit-o cu ceva timp in urma imi spunea ca adauga un sirag de perle la absolut orice tinuta pe care o poarta. Simtea ca imaginea ei nu e completa fara acele perle. La momentul respectiv i-am spus: „Fantastic, daca ai reusit sa gasesti acel detaliu care te identifica si te face memorabila, doar sa nu treci drept „tanti cu perlele”…

Altcineva, o fata draga mie – dar niciodata trista, ca cea din cantecul Madalinei Manole! – iubeste florile-brosa colorate. Mari, explozive, romantice, dar nu le poarta in fiecare zi si nu intotdeauna in piept: agatate de un colier, prinse de o poseta-plic, intr-o zi va incerca sa si le prinda in par…

Care e diferenta dintre cele doua?

In cazul primei doamne, „semnatura” ii inlocuia stilul sau, altfel spus, i se suprapunea si il eclipsa. Detaliul perlelor era identic in fiecare zi, nu mai exista spontaneitate sau dinamism in tinutele respective.

In al doilea caz, florile sunt alese in mod constient si sunt diferite de la o tinuta la alta. Ele sunt o extensie a intregului look, sunt un punct focal si o culoare de accent. Ele sunt „valoarea adaugata”.

Voi unde va incadrati? Aveti vreun accesoriu, detaliu, culoare care va identifica? Cat de mult sau cat de atent o folositi?

5. Ai cumva un stil PREA elaborat?

Cat timp iti ia sa te imbraci? Mai bine spus, cat de mult timp te gandesti cum sa te imbraci? Din punctul meu de vedere, stilul adevarat presupune naturalete si autenticitate. Cu cat tinutele cuiva presupun mai mult efort, cu atat pentru mine acel stil miroase a ipocrizie.

 Uneori pe strada, dar cel mai des pe bloguri de stil personal, remarc imagini care striga „disconfort”, „studiat”, „fals” atat de asurzitor, incat imi este imposibil sa nu le cataloghez drept incercari esuate. God forbids, cand spun disconfort nu ma gandesc neaparat la tocuri inalte – eu una, nici macar nu am incaltaminte cu tocuri joase! Dar una e sa porti tocuri inalte, si alta e sa porti tocuri inalte pe care te chinui sa pozezi, pasesti cu genunchii indoiti si ti-ai cheltuit 50% din salariu doar pentru ca sunt un must-have.

Am avut un astfel de exemplu de curand, in fata mea: o femeie mignona, frumusica foc si delicata, dar care intr-o dimineata de weekend la prima ora se imbracase cu cea mai eleganta rochie de cocktail din garderoba ei, pantofii aveau tocuri ametitoare pe care abia mergea, iar zgomotul bijuteriilor purtate la gat si la mana mai ca ii acopereau vocea.

Nu fac nici apologia tinutelor simplificate, nu-mi plac femeile care se imbraca orbeste – trag pe ele un tricou si o pereche de jeansi si gata!. Dar nici nu cred ca imbracatul ar trebui sa fie prioritatea principala a vietii, nu in detrimentul unei pagini citite, a unui sarut, a unui sfert de ora in plus in pat, a savurarii unei cafele sau a unui gand scris intr-un jurnal.

„Ce vreau sa demonstrez?” sau „ce incerc sa ascund?” sunt doua dintre intrebarile grele la care ar trebui sa raspunzi. Cine esti fara acele tinute? Ce iti ofera ele? Ce valoare au pentru tine acele haine? Cat din tine este in acele tinute si cat din cine ti-ai dori sa fii sau sa pari?

6. Cine atrage atentia: tu sau tinuta ta?

Am auzit pe cineva explicand ca „hainele potrivite nu vor eclipsa niciodata femeia care le poarta”. Si nu, nu era Coco Chanel 🙂  Era un alt fel de a spune ca, atunci cand esti privita, remarcata, admirata, TU ar trebui sa fie subiectul si obiectul privirilor, remarcilor, admiratiilor, nu hainele tale.

Cum verifici raspunsul la aceasta intrebare? Lucrurile sunt destul de „tehnice”, deci relativ simple.

In primul rand, cromatica hainelor, accesoriilor si a machiajului tau ar trebui sa se armonizeaza cu infatisarea ta. Un imprimeu prea incarcat, supradimensionat, cu un nivel de contrast care nu ti se potriveste vor „deraia” privirile.

Acelasi lucru se va intampla in cazul in care porti culori prea puternice sau prea stinse pentru tine, daca porti prea multe accesorii, daca tinuta are multe puncte focale si dispersate pe intregul tau corp (langa fata, pe piept, in talie, mai jos de genunchi, la incheietura mainii samd). Hainele sunt doar un fel de „butaforie”, nu ele sunt actorii principali.

7. Dovada: fotografiile

Lasand deoparte autoarele blogurilor de stil personal -platforme si studii de caz pentru ce inseamna creativitatea, unicitatea, dar si vitrine si arhive ale tinutelor de-a lungul unei perioade – , femeile obisnuite au rare ocazii de a strange fotografii cu outfiturile lor obisnuite, zilnice.

De ce sa nu incepeti o astfel de arhiva personala? Nu este nevoie sa o faceti publica – nici pe un blog, nici pe Facebook. Pentru voi insa poate fi o metoda de a va educa stilul, de a observa ce faceti bine, ce gresiti, ce exagerati. Este o modalitate de a va vedea din exterior, dar si de a tine evidenta hainelor preferate si a celor purtate cel mai des.

8. What’s next?

Dupa ce v-ati raspuns intrebarilor, dupa ce v-ati panicat si ati plans la ideea ca trebuie sa va schimbati garderoba si imaginea, stati o clipa. Ideea intrebarilor mele nu este sa va dea dureri de cap, ci doar o alta perspectiva.

Ceva din ce am scris eu ar trebui sa rezoneze cu voi, dar nu procedati cu hainele si cu imaginea ca si cu o dieta-fulger. Pentru ca rezultatele vor fi de scurta durata 🙁  Actualizarea imaginii este un proces de durata si, cum scriam la inceput, directia este la fel de importanta ca directia. Luati-o incet, faceti schimbari mici dar cu consecventa. Cu timpul, o sa ajungeti la un liman foarte stylish, va promit.