Cea mai faina si longeviva piesa vestimentara cumparata la reduceri a fost (este, inca!) un palton de la Stefanel. L-am luat la un pret cu vreo 60% mai mic decat cel original, in urma cu vreo 2 ani, si il port obsesiv in fiecare iarna. Pe el ma bazez, se potriveste la absolut orice tinuta: de la ultra-casual, la foarte elegante. Cea mai proasta decizie de shopping pe care am luat-o vreodata a fost o pereche de cizme Musette. Trecusera prin cinci niveluri de reduceri si erau absolut splendide. „Uau,
Cu multa vreme in urma aveam o reala problema cu asa-numitii „timpi morti” – acele momente petrecute in masina, intr-un ambuteiaj sau pe o canapea, in antecamera unui stomatolog. Mai ca intram in panica: aveam in fata mea o jumatate de ora sau o ora libera, pentru care nu eram pregatita, nu ii gasisem scop, nu o introdusesem in agenda. Cu cat deveneam mai ocupata, cu atat minutele se transformau in intervale disponibile care se cereau bifate, programate, ocupate. Evident, uitam ca pot fi simple momente: de savurat, de calm,
Pentru ca sunt genul preocupat de dezvoltare personala si spirituala, psihoterapie, imbunatatire permanenta si orice alta chestie care ma aduce mai aproape de „centrul” meu, fixatia tuturor pe a crea „a new you” in perioada asta – final de an, inceput de an nou – este pentru mine aproape insuportabila. In decembrie, pe masura ce elanul altora de a se schimba capata putere si amploare, iar deciziile si rezolutiile devin subiect acceptabil de conversatie, eu simt ca nu imi gasesc locul. „Cum ti-a fost anul?„, ma intreaba cunostintele si clientele.
Vedeti voi, partea asta din an e cea mai buna pentru a incetini ritmul in care traim si pentru a face un minim efort de introspectie. E o perioada extraordinara in care puteti incepe sa va planificati anul care vine; eu, cel putin, asa fac – si am scris pentru zilele urmatoare un articol despre meritele ne-amanarii deciziilor pana la 1 ianuarie. Pe de alta parte, incetinirea asta nu inseamna sa va opriti complet, pentru ca apoi sa debutati in an cu piciorul pe accelerator. Din contra: domoliti-va cateva zile,
Am observat de curand o chestie. Pe cat de greu ne punem de acord pe o suma de subiecte (vaccinarea copiilor, drepturile minoritatilor sexuale, definitia familiei, solutii la traficul infernal din Bucuresti), pe atat de usor reusim sa facem front comun cand e vorba de vremea rea. Cu cat e mai dramatica situatia, cu atat suntem mai uniti. „Cumplite temperaturile astea, aproape siberiene, nu-i asa?” si „Va aduceti aminte de zapezile din copilarie? Ce vremuri…” si „Iar ne-a luat iarna prin surprindere, culmea, in decembrie!” Stiu, iarna nu-i ca vara…