In urma cu cativa ani, hainele aveau cu totul alta valoare si alt pret. Cu un buget rezonabil faceai o vizita printr-un mall si plecai acasa cu cateva piese foarte in regula. Nu mai este cazul, cum discutam zilele trecute intr-un grup: hainele din magazinele obisnuite, retail chains, au ajuns la fel de scumpe ca multe dintre cele semnate de designeri.

Prin natura meseriei, imi petrec destul de mult timp prin magazine si, inevitabil, arunc un ochi si pe etichetele cu preturi. Fac asta de suficient de mult timp ca sa pot face comparatii. Si stiti ceva? Asa este, preturile au luat-o razna. A fost o perioada – si nu este vorba de acum 10 ani, ci mult mai curand – cand puteai intra intr-un magazin si cumpara fara regrete o rochie ale carei paiete erau suficient de stralucitoare si a carei singura purtare sa justifice pretul minuscul. Astazi, aceeasi rochie poarta o eticheta cu un pret din 3 cifre MARI si o poti purta tot doar un sezon.

Este adevarat ca, in unele cazuri, unele haine sunt mai frumoase, recupereaza mai repede tendintele decat o faceau cu ani in urma, iar acest lucru poate fi interpretat drept o imbunatatire. De aceea, cand un magazin din lantul Inditex afiseaza pe o geanta – confectionata in 10,000 de exemplare, ceea ce este departe de a fi un brand sau pozitionare premium – o eticheta de cateva sute de euro, ajungi sa te gandesti ca “imbunatatirea” se face pe cheltuiala consumatorilor iar brandul respectiv s-a indepartat de USP-ul original. (BTW, re-citeam de curand intr-una din cartile mele preferate, Fashion Brands, o analiza a istoriei Zara, iar autorul scria in 2004: “The secret to Zara’s appeal is that, although shopping here is cheap, it doesn’t feel cheap.”). In aceeasi categorie intra brandul romanesc Nissa (care in colectia de toamna vindea o fusta maxi din dantela de poliester 100% cu peste 400 de lei), dar lately si Mango, Nine West, Karen Millen si multe altele. Pe de alta parte, cand paginile revistelor publica fotografii cu celebritati de tot felul cumparandu-si haine in anumite magazine, ar fi o prostie si o perversitate din partea retailerilor sa nu se foloseasca de aceste endorsement-uri pentru a-si creste preturile.

Parte din problema, cred eu, este faptul ca retailerii sunt aroganti iar consumatorii prosti.

Consumatorii au si alte optiuni in afara mallurilor: outlet-uri; sezonul de reduceri; haine la comanda; mici ateliere de design; puzderia de targuri de profil; cumparaturi online pe siteuri din afara care livreaza in Romania pentru 3 euro sau 5 lire, sau pur si simplu optiunea de a cumpara mult mai rar, mai precaut, mai calculat. Cred ca retailerii se bazeaza, in mare parte, pe comoditatea cumparatorilor.  Prin minte imi trec acum nenumarate exemple destepte ale retailerilor din Marea Britanie, Franta, State care, pe perioada ultimilor doi ani, au facut orice pentru a-si atrage clienti si a-si limita pierderile: programe de loialitate, reduceri irezistibile pe tot parcursul sezonului la piesele cele mai bine vandute, servicii extra in magazine, oferte speciale samd.

Nu e cazul la noi, unde concurenta iti lasa gustul unei plimbari prin piata (“decat sa imi vand rosiile cu 3 lei mai ieftin decat vecinul, prefer sa raman cu ele pe taraba!”) iar pozitionarile de pret sunt aproape de nivelul liniilor diffusion. Daca vreti sa va amuzati sau cautati un motiv de indignare, intrati in Day&Night din Baneasa: o pereche de pantaloni scurti din bumbac Isabel Marant, dintr-o colectie mai veche, 900 lei?

O alta problema, care nu are de-a face cu nici un brand in parte, este ca moda a devenit mai scumpa, over all, in ultimii ani. Materia prima, impozitele, distributia, chiriile, mana de lucru, publicitatea si multe alte costuri ascunse fac dintr-o simpla geanta un obiect al dorintei si al obsesiei, atat de scump si atat de ravnit incat ajungi in punctul in care faci un imprumut de nevoi personale pentru a ti-o cumpara. E un obiect frumos? Fara doar si poate. Pretul e justificat? Absolut deloc.

Inevitabil, un alt rezultat al cresterii preturilor este aparitia unei specii noi de branduri, care umplu golul dintre ce ar fi un pret rezonabil, unul corect si cel real. De aici si succesul catorva mici designeri romani, care lanseaza editii scurte si care mizeaza pe gustul eclectic al putinilor lor clienti si pe faptul ca acestia fac din purtarea acestor creatii o declaratie de inteligenta si de non-consumerism. Tot aici se incadreaza si forfota si puzderia de targuri-eveniment, unde, daca ai rabdare si exercitiu, poti intelege de ce este cazul sa te distantezi – macar o perioada – de malluri.

Ar fi o minune, nu-i asa?, daca in sezonul urmator birourile multinationalelor, bancilor, agentiilor s-ar umple de femei cu vestimentatie de business sic, colorata, accesorizata, feminina, moderna, corporate dar cu personalitate… Daca plictisitoarele camasi albe nu ar mai fi asortate cu la fel de banalii pantaloni negri sau gri, ci cu o fusta visinie, manusi lungi bej-camel si esarfe violet? Daca acele femei ar intelege ca daca ai cumparat o rochie cu cordon, asta inseamna ca uneori poti renunta la acel cordon schimbandu-l cu o centura din piele? Daca si-ar acoperi umerii nu doar cu un cardigan gri, ci si cu guler din blana (artificiala sau nu)?

Pana in sezonul urmator, ar trebui sa ne gasim croitorese de nadejde si sa ne inspiram din colectia lui Elie Tahari.

Cizme inalte si fuste plisate, pulovere moi si genti geometrice, trench-uri si catifea. Cat mai e frig afara, sa ne incalzim in niste suprapuneri delicioase si texturi fabuloase…

Englezoaicele, spre deosebire de alte femei, sunt obisnuite sa poarte palarii. La nunti, la cocktailuri, la Ascot, la orice eveniment cu fason… palariile – cele mari, cu boruri elegante sau cele mici, extravagante, colorate, fanteziste – sunt nelipsite. Poate ca de asta Isabella Blow le purta cu atata nonsalanta, who knows…

Cert e ca zilele trecute am trait momente in care am simtit o mica parte din ce trebuie sa fii simtit Isabella cand se impodobea cu palariile create de Philip. Stateam de vorba cu Raluca, cea care a creat Designercraft.eu, cea mai noua platforma de promovare a catorva designeri romani si, dintr-una in alta, am ajuns sa probez diverse lucruri. M-am indragostit de creatiile Berenike, de micile toce si palariute care in engleza se numesc “fascinators” (probabil pentru ca, o data puse pe cap, fascineaza privirile celor din jur) -  de cea din satin cu dungi alb si negre, in forma de funda, dar si de cea alba cu dantela neagra si voaleta…

Mi-a venit o iau in buzunar pe cea ecru, cu margele negre aplicate, ca niste buline miniaturale in relief si cu pene asezate in forma de floare si ma gandeam cu ce oare as putea sa o port pe cea mai mica dintre ele, roz si rotunda ca farfuria de sub o ceasca de ceai dar pe care erau aplicate doua pene lungi, ca doua coarne delicate…

Probandu-le, ma gandeam cat de usor mi-ar fi sa transform o tinuta all black sau una decupata din Mad Men, doar purtand o astfel de toca. Ma gandeam cat de mult mi-ar placea sa gasesc sub brad, in ziua de Craciun, una din frumoasele cutii rotunde, cu dungi, fluturi sau buline, pe care scrie Berenike. Ma gandeam de ce oare nu (imi) face nimeni cadouri atat de originale?

Pana una-alta, imi voi face eu un astfel de cadou, sambata, la “All you want for Christmas” – singura problema e ca nu stiu inca pe care sa o aleg! Daca va tenteaza asa ceva, sfatul meu e sa veniti devreme

Caietul-agenda Moleskin este legendar – nu stiu cati pot discuta despre Hemingway sau despre Picasso, dar sigur foarte multi iti vor putea spune ca cei doi si-a trecut gandurile intr-un Moleskin, duh…  (Sta cineva sa verifice?) De curand, Moleskin-ul s-a bucurat de succes in randul celor in industria modei pentru ca acestia, la fel ca Hemingway, isi notau in paginile lui remarcile din timpul saptamanilor modei. Versiunea prescurtata si corectata de Penter Yip, care raspunde la dulcele nume de Fashionary, a fost conceputa special pentru designeri, stilisti si jurnalisti de moda – ceea ce suna destul de tentant, nu-i asa?

iPhone-ul mi-a devenit indispensabil. Cu toate astea, aplicatia sa “Notes” este mult prea rudimentara pentru toate lucrurile pe care simt nevoia sa mi le notez – adrese de magazine, liste de cumparaturi pentru diverse cliente, idei de proiecte pe care vreau sa le dezvolt, retete de stil, comentarii pe marginea vreunei colectii, recenzii de carti…

Pentru cele dintre noi care cocheteaza cu ideea lansarii unei colectii sau pentru cine se viseaza designer sau ilustrator de moda, Fashionary ii ofera pagini dupa pagini acoperite de siluete deja desenate. Mai exista si un lexicon textil ilustrat, care se presupune ca ofera explicatii si descrieri despre moda, croieli, designeri, raspunzand si unor intrebari-capcana. In sfarsit, versiunea pentru 2011 include calendarul saptamanilor modei, tabele de masuratori, un index cu peste 1300 de branduri, o bibliografie extinsa cu titluri de specialitate, desene de tipare, precum si adresele celor mai cunoscute magazine online de moda.

Official site: http://fashionary.org/store/