Sa mancam cozonac

Familii care se descurca la limita saraciei? Whatever. IMM-uri care dau faliment? Casc de plictiseala.

Va spun eu cine are cu adevarat probleme cu trezirea la realitatea recesiunii – saracele, nedumeritele si debusolatele reviste de moda. In momente atat de pesimiste si innegurate, eu nu pot fi decat recunoscatoare pentru entertainment-ul optimist oferit cu generozitate de anumite sectoare din industrie, pentru ca isi dau silinta sa admita, in felul lor, ca – intre un advertorial la un ceas de 25,000 euro si o reclama la o crema hidratanta de 500 ron – femeile nu mai au la fel de multi bani ca inainte sa arunce pe cumparaturi.

Pana acum, abordarile pe care le-am intalnit au fost urmatoarele:

1. Sa inlocuiasca cuvantul „a cumpara” cu „a investi”, ca in urmatorul exemplu: „aceasta rochie Gucci de 3,000 euro este o investitie geniala”. A-ti cumpara haine de firma, de designer, este abordarea desteapta a unei fashioniste care stie ce inseamna un portofoliu de investitii si are grija de bugetul ei. Pentru ca, evident, varianta cealalta – hainele obisnuite, din magazine de mall – nu este decat o falsa economie. Adevarul este ca, daca stau sa ma gandesc in ce hal au scazut preturile imobiliarelor si plonjeurile valutelor, o rochie din The Place poate fi vazuta ca o „investitie” la fel de buna ca un leasing pe o masina nou-nouta. Pe de alta parte, trebuie sa fii o femeie cu adevarat tare pentru ca in drum spre casa, dupa ce ai vazut extrasul de cont pe minus, sa treci pe la Vuitton ca sa iei o geanta de 2,500 euro.

2. Sa pretinda ca – si da, acesta e un exemplu real dintr-o revista americana de moda – o pereche de manusi de designer, cu pretul de 450 dolari, sunt „a smart way to get your fashion fix”. Ma rog, stiti cum e: trebuie sa ii multumesti cumva si pe advertiseri, nu?

3. Sa presari in revista cateva accesorii sau haine cu adevarat ieftine, dar jenant de ieftine! O alta revista sugera ca o cordeluta cumparata in Pavilionul H ar face un fantastic cadou de Craciun (poate pentru o femeie pe care o consideri retardata!)

Sa stiti ca asta nu e un post indignat sau disperat despre prostul gust dovedit de aceste reviste, pentru ca toata lumea stie ca pana si ele isi musca pumnii din cauza recesiunii, ajungand sa ofere reclama gratuita clientilor, doar-doar isi vor umple paginile si vor tipari tirajul obisnuit. Din contra. Sa vezi cum o revista de moda high fashion incearca sa ne ajute sa economisim bani la cumparaturi seamana, oarecum, cu a o vedea pe Maria Antoaneta incercand sa ii ajute pe taranii francezi: „Ce spuneam, sa manance cozonac? Nu, nu, mai bine grisine sau pricomigdale! Sau sa le oferim niste bentite gratuite?”

marie-antoinette.jpg

Poate ca, fara sa imi dau seama, eu am trait intr-un balon de sapun al saraciei toata viata, dar cand putea marea masa a femeilor sa isi permita sa cumpere TOT ce era prezentat in reviste? Advertiserilor nu le place sa auda asta, dar revistele de moda nu sunt citite si cumparate pentru ca ar fi niste surse nepretuite de informatii pentru cumparaturi reale. Sunt cumparate pentru ca ne ofera acces la o lume de fantezie.

De asta nu am inteles niciodata de se chinuie unii sa faca plangeri la reviste, in legatura cu pretul articolelor vestimentare prezentate.  Pentru numele lui D-zeu, revistele glossy nu sunt cataloage de moda!  Sunt modalitati de a fugi de realitate, un alt fel de escapism.  Sa protestezi impotriva prezentei covarsitoare de Lanvin, Cavalli si Stella McCartney in Harper’s Bazaar – indiferent de starea economiei – este ca si cum ai spune ca in Luxury ar trebui sa apara articole despre vacante la Cuca Macaii.

 film_tessa_marie_antoinette.jpg

Revistele de moda cum sunt Vogue, Harper’s Bazaar, V, Elle, W sau I-D traiesc in propriul balon de sapun aurit sau batut cu cristale Swarovski, in care intrebarile cele mai presante ale zilei sunt legate de cel mai nou tratament cosmetic sau de viitorul pliseurilor acordeon. Cand redactiile fac un gest stanjenitor catre inglobarea realitatii economice in paginile sus-mentionatelor reviste, iluzia este sfaramata iar imparatul este jenant de dezbracat. Oricum, revistele sunt prinse intre ciocan si nicovala pentru ca au in continuare nevoie de bugete de publicitate si, asadar, continua sa aduca osanale advertiserilor. Uite asa ramanem noi uitandu-ne la o fotografie cu o pereche de manusi de 450 de dolari.

Ca sa inchei frumos articolul, am sa amintesc un articol citit intamplator saptamanile trecute, intr-un supliment de moda al unui cotidian. Cu emfaza dar si cu admirabila convingere, autoarea respectivului material spunea ca „a-ti sparge intregul buget… pe ceva cumplit de extravagant” te va face sa te simti ca traiesti cu adevarat. Now that’s more like it, nu-i asa? Daca altceva nu ne salveaza, hai sa facem pe ignorantele pentru ca va fi mai putin jenant decat incercarile nereusite de a respecta realitatea. Iar voi, redactii ale revistelor de moda, cand vine vorba de sfaturi pentru aceste timpuri grele, faceti ce stiti mai bine – indemnati-ne sa mancam cozonac.

Citeste si:

{I want those shoes}

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

6 comentarii la acest post

  1. 1
    Raluca says:

    Harsh, but true!
    O zi linistita.

  2. 2

    :)))…foarte nostima postarea. si sunt total de acord cu tine. Eu imi cumpar lunar vreo 4-5 reviste. le cumpar pentru a ma cufunda in lumea de vis din reviste. Iubesc sa ma uit la superbeel rochi, colanti, pantofi, sandale, paltoane, farduri…blablabla…

  3. 3
    mary says:

    Pai…. eu cred ca nici revistele respective nu si-au stabilit concret un rol, adica de multe ori scriu la intamplare, fara un plan anume, bine stabilit. Si probabil ca se tem ca nu vor mai fi considerate credibile si ca isi vor atrage aversiunea unor persoane mai sceptice si mai ancorate in realitate, care se simt jignite de indemnul „mancati cozonac” cand ele stiu ca nu au de unde si cum… Sunt de acord ca revistele glossy trebuie sa vanda vise, numai ca publicul nu gandeste omogen si nici tot timpul la fel, el este mai sensibil la schimbarile de peisaj din viata reala cu care se confrunta zilnic. Dar da, revista ar trebui sa fie o oaza de liniste. Acum depinde de fiecare daca o vede asa sau nu…

  4. 4
    Maria says:

    Exact escapism 🙂 De aceea le si cumparam. Iar cand e vorba sa propuna ceva „accesibil” o dau in bara. Tare articolul 🙂

  5. 5
    d. says:

    imi place postul acesta, e ff realist.

  6. 6
    bluelle says:

    Imi place postul 🙂 si e atat de adevarat 🙂 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.