Wonder Woman: eroina cu armura si corset

Filmele cu super-eroi si super-eroine nu intra deloc sub umbrela „artei” cinematografice. Insa date fiind mega-bugetele de productie, merchandising si promovare, ele au devenit esentiale atat pentru veniturile studiourilor, dar mai ales pentru activitatile de peste vara ale cinematografelor. Unul dintre cele mai nou-lansate astfel de blockbustere estivale este Wonder Woman, un film care ar putea deveni important: nu pentru cinefile sau industria cinematografica, ci pentru feministe.

Este primul film de lung metraj regizat de o femeie (Patty Jenkins, responsabila pentru Monster) si al carei personaj principal este o super-eroina (nu o gasca de super-eroi care numara si o femeie, cum au fost X-Men, Guardians of the Galaxy, The Avengers sau The Fantastic Four).

Inainte de lansare, criticii dezbateau cu fervoare sansele de succes – comercial si artistic – ale acestui debut. Una dintre perspective discuta felul in care Wonder Woman va ajuta femeile din Hollywood (actrite, scenariste, producatoare, directoare de imagine). Ba mai mult, sugera feministelor ca fiecare bilet cumparat in saptamana premierei va inseamna un vot „pentru”, o dovada ca „femeile sunt capabile sa…”.

Interesant este ca, in ciuda talentului lui Jenkins, succesul filmului nu a venit cu o garantie. Wonder Woman a fost blocat in productia pentru marele ecran timp de 20 de ani; fiecare dintre incercarile anterioare au murit in fasa, uneori pentru ca Warner Bros considera bugetul prea „riscant” pentru un film cu personaj principal feminin, alteori deoarece nu se lamureau cat de mult se pot indeparta de la scenariul original al benzilor desenate. Intr-un final, anul trecut Zack Snyder si-a incercat norocul si a introdus personajul in Batman vs Superman: Dawn of Justice. Israelianca Gal Gadot, cea care o interpreteaza pe Wonder Woman, a facut senzatie si drept urmare, la 76 de ani dupa benzile desenate, filmul a primit „unda verde”.

Wonder Woman s-a nascut printesa, Diana de Themyscira, singurul copil de pe o insula vrajita populata in intregime de femei. Mama ei, Regina Hippolyta (jucata de Connie Nielsen) o creste povestindu-i despre Amazoane, cele care vor elibera omenirea de influenta maligna a lui Ares, zeul razboiului si vor ajuta lumea sa traiasca in pace vesnica. Diana se pregateste sa se alature Amazoanelor alaturi de matusa ei formidabila (splendida Robin Wright) si totul struna pana cand Steve Trevor (interpretat de Chris Pine), pilot/ spion in Primul Razboi Mondial, aterizeaza fortat pe insula. Subiectul se complica, Diana face legatura intre Ares si razboi, se hotaraste sa il ajute pe Steve sa ajunga inapoi in lumea reala, dar si sa opreasca orice razboi de acum inainte. In fine, las deoparte povestea din fundal – este fantastica, este antrenanta si este 100% cu femei!

Daca va plac filmele cu super-eroi si eroine, veti recunoaste preluarea unor teme din Thor si Captain America. Ceea ce nu e un lucru rau, stiti doar ca in literatura si filme sunt posibile doar 7 teme.  Totusi, ceva din tonul filmului e ancorat in alta directie. Mie mi-a adus aminte de originalul Superman, cel al lui Christopher Reeves, eroul cu suflet altruist, dedicat binelui si protejarii unei lumi in care el era, la urma urmelor, un strain. Si Diana isi paraseste lumea, ca sa ajute omenirea.

Daca nu va atrag filmele de acest gen, acesta merita sa ii dati o sansa. La fel ca Superman, Diana/ Wonder Woman este incantatoare si pe alocuri neindemanatica, in special in scenele in care cauta sa inteleaga „lumea barbatilor” si moda perioadei 1917-1918. Evident, se indragosteste de Steve, un el amuzant si suficient de relaxat incat sa priveasca cu admiratie aventurile Dianei, in loc de a-si simti virilitatea amenintata de puterea ei. Una peste alta, Wonder Woman este umanizata, are spatiu sa respire, sa rada, sa iubeasca, spre deosebire de alte personaje similare care ajung doar suporturi pentru efecte speciale.

Ma mai opresc un moment asupra costumelor din film, pentru ca nah, vestimentatia e subiectul blogului meu.

Lindy Hemming, cea care semneaza garderoba din WW, este aceeasi care a creat costumele pentru majoritatea filmelor James Bond din ultimii 20 de ani (de la Golden Eye la Casino Royale), pentru Four Weddings and a Funeral, doua dintre filmele Lara Croft, trei dintre cele cu Batman, plus un Harry Potter. Impresionant portofoliu. Hemming este, asadar, genul de femeie care manevreaza impecabil o garderoba pentru filme de actiune (indiferent de perioada in care se desfasoara), dar care intelege si puterea unui costum ireprosabil croit.

In Wonder Woman, talentul ei devine vizibil in scena haioasa in care Diana cauta sa inteleaga la ce e bun un corset si cum se poarta (aha, deci e ca o armura!), iar ulterior in alegerea taiorului din stofa, cu buzunare si centiron de inspiratie militara, atat de potrivit epocii, mediului, personalitatii si povestii personajului (dar si in nenumaratele costume ale actorilor secundari si figurantilor, insa nu pe asta vreau sa insist). Ca nota de subsol simpatica: nu am putut sa nu remarc faptul ca Diana nu se vaita, nici macar o data de-a lungul filmului, de cat de ingreunata si restrictionata se simtea de jupoane, fuste infoiate, palarii ornamentate, gulere dantelate si kilograme de volane – pentru ca o Amazoana nu se plange de nimic, thank you very much, dar poate sfasia fuste in Selfridge’s cand sunt prea stramte!

Revin la film si va incurajez sa il vedeti. Filmul nu este perfect; e putin cam lung si cu prea multe efecte speciale pentru gustul meu, mai ales spre sfarsit. As fi preferat si un alt final, mai putin comercial si previzibil. Insa personajul tine audienta in priza: uneori se poarta ca o adolescenta precoce, convinsa ca doar ea stie cum este randuita lumea, alteori se simte deznadajduita ca o eroina dintr-un roman rusesc. Este idealista si refuza sa accepte ca in lupte exista victime colaterale. Este apriga si inteligenta, pulseaza de viata. Nu in ultimul rand, desi e aparata de feministele lumii reale de azi, are o silueta splendida, stie sa se foloseasca (si) de frumusetea ei si este semi-dezbracata in mai toate scenele. Dar nu asta conteaza.

Conteaza ca, in sfarsit, exista un film in care o femeie tine piept unor armate de barbati, darama ziduri, strapunge linii de front, zdrobeste tancuri, se foloseste de sabie, de scut si de accesoriul suprem, Lasoul Adevarului. Nu se poarta ca o printesa sfioasa, asteptand sa fie protejata sau trezita la viata (figurativ sau la propriu) de un barbat. Daca aveti fiice, mergeti cu ele la film, apoi cititi-le si povestile din Good Night Stories for Rebel Girls. Vor incepe sa viseze ca pot zbura, lupta si birui, no matter what.

In concluzie, din 2005 pana azi au fost lansate peste 30 de filme cu personaje super-eroi. Noul Wonder Woman este primul avand un personaj principal feminin.

Sunt tare curioasa daca filmul trece si testul Bechtel, voi ce spuneti? Mergeti sa il vedeti?

Puteti vedea filmul in 3D la Hollywood Multiplex, in Bucuresti Mall.

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii la acest post

  1. 1
    Irina says:

    Nu am apucat sa vad Wander Woman, dar trebuie sa imi fac timp. Gal Gardot e o femeie superba!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *