Imi place sa cred despre mine ca am un prag al durerii suficient de ridicat (la urma urmei, am cateva tatuaje!) – insa cand vine vorba de indepartarea parului de pe corp, ma crispez toata. Am incercat nenumarate variante, toate insotite de grimase, icnete si lacrimi, unele si de arsuri, iritatii si capilare sparte: epilat cu ceara rece, epilat cu ceara fierinte, epilat cu zahar, epilat electric la domiciliu, electroliza, crema epilatoare, threading, pensat clasic, ras… Nici una dintre ele nu a fost o experienta placuta. Nu mai vorbesc de
Cu ceva timp in urma scriam pe blog un articol despre unul din subiectele tabu ale societatii moderne legate de frumusetea feminina: pilozitatea. Marturiseam atunci ca admir dezinvoltura femeilor care, asumate, nu se (mai) epileaza sau rad, care indraznesc sa nu se mai conformeze unor idealuri si standarde estetice chinuitoare, care au invatat sa depaseasca definitiile inguste ale feminitatii (acelea strict legate de aspectul fizic). In acelasi articol recunosteam ca eu inca nu sunt acolo. Pentru mine, parul de pe corp a fost mereu un stres si o corvoada. Epileaza-te
