In ultimele saptamani am redescoperit, re-evaluat, re-cantarit greutatea unei simple observatii cu privire la aspectul cuiva. Gasesc absolut fascinant cum o privire obiectiva sau o remarca critica legata de ceva exterior noua – o haina, un accesoriu, un detaliu vestimentar – ajunge sa ne raneasca, sa ne sensibilizeze, sa ne descentreze… In realitate, explicatia este extrem de simpla: alegerea si decizia ne-a apartinut, ne reprezinta si ne-o asumam (sau nu). Contextele au fost diferite: am contribuit la un profil stilistic al Elenei Udrea (well, am avut ce comenta, atat va spun),