… cand cineva ne spune “Let’s go for a drink?”  Este adevarat ca, per ansamblu, ceea ce urmeaza nu are nimic de-a face, propriu-zis, cu moda, stilul samd (desi prima imagine are). Si totusi, nu m-am putut abtine sa nu postez imaginile, sunt mult prea caraghioase si sper sa va faca sa radeti la fel de mult cum am ras eu. Click pe ele ca sa le vedeti la marime reala. Sunt reclame la berea israeliana Goldstar.

Recent mi-am dat seama care este unul dintre motivele pentru care unele manechine ajung sa aiba succes, sa fie faimoase, sa defineasca un deceniu… in timp ce altele raman toata viata intr-un con de umbra.

Nu este vorba de frumusetea lor universala – e si acesta un factor, toate cele din prima categorie detin trasaturi si proportii atat de aproape de ideal incat transcend standardele si cliseele nationale sau rasiale – ci de versatilitatea lor fenomenala, de maleabilitatea lor. Infatisarea lor este la fel de adaptabila ca cea a unei actrite, care isi schimba machiajul, culoarea parului, vocea, accentul, mersul, greutatea in functie de rol. Sunt un fel de Meryl Streep sau Robert de Niro al domeniului lor. La fel de bine s-ar putea spune ca sunt “panza alba” pe care orice designer sau fotograf o poate colora sau modela dupa propria dorinta – dar asta ar inseamna ca le reducem la statutul de marionete.

Mereu indraznetul si inovatorul Steven Meisel a ales-o pe Natalia Vodianova (mama a trei copii, casatorita cu un conte, super-femeie samd) sa se metamorfozeze, in fata aparatului, in cele mai cunoscute manechine ale deceniilor ’40 – ’80 – de la ipostaze, la coafuri si mimica, de la Twiggy la Maria Berenson, de la Suzy Parker la Jean Shrimpton. Absolut minunata si vrajita transformarea…

Pictorial: The Great Pretender, Vogue US, editia lunii mai 2009Fotograf: Steven Meisel; fashion editor: Grace Coddington; model: Natalia Vodianova