Va aduceti aminte campania aceea Dior, cu Jessica Stam imbracata intr-o rochie roz intens, fotografiata pe un fundal abstract de aceeasi culoare? Stiti in ce an a fost realizata si pentru ce colectie? Raspuns corect: e vorba de campania primavara-vara 2007, care aparea in editia de iulie a Vogue.

Pana de curand, pasionatii de moda si reclamele aferente aveau la dispozitie destul de putine optiuni (scanari postate pe Fashion Spot si Flickr, cateva imagini preluate de pe siteurile caselor de moda sau atasate comunicatelor de presa etc) pentru a gasi si/ sau cataloga campaniile publicitare din sezoanele trecute. Un nou start-up, My Fashion Database, umple de cateva luni acest gol.

Din punct de vedere al ambitiei, obiectivelor si dimensiunii, MyFDB.com se apropie foarte mult de IMDB.com: iti catalogheaza industria modei in multiple feluri, de la cel personal (poti cauta numele unei manechine si descoperi copertile pe care a aparut recent si campaniile publicitare la care a participat) la efortul de echipa (compileaza nume de makeup artisti, hairstilisti,, editori, fotografi, branduri). Sectiunea publicatiilor include layouturile complete ale revistelor, inclusiv editorialele, pictorialele si reclamele, pentru ca sa poti fi sigura ca spreadul cu Madonna pentru Louis Vuitton a aparut in editia de octombrie a Harper’s Bazaar, in acelasi timp cu o reclama pentru Banana Republic si pictorialul cu tema de Halloween.

Dincolo de placerea pura de a avea la dispozitia unui click si intr-un singur loc toate paginile din Vogue, Allure, Harper’s samd, conceptul original a fost de a crea un loc prin care cei din industria modei sa se conecteze, ca un fel de LinkedIn. Ideea i-a venit in urma cu 2 ani lui Keith Britton, actualmente CEO al MyFDB.com, fost manechin, cand a incercat sa gaseasca o alternativa la a-si trimite portofoliul prin email si messenger. Si pentru ca toate lucrurile frumoase primesc sustinere, siteul este sprijin financiar de “investitori ingeri” care raman anonimi.

Siteul a fost lansat la sfarsitul lui septembrie, in timpul Saptamanii Modei de la New York. Pentru ca este atat de nou, inca sufera de mici probleme de navigatie si nu toate campurile de date sunt complete. De exemplu, campania Dior de mai sus nu o are listata pe Jessica Stam ca model si, prin urmare, aceasta campanie nu apare in profilul ei. Pentru pictorialul de Halloween, nu au fost trecute numele designerilor sau ale manechinelor, desi revista era nou-aparuta.

Unul dintre motive este ca toate aceste informatii sunt verificate de echipa MyFDB.com – succesul sau esecul siteului depinde de acuratetea si credibilitatea acestora.

Oricum, spre lauda lor, in momentul lansarii MyFDB.com includea peste 30,000 de profile personale si 6,600 de nume de firme, iar continutul merge pana in 2007.

Obiectivul declarat al siteului: sa devina o arhiva a istoriei modei din ultimele decenii.

I’m burning the midnight oil again, my babies. Spre surprinderea mea, rezist mult mai bine decat ma asteptam noptilor pierdute – poate si din cauza ca nu m-am mai distrat atat de bine de ani de zile – , asa ca de cate ori ajung in zori acasa, zambesc si ma gandesc “keep ‘em coming“…

In toata nebunia asta, mi-am dat seama ca incepe sa imi placa din ce in ce mai mult stilul biker/ rock chick – pantaloni negri pe langa picior, maieuri cu desene alambicate, piele, botine cu tocuri mega inalte, epoleti (daca se poate de la Balmain, daca nu…), multe bratari, smoky eyes, parul desfacut si putin tapat – , mai curand fashion decat thrash, mai curand glam decat dark. Garderoba mea nu e inca “acolo”, dar ma rog, stiti cum se spune, it’s a process

In schimb, gusturile mele in materie de jurnalistica de moda au ramas aceleasi, iar acestea sunt articolele care mi-au atras atentia saptamana asta:

Heir to Gucci empire reveals plan to double bet on fashion - Francois Pinault are planuri mari, citesc in Wall Street Journal: vrea sa vanda Fnac-ul si Conforama, scotand in schimb in fata grupul Gucci. “We have a major weakness — retail. It is a business that cannot develop quickly abroad”

NY designers look to L.A. – Catherine Malandrino, Foley + Corinna, Samantha Pleet, Mary Ping, si Sophomore’s Chrissie Miller au plecat in “goana dupa aur” in Vestul deloc salbatic, intr-un articol din L.A. Times

Her world on a string – Joe Zee si Brooklyn Decker fac echipa pentru lansarea unui DVD cu exercitii de fitness, realizat cu sprijinul Elle. In NY Times.

Costume jewelry’s golden age – autentice sau gablonturi? Nu prea stim sa impartim bijuteriile in alte categorii. Un articol interesant despre o alta abordare a accesoriilor, pe NY Times

Give thanks to Black Friday – shopping is bad, sau de ce o zi dedicata cumparaturilor dinainte de Thanksgiving este asociata unui concept negativ, pe Financial Times.

Audrey Hepburn auction – vreti sa detineti o parte din garderoba ei? Faceti-va loc in calendar si in buget pentru licitatia care va avea loc la Londra peste o saptamana. In The Telegraph.

Less is Moore? - nu mai e vorba ca i s-ar fi retusat imaginea de pe coperta revistei W, ci chiar i-a fost inlocuit corpul cu cel al Anyei Rubik. God damn it, tocmai cand credeam toate ca Demi arata magnific… In The Independent.

There’s more to life than waiting 2 years for a handbag – Emma Hill, creative director la Mulberry, vorbeste in The Times despre stil, substanta si geanta perfecta.

How to solve the big style questions – ia uite, se pare ca uitatul la TV are beneficii stilistice si poti descoperi o lectie in stil in orice emisiune cu audienta maxima. In The Times

Pagoda, 3D, rotunjite sau epoleti, asimetrii noi sau linii arhitecturale: manecile tinutelor noastre sunt, in sezonul de iarna 2009, epicentrul unei feminizari exacerbate.

Marile case de moda aduc un omagiu femeilor care se accepta, isi asuma propria persoana asa cum este sau celor care – as putea spune – sunt cu capul pe umeri. Pentru ca acesta este efectul liniilor umerilor si manecilor din acest sezon: o impresie puternica, la propriu si la figurat.

Asimetrii reinterpretate
Un umar care se dezgoleste, pus in contrast cu un brat care se acopera, pudic, pana la incheietura. Puternic reprezentate in tendinte si in colectiile pentru toamna-iarna 2009, rochiile cu o singura maneca anunta nasterea unei femei noi, cu personalitate complexa, cand fragila si hotarata, cand seducatoare si casta. O complexitate asumata atat in tinutele de zi, cat si in cele de seara.

La Givenchy, Ricardo Tisci isi imbraca femeile in rochii de tweed cu epoleti sculptati; Elie Saab aduce un omagiu divelor, prelungind asimetria unei rochii de seara hollywoodiene cu manusi ton-pe-ton, in linii inspirate din stilul anilor ’40. Moda devine, astfel, aproape un accesoriu, in timp ce accesoriul se transforma in detaliu couture.

Linii de forta
Exagerarile fac parte si din propunerile Maison Martin Margiela. Manecile se confunda cu manusile, pentru a sublinia o linie angulara, arhitecturala, a umerilor. Derutante, dar in acelasi timp clare: cu aceste noi linii hibernale, imbracaminte anunta un anume ascetism si chiar prezenta unei femei voluntare, aproape dominatoare.

Atragerea atentiei celorlalti, afirmarea prezentei noastre in fata lor prin creionarea puternica a siluetei exterioare este vocatia epoletilor oversize, a manecilor ultra-bufante si a umerilor pagoda, reperati pe podiumuri la Balmain, Lanvin, Aquilano.Rimondi, Roksanda Ilincic, Givenchy, Marc Jacobs, Dolce & Gabbana sau Jean Paul Gaultier. Declinati ca detalii ale unor rochii mulate, bolerouri din blana sau satin, sacouri cu paiete sau din piele, mantouri din catifea, aceste elemente vestimentare ne ofera o noua dimensiune, fizica si emotionala: de forta si realizare.

Zeite contemporane
Standarde ale unei personalitati bine alcatuite, manecile si umerii de efect in versiunea toamnei 2009-2010 pun pe piedestal o femeie aproape zeificata. La Dior, manecile din organza completeaza salvari din materiale pretioase, intr-o reverenta facuta lui Poiret si petrecerilor fastuoase cu tenta orientala ale anilor 1910.

Cat despre Viktor&Rolf, duo-ul fac un pas in plus pentru glorificarea muzei lor, imbracand-o intr-un mantou din stofa cu maneci drapate: un apropo subtil la adresa divinelor statui grecesti, o cortina ridicata pentru noua femeie a sezonului de iarna, teatrala si somptuoasa.

Fotografii: style.com

Familii care se descurca la limita saraciei? Whatever. IMM-uri care dau faliment? Casc de plictiseala.

Va spun eu cine are cu adevarat probleme cu trezirea la realitatea recesiunii – saracele, nedumeritele si debusolatele reviste de moda. In momente atat de pesimiste si innegurate, eu nu pot fi decat recunoscatoare pentru entertainment-ul optimist oferit cu generozitate de anumite sectoare din industrie, pentru ca isi dau silinta sa admita, in felul lor, ca – intre un advertorial la un ceas de 25,000 euro si o reclama la o crema hidratanta de 500 ron – femeile nu mai au la fel de multi bani ca inainte sa arunce pe cumparaturi.

Pana acum, abordarile pe care le-am intalnit au fost urmatoarele:

1. Sa inlocuiasca cuvantul “a cumpara” cu “a investi”, ca in urmatorul exemplu: “aceasta rochie Gucci de 3,000 euro este o investitie geniala”. A-ti cumpara haine de firma, de designer, este abordarea desteapta a unei fashioniste care stie ce inseamna un portofoliu de investitii si are grija de bugetul ei. Pentru ca, evident, varianta cealalta – hainele obisnuite, din magazine de mall – nu este decat o falsa economie. Adevarul este ca, daca stau sa ma gandesc in ce hal au scazut preturile imobiliarelor si plonjeurile valutelor, o rochie din The Place poate fi vazuta ca o “investitie” la fel de buna ca un leasing pe o masina nou-nouta. Pe de alta parte, trebuie sa fii o femeie cu adevarat tare pentru ca in drum spre casa, dupa ce ai vazut extrasul de cont pe minus, sa treci pe la Vuitton ca sa iei o geanta de 2,500 euro.

2. Sa pretinda ca – si da, acesta e un exemplu real dintr-o revista americana de moda – o pereche de manusi de designer, cu pretul de 450 dolari, sunt “a smart way to get your fashion fix”. Ma rog, stiti cum e: trebuie sa ii multumesti cumva si pe advertiseri, nu?

3. Sa presari in revista cateva accesorii sau haine cu adevarat ieftine, dar jenant de ieftine! O alta revista sugera ca o cordeluta cumparata in Pavilionul H ar face un fantastic cadou de Craciun (poate pentru o femeie pe care o consideri retardata!)

Sa stiti ca asta nu e un post indignat sau disperat despre prostul gust dovedit de aceste reviste, pentru ca toata lumea stie ca pana si ele isi musca pumnii din cauza recesiunii, ajungand sa ofere reclama gratuita clientilor, doar-doar isi vor umple paginile si vor tipari tirajul obisnuit. Din contra. Sa vezi cum o revista de moda high fashion incearca sa ne ajute sa economisim bani la cumparaturi seamana, oarecum, cu a o vedea pe Maria Antoaneta incercand sa ii ajute pe taranii francezi: “Ce spuneam, sa manance cozonac? Nu, nu, mai bine grisine sau pricomigdale! Sau sa le oferim niste bentite gratuite?”

Poate ca, fara sa imi dau seama, eu am trait intr-un balon de sapun al saraciei toata viata, dar cand putea marea masa a femeilor sa isi permita sa cumpere TOT ce era prezentat in reviste? Advertiserilor nu le place sa auda asta, dar revistele de moda nu sunt citite si cumparate pentru ca ar fi niste surse nepretuite de informatii pentru cumparaturi reale. Sunt cumparate pentru ca ne ofera acces la o lume de fantezie.

De asta nu am inteles niciodata de se chinuie unii sa faca plangeri la reviste, in legatura cu pretul articolelor vestimentare prezentate.  Pentru numele lui D-zeu, revistele glossy nu sunt cataloage de moda!  Sunt modalitati de a fugi de realitate, un alt fel de escapism.  Sa protestezi impotriva prezentei covarsitoare de Lanvin, Cavalli si Stella McCartney in Harper’s Bazaar – indiferent de starea economiei – este ca si cum ai spune ca in Luxury ar trebui sa apara articole despre vacante la Cuca Macaii.

Revistele de moda cum sunt Vogue, Harper’s Bazaar, V, Elle, W sau I-D traiesc in propriul balon de sapun aurit sau batut cu cristale Swarovski, in care intrebarile cele mai presante ale zilei sunt legate de cel mai nou tratament cosmetic sau de viitorul pliseurilor acordeon. Cand redactiile fac un gest stanjenitor catre inglobarea realitatii economice in paginile sus-mentionatelor reviste, iluzia este sfaramata iar imparatul este jenant de dezbracat. Oricum, revistele sunt prinse intre ciocan si nicovala pentru ca au in continuare nevoie de bugete de publicitate si, asadar, continua sa aduca osanale advertiserilor. Uite asa ramanem noi uitandu-ne la o fotografie cu o pereche de manusi de 450 de dolari.

Ca sa inchei frumos articolul, am sa amintesc un articol citit intamplator saptamanile trecute, intr-un supliment de moda al unui cotidian. Cu emfaza dar si cu admirabila convingere, autoarea respectivului material spunea ca “a-ti sparge intregul buget… pe ceva cumplit de extravagant” te va face sa te simti ca traiesti cu adevarat. Now that’s more like it, nu-i asa? Daca altceva nu ne salveaza, hai sa facem pe ignorantele pentru ca va fi mai putin jenant decat incercarile nereusite de a respecta realitatea. Iar voi, redactii ale revistelor de moda, cand vine vorba de sfaturi pentru aceste timpuri grele, faceti ce stiti mai bine – indemnati-ne sa mancam cozonac.

Citeste si:

{I want those shoes}

Tulle, sifon, paiete, pene, lac, totul in alb si negru – un pictorial extrem de grafic, epurat si ascetic cum numai Karl Lagerfeld putea face. Freja Beha Erichsen se fotografiaza pe sine in cateva ipostaze interesante.

Pictorial: Autoportraits, la Couture pentru Numero magazine #81, editia martie 2009; fotograf: Karl Lagerfeld; model: Freja Beha Erichsen