Cand triez, ordonez si re-construiesc garderobele altor femei, trec fiecare haina prin doua filtre. Primul este cel al utilitatii: este haina aceasta o masura, o croiala si o culoare potrivita? se „armonizeaza” cu restul garderobei? are locul propriu in stilul purtatoarei lui? in cate variante si tinute o poate purta? de cate ori a fost purtata in ultimele 12 luni? Cel de-al doilea este mai serios. Acestui filtru sunt supuse vesmintele „esec”, pentru care garderoba a fost o capcana & gaura neagra, din care nu au sansa sa mai vada lumina
Perioada asta din an o simt ciudata: e finalul iernii dar inca nu e primavara; avem zile cu soare dar totul este inghetat; toata lumea s-a saturat de cizme si pulovere dar inca ne imbracam in culori inchise si ne infofolim pana la ochi… Cu toate astea, cu un efort minim – doar stiti ca sunt adepta pasilor mici, dar constanti, cand vine vorba de stil! – in urmatoarele 2 saptamani putem incepe tranzitia catre tinute mai feminine, mai colorate, mai romantice, mai lejere. Asadar, pana la inceperea oficiala a
O prietena de-a mea remarca de curand, intr-o zi tare vantoasa: „Nu te-am vazut niciodata purtand caciuli tricotate, fesuri, palarii, bonete, sepci…! Nici macar in pozele din copilarie! Ai ceva impotriva lor?” Nu, doar ca le gasesc greu de purtat. Imi dau de furca: simt nevoia sa imi scarpin fruntea, parul mi se electrizeaza, se incurca si nu il pot tine strans, ma obliga sa iau o tinuta ultra-casual… Prea multa bataie de cap. Exista insa multe femei fidele caciulitelor tricotate sau palariilor de iarna. La urma urmei, de ce
Mult timp ostracizata de lumea modei si avand reputatia unei haine lipsite de personalitate, helanca – acel pulover pe corp, cu guler rulat – cunoaste in sezonul acesta un reviriment neasteptat. Helanca este tratata drept piesa de rezistenta a garderobei minimaliste, moderne si s-a transformat in genul „clasic” care transforma o tinuta banala in una cool. La origine, helanca era un tip de lenjerie intima, purtat direct pe piele, pe sub pulovere mai fine, sacouri sau cardiganuri; se pare ca facea parte din garderobele muncitorilor, marinarilor sau atletilor, iar purtarea
Nu se intampla des sa ma aventurez in domeniul cinematografiei si analizei de costume de film, insa recent-vazutul Imitation Game mi-a oferit un bun subiect de conversatie: garderoba unor minti stralucite din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si detaliile subtile ale hainelor, care creioneaza sau sugereaza caracterele personajelor (fara sa mai pun la socoteala povestea in sine, extraordinara si tragica!). In mai toate filmele a caror actiune se petrece in anii ’40, personajele sunt imbracate in tinute austere. Croielile sunt simple, functionale, lipsite de rafinament, culorile sterse iar tesaturile