Drumurile astea prin tara, pe care le-am facut in ultimele saptamani, mi-au trezit o stare de introspectie, de nostalgie si m-au facut sa inteleg ceva mai multe despre ce inseamna responsabilitate personala, decizii, promisiuni facute tie si altora. V-as putea povesti un milion de lucruri despre metaforele pe care le-am descoperit la volan. Despre drumuri care ti se desfasoara in fata ochilor, oglinzi retrovizoare, sentimentul de siguranta sau chiar despre GPS ca metafora despre a te baza pe ceva sau cineva in afara de tine. Iar ieri seara la Brasov,
Inainte sa citesti postul de astazi, uita-te un moment la geanta pe care o porti cu tine azi. E aceeasi geanta pe care o purtai la inceputul saptamanii si luna trecuta? O ai de cativa ani buni? O mai „vezi” sau pur si simplu o porti pentru ca, de dimineata, o gasesti langa cuier? Ti se pare ca este genul de geanta care se potriveste la… orice tinuta sau not really? Tii la ea sau e doar asa, o geanta oarecare? Bine, nu vreau sa te conving ca e cazul
Pe cat de greu v-ar fi sa credeti, a fost o vreme cand femeile se fereau sa poarte ultima moda de la Paris. In „Varsta inocentei”, romanul din 1920 al lui Edith Wharton care descrie societatea new-yorkeza din perioada victoriana (cca 1870), o conversatie la cina are drept subiect extravagantele in toalete ale tinerelor din Boston fata de obiceiurile vestimentare ale batranei doamne Baxter Pennilow „care facea totul cu dichis”*. Doamna cu pricina tinea o comanda permanenta la casa Worth din Paris (fondata de Charles Frederick Worth in 1858), importa
Comparativ cu, sa spunem, o posibila vizita a Papei in Romania, faptul ca piata e inundata de croieli noi de pantaloni nu e asa o mare chestie. Pe de alta parte, daca ne gandim ca rochiile nu si-au mai modificat croielile de ani de zile iar singurul surplus creativ de sezon al fustelor este peplumul sau tivul asimetric, noii pantaloni capata o perspectiva interesanta. In ultimii 3 ani, prin garderobele noastre au trecut: salvarii comozi, pantalonii banana si jodhpurii avangardisti, pantalonii scurti foarte sic pentru birou, jeansii boyfriend si pantalonii
„Clothes matter: we care abut what we wear, and not caring is usually a sign of depression, madness or the resignation to our imminent death. I don’t believe people who tell me that they are not interested in clothes or what they wear. I think they mean that they are not interested in fashion, and believe that following the trends is a waste of time. They look for comfort and a reasonable fit in the clothes they buy and that will do. But such an attitude lies on the surface.