(articol aparut pe fashionandbeauty.ro, in 2008)

Vanzatoarele nepoliticoase si inghesuiala din fata cabinelor de proba vor intra in curand in istoria modei – la propriu – pentru ca din ce in ce mai multe consumatoare de moda aleg sa isi faca cumparaturile online.

Nisa de e-tail a industriei modei este una din cele cu o crestere puternica, conform unui sondaj de pe piata britanica. Rezultatele acestuia arata ca 97% dintre consumatorii de internet fac cumparaturi online, 36% dintre acestia cumparandu-si imbracaminte. Cifrele arata o crestere de 40% in ultimii doi ani. Acest entuziasm fata de moda pe internet este partial determinata cultural. Marea Britanie este una din tarile cu un nivel ridicat de acces a internetul de mare viteza – anul 2007 a vazut o crestere cu 57% a abonamentelor de acest tip, facand internetul convenabil ca pret si usor de folosit. Britanicii au de asemenea o puternica traditie de cumparaturi prin catalog, ceea ce de fapt a condus la o schimbare a obiceiurilor de cumparare: de la frunzarirea cataloagelor tiparite la rasfoirea paginilor virtuale.

“Retailerul de imbracaminte cu cea mai mare cota de piata din Marea Britanie si cu prezenta online este Next”*, spune Lorna Hall, redactorul-sef al revistei de specialitate Drapers. “Ceea ce inseamna ca o mare parte din cumparatorii obisnuiti au migrat catre internet.”

Sondajul realizat de agentia Nielsen Media Research a concluzionat ca eBay este destinatia cea mai populara pentru cumparaturi*, atat de imbracaminte cat si generale – un fapt pe care fondatorul Wikipedia, Jimmy Wales, l-a aflat pe propria piele. Proaspata sa fosta iubita, Rachel Marsden, ii liciteaza hainele pe eBay. Un tricou de-al sau a fost vandut cu 3,226 de dolari.

Una din principalele tendinte este canalizarea nisei de online fashion catre produse de lux, pe masura ce websiteurile semneaza contracte de exclusivitate cu case de moda. La inceputul lunii martie 2008, grupul Yoox a adaugat in portofoliul de siteuri un noua sectiune de vestimentatie barbateasca de moda, destinata deocamdata cumparatorilor din Statele Unite si din Europa, dar care va fi apoi deschisa in toamna si cumparatorilor din Japonia. Printre brandurile puse in vazare pe TheCorner.com se gasesc Marc Jacobs, Jil Sander, Ann Demeleumeester, Kris van Assche, Rick Owens, Marni si Viktor&Rolf. Designerul britanic Hussein Chalayan a ales sa isi prezinte colectia de primavara/ vara 2008 pentru barbati pe siteul principal Yoox.com, un boutique virtual care in 2007 avea circa 3 milioane de vizitatori pe luna.

In februarie 2008, renumitul site de moda Net-a-Porter, fondat in 2000 de Natalie Massenet, a colaborat cu nou-relansata casa de moda Halston pentru a vinde doua dintre modelele colectiei pentru toamna/ iarna 2008, la doar 24 de ora dupa prezentarea acesteia la New York. O rochie-chemise Halston, cu pretul de 775 lire sterline, a fost vanduta in numai 45 de minute. A fost produsul care a doborat recordul rapiditatii in vanzare de la lansarea siteului in urma cu 8 ani. Cumparatoarele interesate de Halston si-au primit hainele chiar a doua zi, cu 5 luni inainte ca acestea sa fie puse in vanzare in magazinele propriu-zise.

Multe alte siteuri care vand articole vestimentare semnate de designeri cunoscuti au un succes asemanator. Un alt site britanic, my-wardrobe.com, a anuntat o crestere a vanzarilor de 143% in al doilea an de la lansare.

“Progresul a fost mai rapid decat se asteptau retailerii de imbracaminte de lux”, spune Hall. “Acestia au crezut ca, din punct de vedere demografic, vizitatorii vor fi tineri dar de fapt sunt cei carora le lipseste timpul liber – iar persoanele cu venituri ridicate au de obicei timpul foarte limitat.” In mod anecdotic, se stie despre fondatoarea siteului lastminute.com, Martha Lane-Fox, ca pe vremea cand lucra cate 18 ore pe zi, se loga pe net-a-porter.com pentru a-si achizitiona mici rasfaturi.  “De asemenea, are de-a face cu dorinta de a nu fi vazut cheltuind fatis. Oamenilor nu le mai place sa fie vazuti ca arunca cu bani in stanga si-n dreapta. Poti cumpara moda scumpa discret, online.”

Sarah Curran, fondatoarea siteului My-Wardrobe.com – care vinde zeci de branduri, de la 7 for AllMankind, Paul Smith, Anya Hindmarch, Vivienne Westwood si Aquascutum, la Erotokritos, Orla Kiely, Philip Lim, Tom Ford, plus liniile de celebrity fashion ale lui Erin Wasson si Nicole Ritchie -, avea un boutique in Londra, inainte de a-si deschide siteul in 2006.  Intr-un interviu ea declara ca disponibilitatea unor branduri hraneste profitabilitatea unor businessuri din nisa de lux. “E vorba de comoditate. Exista branduri care nu sunt usor de cumparat, decat daca traiesti in apropierea unei metropole cum este Londra sau Leeds.  Nu le gasesti in depozitele unor magazine din orasele mai mici. De aceea, avem intotdeauna comenzi mari din zona de Sud-vest si de centru a Angliei”, spune Curran. De asemenea, Sarah Curran spune ca majoritatea caselor de moda, anterior reticente fata de comertul pe internet, si-au schimbat atitudinea. “Multe din marcile pe care le-am abordat recent ne-au spus ca isi vor deschide propriile magazine online.” (In primavara lui 2010, my-wardrobe.com anunta o crestere a vanzarilor cu 110% fara de anul anterior, avand o valoare totala de 8.3 milioane de lire sterline, si castiga premiul Best Customer Experience acordat de revista Drapers)

Schimbarea de atitudine din industria modei de lux se extinde dincolo de retail. Prezentarile de moda sunt acum disponibile sub forma unor filmulete pe youtube.com, siteurile respectivelor case de moda, iar majoritatea revistelor de moda au sectiuni de fotografii de pe catwalk, in care imaginile pot fi vizualizate (si descarcate, copiate, salvate…) gratuit.  Cuplul britanic din spatele marcii Eley Kishimoto – care de asemenea lucreaza pentru casa frantuzeasca Cacharel – are propriul blog de moda, iar Dior si-a prelansat o linie de bijuterii in lumea virtuala SecondLife.

Penny Martin, redactor-sef al siteului de moda ShowStudio.com, spune: “A fost nevoie de ani buni pentru ca internetul sa nu mai fie un cuvant-paria pentru casele de moda, iar acestea acum recunosc ca a fi online este o chestiune importanta pentru ele. Dovada sta in bugetele pentru media, care sunt transferate de la TV la online. In ultimii doi ani, s-a ajuns la un punct de cotitura in care companiile de lux realizeaza ca nu-si mai pot permite sa stea deoparte. Este o schimbare mult prea profunda.”

Intre timp:

• Multe case de moda si branduri fashion si-au lansat propriile siteuri e-commerce, alaturi de aplicatii iPhone: Ralph Lauren, Donna Karan, Gucci, Dior, Chanel, D&G, Hugo Boss, H&M, Zara, Mango. Le-au tinut imediat isonul si siteurile de comert online dedicate modei: Net-a-porter, Yoox, LuisaViaroma.
• In mai 2010, Net-a-porter a fost achizitionat de grupul Richemont pentru suma de 350 milioane de lire sterline, iar in iunie anunta iminenta lansare a unui site de moda pentru barbati, Mr. Porter (cel mai probabil in ianuarie 2011). Cu putin timp inainte, Natalie Massenet lansa si theoutnet.com, unde pot fi gasite creatii de designer la preturi de discount. In paralel, siteul desfasoara un program de afiliere by invitation-only, pentru care a selectat 430 de bloguri si siteuri relevante pentru industria modei.
• In vara lui 2010, cateva dintre marile branduri americane si britanice si-au modificat politicile de livrare, pentru a se putea extinde si in Europa (Centrala si de Est). Nordstrom si-a redesenat siteul si ofera livrari internationale, Asos si Dorothy Perkins livreaza in Romania, iar Gap si Banana Republic si-au trecut pe lista Ucraina, Turcia si Elvetia, plus multe locatii din America de Sud, Asia, Africa si Orientul Apropiat (urmeaza alte 1o tari).
• Astazi, thecorner.com are o selectie de peste 35 de designeri de vestimentatie si accesorii barbatesti.

* statistica valabila pentru anul 2008, cand a fost scris articolul

*articol tradus si adaptat dupa The Guardian 

Ar putea oare mutatiile din moda, despre care discutam zilele trecute, sa favorizeze aparitia unor marci noi, in deplina sincronie cu momentul?  Imi este greu sa dau un raspuns, pozitiv sau nu, dar un lucru este sigur: perioadele de criza opereaza pe principiul selectiei naturale.  Moda ne deschide apetitul pentru cumparaturi si, dupa cum spunea la un moment dat Donatella Versace, “doar cei foarte creativi vor ramane in viata.” Merita unii designeri un premiu pentru anduranta, pentru incapatanarea de a ramane in piata, pentru indrazneala de a crede ca vor rezista no matter what?  Poate, dar nu toti.

Pot fi numarate pe degete casele de moda (sau marcile fashion) nou-nascute in ultimii 3-4 ani, care sa aiba deja succes fulminant la public – nu doar estetic, ci si financiar: Erdem, Kai Kuhne, Henry Holland, Jason Wu, Danielle Scutt, foarte proaspatul Reed Krakoff sau comercialele Victoria Beckham, Twenty8Twelve, The Row.

Iar pentru ziua de maine, ce ne prezic oracolele? Nimic de bine, din punct de vedere al creativitatii. Chiar daca nu se pune problema rezumarii colectiilor de toamna-iarna 2010 intr-o singura tendinta, sunt fortata sa constat prezenta unui nou clasicism. (Il veti observa si voi in saptamanile urmatoare, pe care le voi dedica tendintelor sezonului de toamna 2010).  Este frapant aerul retinut al creatiilor, precautia designerilor.  Frumoasa concordanta care exista in privinta lungimilor, intr-un alt sezon – fie ca era deasupra, dedesubtul sau in dreptul genunchiului – dispare intr-o anarhie de mini, maxi, midi, jumatatea gambei, sapte-optimi, trene si asa mai departe…  Ramane sa vedem ce se va intampla in urmatoarea perioada, in care debuteaza Saptamana modei new-yorkeze si colectiile pentru primavara 2011.

Revolutia tivurilor si lungimilor are totusi un oarece merit. Daca lungimile scurte, care inca populeaza multe garderbe feminine, se vor demoda definitiv, femeile nu vor avea incotro si vor trebui sa recunoasca, cu mana pe inima, ca nu mai au – iarasi – nimic de imbracat. Criza sau nu, femeile se vor grabi sa isi reinnoiasca garderobele, sa isi umple dulapurile. In acest caz, pana la urma, nu credeti ca eternul feminin este cel mai bun antidot pentru pesimism?

Citeste si

{Cand istoria economica se citeste in tendintele modei (2/3}

{Moda in rol de Cassandra (1/3)}

Pe masura ce fierbinteala chinuitoare a noptilor de august se transforma intr-o briza languroasa si zilele lungi de vara ating, cu fiecare zi care trece, amurgul din ce in ce mai devreme, imi dau seama ca in curand rochiile vaporoase si sandalele vor fi asezate departe, locul lor va fi ocupat de esarfe lungi si cardiganuri moi, iar galbenul intens se va domoli…

And the happy days will be here again

her dress brighter than gold, crocus, the yolk of an egg …

Citeste si:

{Viitorul e galben}

{Galben Mimosa}

Nu poti sa nu construiesti metafore stilistice pornind de la noile siluete clepsidra din colectiile pentru toamna 2010 si timpul care se scurge doar pentru a reveni… pentru ca asa se intampla in lumea modei.

Lumea povesteste cum ca popularitatea catorva filme si seriale din ultima perioada – A single man, Mad Men -, iar acum cativa ani The Hours, Stepford Wives, Pleasantville, The Talented Mr. Ripley, Mona Lisa Smile -  a contribuit la avalansa de elemente stilistice ale perioadei anilor ’50-’60. Altii spun ca este vorba de o reactualizare a frumusetii feminine, clasicizate, mai apropiata de circumferinte normale si de renuntarea la silueta androgina a ultimelor doua decenii.

Indiferent care ar fi motivul, toamna aceasta vom trai trei ipostaze in vignete vintage si retro: casnica/ gospodina eleganta; secretara inocenta dar cu vino-ncoace si bomba sexy.

Pentru fiecare dintre ele, colectiile rezerva un alt tip de garderoba, un alt tip de linie exterioara a vestimentatiei. Numitori comuni sunt noua lungime a tivului, coborata pana sub genunchi; sublinierea taliei; atragerea atentiei asupra bustului si o noua eleganta, ceva mai rezervata decat pana acum.

Fustele sunt fie cu volum (ajutate de pliseuri, bine stranse in talie), fie stramte, pe langa corp. Acestora li se adauga bustiere, corsete, cardiganuri scurte si sacouri cu talia marcata de o curea subtire. Nota de modernism a multor piese din colectii este data de imprimeuri (Marni, Dolce & Gabbana, Iceberg, Vuitton, Ruffian) si de revigorarea accesoriilor (ciorapi si sosete tricotate purtate cu pantofi cu varful patrat sau foarte ascutit, revenirea tocului kitten, genti retro, cu manere scurte dar in culori vii, esarfe purtate la gat sau pe cap, manusi pana la cot).

Fustele ample, bustierele innodate la ceafa, pulovere ajustate, cu guler rotund, rochiile de cocktail cu jupon care fosneste, rochiile de zi pe langa corp, sacouri cu maneci trei-sferturi si cu talia marcata printr-un cordon sau o curelusa, parul tapat sau purtat intr-o cuminte coada de cal, gentile cu forme drepte agatate de incheietura imbracata intr-o lunga manusa din piele – aceasta este recuzita unei perfecte housewife, care se va eleganta de la Louis Vuitton, Prada, Luisa Beccaria, Margaret Howell, Jasper Conran, Oscar de la Renta sau Paul Smith, si care isi va sublinia bustul generos, gatul gratios si manierele ireprosabile.

Rivala ei mai tanara, avatara a lui Bardot sau a Monicai Bellucci,  va dori sa isi sublinieze farmecele si senzualitatea. Arsenalul ei de lupta aliniaza fustele-creion, corsetele si pantofii rosii din colectia Nina Ricci, dantelariile si satinurile de la Dolce & Gabbana, rochiile provocatoare de la Etro care ii explodeaza pe soldurile voluptoase, imprimeurile de sorginte animala si gulerele de blana de la Fendi, plus bluzele vaporoase, semi-transparente de la Cacharel. Armele ei secrete sunt rujul rosu, ochii puternic subliniati si parul ridicat intr-un coc tapat si neglijent.

In sfarsit, cumintenia si inocenta primelor flirturi sunt intruchipate de tinutele unei office girl – prea tanara si inca idealista ca sa devina housewife; insuficient de indrazneata pentru a fi o sexy bombshell dar cu constiinta propriei feminitati. Dimineata, cand isi deschide dulapul, are de ales intre taioare cuminti, foarte cambrate sau mai relaxate, bluze stramte si cu gulere inalte, eventual cu panglici care se innoada simplu la baza gatului, fuste discrete care s-ar potrivi si unei bunicute, pantofi cu tocuri delicate si impodobiti de barete sau funde, parul atent prins sub o cordeluta. Dries van Noten, Marc Jacobs, Loewe, Marni, Miu Miu si Sophie Theallet sunt preferatii ei.

Fotografii: nymag.com, style.com

Citeste si:

{Ai purtat vreodata peplum?}

{Fuste ample}

{Eleganta interbelica}

Ca sa continui ideea postului anterior, exemplele se pot multiplica. Frumoasele garconnes anilor ’20 isi descopereau cu indrazneala genunchii, dansand charleston, dar fustele li se lungesc subit, dupa cum le indemna Jean Patou… chiar inaintea prabusirii bursei din 1929.

O data trecut socul celui de-al doilea razboi mondial si depasita penuria de resurse textile, couturierii celebreaza frumusetea gambelor feminine si Mary Quant inventeaza pentru ele minijupa.

Sfarsitul erei mini preceda colapsul economic datorat crizei petrolului din 1973. Este momentul in care predomina lungimile maxi, iar raceala economica si prudentele financiare isi pun amprenta chiar si pe gamele cromatice ale vremii.

In sfarsit, criza din 1993 este traita tot printr-o intoarcere la lungimi pana in pamant, care alimenteaza perioada grunge pana in 1994-1995. (In aceeasi ordine de idei – dar ca sa nu tai filmul – amintiti-va de colectiile pentru primavara 2009 si titulaturi din zona “depression chic”)

In tonalitati aprinse sau sumbre, culorile transmit si ele mesaje cifrate. La sfarsitul anilor ’30, revistele descriau paletele cromatice pesimiste ale garderobei feminine: griuri fumurii, nuante de bleuri reci si amenintatoare, tonuri de violet, ca cerul in timpul unei furtuni.

Daca anii ’50-’60 s-au dovedit a fi optimisti, siroposi si capriciosi, incepand cu mijlocul anilor ’70 asistam la aparitia unei game de marouri si bejuri stinse, subliniate de oranj si verde masliniu estompate – foarte departe de energia culorilor psihedelice din anii ’60.

In acelasi fel, perioada de recesiune care a urmat crahului din 1987 ne-a imbracat in culori triste, intunecate, care au revenit apoi in stilul grunge.

Tesaturile nu sunt nici ele straine de aceste evolutii. Compacte si bine structurate atunci cand trebuie sa infrunte busculadele economice, pot prinde si forma unor tricotaje moi, somptuoase, masive, care ne protejeaza si ne tin de cald pana trece furtuna.

Studiind revistele si imaginile modei de la sfarsitul anilor ’80, putem vedea cu usurinta valul de siluete cocon/ cocoon. In plina faza de involutie a consumerismului si cand disco-ul murise de mult, femeile nu se gandeau decat la confortul propriului camin, la homewear si vesminte placute la atingere. Astazi, zona de loungewear si easy living-wear are un loc de drept in dulapul nostru. Prezenta puternica a interesului pentru design si decoratiuni interioare, cuplata cu tot ce inseamna DIY, nu sunt decat ecoul tentatiei de a ne retrage catre casa, dulce casa… Sa va mai aduc aminte de pijamalele matasoase de la Dolce & Gabbana de anul trecut? Sau de actuala tendinta a lenjeriei intime purtata pe post de haina de strada?

Fotografii: style.com, fashion-era.com

Miercuri – La ce sa ne asteptam in moda de maine?(3/3)