Care e haina care te face fericita?

Ne atasam de haine. Nu doar le cumparam, ci le investim cu emotii. Nu doar le purtam, ci le atribuim puteri transformationale. Nu doar ni le dorim si le cautam uneori cu indarjire, ci le facem parte integranta din amintirea unui moment special din viata. Nu doar le luam de pe umeras sau le asezam la loc in dulap, ci le asociem atribute ale gradinii noastre interioare, le asociem dorintelor si aspiratiilor noastre. Hainele nu sunt niciodata simple bucati de material textil, sunt un soi de oglinda a noastra. E nevoie doar sa privim cu atentie in oglinda, la propriu si la figurat, ca sa NE intelegem si sa LE intelegem.

Pentru final de februarie, luna pe care o asociem cu iubirea in toate formele ei, am invitat cateva femei sa-si scormoneasca prin suflet, amintiri si garderoba in cautarea acelei haine care le face sa se simta usoare, protejate, calme, seducatoare, ghiduse, echilibrate, libere, vii! Raspunsurile lor – sincere, vulnerabile, impetuoase, nostalgice – m-au emotionat, m-au facut sa zambesc, m-au facut sa imi doresc sa le cunosc mai bine, sa fiu invizibila langa umarul lor cand isi deschid dimineata dulapul sau cand se privesc intr-o oglinda, vitrina, fotografie, ecran de telefon… Le multumesc pentru generozitatea sufleteasca.

In mod reciproc si ca sa intru in joc, mi-am raspuns la propria intrebare: care e haina care ma face fericita? Gandurile mi-au fugit in primul rand la vara. La o rochie alba, atat de simpla si frumoasa, incat numai simpla nu e. E ROCHIA. E a mea. E rochia in care ma simt luminoasa cand sunt bronzata, ma simt exotica si unduioasa ca o liana cand o port cu tocuri, si fetiscana jucausa cand o asortez cu sandale gladiator si o geanta din panza. Imi aduce aminte de o plimbare matinala de vara printr-un Paris aproape gol si de seri fierbinti la mare. Mi-am adus apoi aminte de fusta din matase fosnitoare, cu imprimeu rosu-alb. E fusta in care ma simt libera si senzuala, imi place sa o simt pe coapse; e fusta mea senzoriala, imi place sa o ating, sa o port in zile in care bate vantul; se misca, sopteste, se unduieste. Sa nu uit de camasa mea alba, larga. Cred ca ea e prietena mea cea mai buna. Am dormit in ea, am cucerit in ea, am muncit in ea, am calatorit in ea, am purtat-o ireprosabil apretata dar si neglijent sifonata. Imi place sa ii suflec manecile, sa ii deschei nasturii ca sa devina provocatoare si aproape indecenta, imi place sa o trag pe mine dupa o zi de plaja cand am pielea fierbinte si dupa o noapte de sex, imi place sa stiu ca ma pot baza pe ea oricand. Nu e niciodata armura sau cochilie, o vad drept conturul care ma ajuta sa imi colorez interiorul cu un curcubeu de sentimente.

Dupa ce cititi articolul, imi spuneti si voi care e haina (sau tinuta) care va face pe voi fericite? <3

Isabelle Vijiac, designer pentru Atelier Isabelle Vijiac

Sunt atasata sentimental de rochiile-camasa, le-am creat si purtat obsesiv de cativa ani încoace. Inainte am avut si creat o rochie cu umerii dezgoliti – am numit-o Dahlia -, era febletea mea si a femeilor care faceau cunostinta cu ea, dar imi era dificil sa o port cu mine atunci cand calatoream, si asa au aparut cele din urma.

Le-am gandit special pentru a le lua in bagaj in drumurile ce m-au purtat in ultima perioada prin Sicilia, Egipt, Andalusia si zonele pitoresti din Anglia. Au acea lejeritate si eleganta atemporala care m-a atras mereu la moda anilor ’50-’60. Respira feminitate si libertate in acelasi timp, sunt usor de accesorizat cu espadrile sau tenisi, cosuri impletite de paie si palarii sau flori prinse in impletituri rusesti. Nu am una preferata, uneori aleg inul cu dungi subtiri, alteori albul imaculat pentru zile cu plimbari pe malul marii sau imprimeuri florale de purtat pe strazile aglomerate ale orasului. Totul tine de contextul in care plasez rochia si de emotiile ce ma incearca in acea zi. Imi place sa ma gandesc ca rochiile pe care le creez sunt ca niste poeme, care cuceresc pas cu pas lumea in care intra si femeile ce le poarta.

Georgiana Ciofoaia, exploratoare si povestitoare pe georgianaciofoaia.ro

Grea intrebare. Si cu repercusiuni nostalgice. M-am tot gandit ce anume imi place sa port si evident, lucrurile se schimba in timp. Ma indragostesc repede si ma plictisesc cu aceeasi viteza. Sunt putine articole pe care nu le-am schimbat de-a lungul vremii si sunt si mai putine cele pe care le „innoiesc” periodic.

Albastru este culoarea mea preferata de cand ma stiu. M-a crescut bunica mea cu ochi albastri care imi impletea iarna pulovere si veste din mohair bleu si imi croseta primavara bluze albe sau albastre, cu maneci scurte. Toata copilaria mea am purtat pulovere albastre peste clasica uniforma cu picatele. E o „meteahna” de care nu am scapat nici acum si care se gaseste constant la mine in dulap: puloverul albastru. Purtat cu pantaloni comozi, cu o pereche de jeansi sau impreuna cu o fusta plisata. Si neaparat asortat la toate amintirile in care am purtat un pulover albastru.

Foto: in livada de portocali din Puglia, de la Masseria Potenti (credit: Madi Andronic)

Roxana Silean, fondator si curator Art Fashion Fair

Sincer, imi e greu sa aleg DOAR o tinuta sau o haina, pentru ca de mai bine de 3 ani de cand am lansat proiectul Art Fashion Fair am strans in garderoba foarte multe piese (haine si bijuterii) create de designerii cu care am colaborat. Fiecare dintre ele ma face tare fericita cand o port, pentru ca ii stiu povestea si pe oamenii minunati care au creat-o.

Daca totusi ar trebui sa aleg o singura tinuta, este rochia-camasa din imagine. Este de la P’ANKA – brandul semnat de Anca Pancu. E rochia perfecta pentru vara, arata si se simte minunat, e foarte comoda, nu trebuie calcata si cred ca ma face atat de fericita pentru ca am purtat-o la mare pentru prima data. De cate ori o imbrac, ma intorc putin in momentul acela minunat.

Nona Beicu, fondator & creator de continut pentru Festivalier

Ne face bine sa ne gandim la hainele care ne fac fericiti si ar fi recomandabil sa le purtam cat mai des. Cu ocazia intrebari tale am realizat ca am destul de multe haine la care tin foarte tare, de care m-am atasat in timp. Spre exemplu, am un hanorac visiniu pe care l-am primit cadou in liceu si care nu mai arata chiar ca in prima zi, mai ales pentru ca a fost purtat intens, dar nu ma indur sa-l dau pentru ca de fiecare data când il pun pe mine ma simt ca acasa la ai mei. 🙂

Apoi mai am niste sandale de la Coca Zaboloteanu, pe care le-am purtat la cununia mea civila si care imi plac tare mult. Arata foarte bine, dar sunt si foarte comode, iar sa te simti confortabil pe tocuri mi se pare o treaba remarcabila.

Dar in cele din urma m-am decis sa-ti scriu despre fusta mea preferata, cea pentru care am primit foarte multe complimente. Treceam intr-o zi pe strada, nu era o zi neaparat vesela, dar deodata am vazut fusta asta intr-o vitrina si mi s-a parut absolut minunata. Am denumit-o „fusta-arlechin”, asta pentru ca ma duce cu gandul la costumul colorat al unui arlechin. Am tot purtat-o la diferite evenimente, dar mai ales la festivaluri. Prima data am imbracat-o când am mers la Jazz Up Sea, un festival de jazz care a avut, printre altele, un concert la Cazinoul din Constanta. Asa se face ca fusta mea arlechin a intrat pentru prima data in Cazinou si a asistat la o serata de jazz la malul marii. A fost un start foarte bun! 🙂

Ioana Dumitrache, beauty blogger pe www.ioanadumitrache.ro

Imi place foarte mult să port vara combinațtia fusta clos si bustiera. Am o colecție de bustiere destul de generoasa, care include doar piese deosebite. Preferatele mele sunt cea albă din dantela crosetata si cea rosie cu trandafiri care mă face sa ma gandesc la Frida Kahlo. De fapt, pe cea rosie am cumpărat-o chiar vara trecută din Londra imediat dupa ce am vizitat expozitia de la muzeul Victoria and Albert cu obiecte personale ale Fridei.

Expozitia despre Frida a avut un impact puternic asupra mea, iar această piesa vestimentara ma face sa simt o parte din curajul Fridei de a-si exprima stilul indiferent de parerile celor din jur. Sunt constienta că aceasta combinatie este una indrazneata pentru o femeie care poarta masura 42 la haine, dar mie îmi inspira curaj si feminitate – elemente de baza ale stilului meu personal.

Ina Taranu-Hofnar, storytainer pe inoza.ro

Am multe haine care ma fac happy, fie pentru ca au imprimeuri vesele, fie pentru ca ma simt confortabil in ele sau stiu ca arat bine cand le port. Am insa o haina in care ma simt in siguranta, probabil echivalentul unui „safety blanket” pentru un bebelus. E un hanorac roz de la Stradivarius, primit cadou.

L-am purtat cand am fost sa ma operez de cancer de piele, il port de fiecare data cand calatoresc noaptea (urasc sa calatoresc noaptea), l-am avut pe mine cand m-am mutat singura pentru prima data in viata mea, l-am purtat cand am dormit o noapte in spital, la picioarele patului cuiva drag. Nu arat grozav in el (in general cand il port nu sunt machiata sau aranjata) si de cele mai multe ori nu ma simt fericita, vesela, bucuroasa, lipsităade griji. Dar e haina care ma face sa ma simt cel mai bine când ma simt cel mai rau.

Nu mi-ati uitat invitatia si intrebarea, nu-i asa? Imi spuneti si voi care e haina (sau tinuta) care va face pe voi fericite? <3 Multumesc si reverente!

 

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

4 comentarii la acest post

  1. 1
    Alina says:

    Frumos articol, grea intrebare. M-am gandit bine, haina care ma face fericita e o haina de blana artificiala cumparata toamna trecuta. Ma binedispune de cate ori o port. In rest n-am asa relatii cu hainele dar cu pantofii da. Am pantofi care-mi dau o stare de fericire cand ii port.

  2. 2
    Silvia says:

    Superb articol, cat mi-a placut!

    Pe mine foarte fericita ma fac hainele cele mai feminine din garderoba mea- si anume fustele si rochiile midi (closate, creion sau plisate). Se preteaza la atat de multe ocazii, de la birou, pana la cine in doi sau seri cu fetele la balet, incat cred ca pot spune ca le amortizez destul de bine costul 🙂

    Mai am si o rochie aurie din matase si jacquard, de la Massimo Dutti, care m-a lovit de la prima vedere. E o silueta pe care nu o pot descrie decat ca fiind cort, dar o strang mereu in talie cu centuri late, de tip obi. Mi s-a parut spectaculoasa, glam dar si cu potential de a fi dressed-down pentru (aproape) de zi cu zi, asa ca a trebuit sa o iau, sa o port cu drag- si sa o pozez si postez:

    https://www.mystyle5.com/5-strong-arguments-for-curating-a-wardrobe-you-love/

  3. 3
    Raluca says:

    Foarte bun articolul, multumesc pentru sfaturi.

  4. 4
    Violeta says:

    Da, m-am hotarat, stiu: e rochia de vara pe care mi-am cumparat-o din Grecia, albastra si cu (aproape identice) dungile din steagul Greciei, cu un clos bie perfect si care arata perfect pe mine proaspat bronzata. Nici o croitoreasa nu s-a incumetat sa-mi croiasca una la fel, pur si simplu nu au stiut cum. Sa nu radeti: nu-mi mai vine (cam de multisor:)) dar ma incapatanez sa nu o dau si, din cand in cand, o scot din sertar si-mi reamintesc cum ma simteam in ea si cum eram privita! Dar mai sunt acele haine care ne plac, stau bine pe noi, apoi le punem in dulap in speranta „acelei” ocazii in care trebuie sa fim, sa ne simtim si sa aratam perfecte! Dupa care nu ne mai vin si ne cuprinde o parare de rau imensa. Cum sa va spun – nu e vorba despre haine in sine, e vorba despre cum mi-am amanat trairea unor momente doar pentru mine, pentru un „mai tarziu”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.