Pentru ca ne apropiem de sfarsitul saptamanii, am hotarat sa pastrez un ton light si sa raspund unei intrebari cel putin naive. “De cate ori imi fac pedichiura, domnisoara cu pricina insista sa imi aplice oja colorata pe unghii – mai ales vara. Chiar trebuie sa ne coloram unghiile de la picioare?”

Ca sa il citez pe Beethoven, “es muss sein”.  Ceea ce se traduce prin “da, trebuie” (nu folosesc citatul ca sa va arat ca sunt snoaba si ascult Beethoven, intamplator am dat peste el citind Kundera si mi s-a parut tocmai potrivit pentru intrebarea de mai sus… sarcasmul inclus!).

Vine o zi, in viata oricarei fetite, cand isi da seama ca nu este atat de perfecta cum ii spun mami si tati. O astfel de revelatie poate da nastere unei vieti impovarate de complexe – o parte din motivele pentru care industria revistelor pentru femei prospera si ramane longeviva – si de nesfarsite cautari a obtinerii perfectiunii.

Pentru acelea dintre noi care nu au fost inca convinse ca extensiile de gene, epilarea in interiorul nasului sau extragerea unei coaste pentru o circumferinta mai mica a taliei sunt un absolut “must”, camuflarea si iluziile optice (prin imbracaminte, culori sau machiaj) ne raman cele mai bune prietene. Nu o sa incep acum o dizertatie despre cum sa va evaluati silueta si punctele forte vs. puncte slabe pentru ca, sincer, nu asta e scopul raspunsului meu. In plus, plec de la premisa ca daca nu inveti sa iti accepti corpul cu bune si cu rele, un blog nu va face acest lucru pentru tine.

In schimb, a recunoaste ca excrescentele de keratina, dure si eventual usor ingalbenite de la capatul degetelor de la picioare, nu sunt neaparat sexy fara putin ajutor, inseamna a fi cinstita cu tine insati.

Ca sa nu mai spun (argument suprem, din punctul meu de vedere!), ca a-ti vopsi cu oja colorata unghiile de la picioare nu poate fi comparat cu a te sufoca sau a-ti fisura o coasta intr-un corset al dracului de stramt, nu? Nu o vad nici macar pe Andrea Dworkin indignandu-se si indemnand la revolutie feministele, doar pentru ca the sisters au fost la un spa sau la un epilat. Asadar, te sfatuiesc ca din cand in cand sa cedezi insistentelor pedichiuristei si sa te joci cu un rosu inchis, un visiniu sau… doamne-dumnezeule, roz!

Someone once said: “Genius is the capacity for taking infinite pains”. Therefore, when dressing, be absorbed completely and utterly in yourself, letting no detail escape you. However, once dressed, be interested only in those about you.

Diane Vreeland

Intr-o astfel de dimineata de primavara, doar asa ceva se potriveste.

Foto: style.com

Exista un film frantuzesc (din care am vazut doar secvente), al carui titlu este “Le Chignon d’Olga”. Un tanar se indragosteste sfasietor de o fata, dupa ce ii observa, in reflexia unei ferestre, cocul strans delicat la ceafa.

Sex and the City: The Movie este deja pe ecrane, dar sunt oare aventurile celor patru femei la fel de interesante ca in urma cu 4 ani?

In ultimul episod din SATC, cele patru fete se indreptau – incaltate in sandale Manolo Blahnik sau Jimmy Choo – catre un glorios apus in Manhattan. Un sentiment de tristete invaluia personajele dar, dupa sase ani de cumparaturi, aventuri sexuale si filosofii feminine pe marginea unui pahar de Cosmo, toata lumea era de acord ca era timpul ca serialul sa se sfarseasca. Pana si Sarah Jessica Parker spunea ca maturitatea personajelor nu mai facea loc flirturilor si aventurilor de budoar.

Si cu toate acestea, la doar 4 ani dupa acel ultim episod, SJP s-a razgandit si personajele noastre sunt din nou pe marele ecran. Desi serialul a fost un mare succes – in mare parte datorat mixului de moda, glamour, cocktailuri si conversatii amuzante – chiar toata lumea vrea sa o vada pe Kim Catrall (azi in varsta de 50 de ani), sarind dintr-un pat in altul purtand numai o pereche de catuse? Au devenit femeile din Sex and the City prea in varsta pentru personajele lor? Sau, ca sa copiez stilul jurnalistic al lui Carrie: ar trebui femeile de o anumita etate sa isi ascunda varsta?

Asocierea dintre frumusete si tinerete nu este un fenomen nou. De secole, femeile au incercat sa para mai tinere, folosind tot soiul de potiuni si instrumente pentru a tine varsta in frau. Dar, niciodata ca acum, nu a fost tineretea mai vanata. Intr-o societate care pune atat de mult pret pe aspectul exterior, tineretea este considerata o valoare pe care orice femeie o poate obtine – cu un anumit pret. Cu alte cuvinte, astazi se asteapta ca femeile sa fie seducatoare si disponibile sexual, indiferent de varsta reala.

Interviurile cu chirurgi esteticieni si sondajele de opinie arata acelasi lucru: femeile mature se simt obligate sa arate mai tinere. O infatisare tinereasca este sinonima cu succesul, cu frumusetea, cu idealul. In plus, media subliniaza ideea conform careia frumusetea inseamna numai tinerete. Drept urmare, peste 90% dintre clientii clinicilor de infrumusetare sunt femei, cu varste peste 40 de ani, iar numarul lor creste de la an la an. Cele mai cerute interventii chirurgicale sunt liftingurile faciale, urmate de blefaroplastie (liftingul pleoapelor si al sprancenelor).

Argumentul clasic in favoarea pastrarii tineretii este legat de perceptia conform careia, pe masura ce inainteaza in varsta, femeile se neglijeaza. “Ce e rau in a dori sa par tanara?” vor striga adeptele chirurgiei cosmetice. Iar daca ai cu ce sa te mandresti, de ce sa nu o faci? Sau, mai bine spus, de ce sa te opresti acolo? De ce sa nu imbunatatesti ceea ce ti-a dat natura, mai ales daca ai si mijloacele financiare?

continuarea pe fashionandbeauty.ro