Elling este unul dintre acele filme surprinzatoare, care te lasa cu o lacrima in coltul ochiului, cu zambet pe buze si cu multe intrebari. A fost nominalizat la Oscar dar nu a castigat. Ok, poate nu a castigat THE Oscar, dar sigur a castigat alte premii, prin inimile celor care l-au vazut. Anyway, nu despre film in sine sau despre personajul principal vroiam sa vorbesc in dimineata asta, ci despre rolul de limbaj stenografic al hainelor. Pentru ca, chiar daca nu urmaresti dialogurile in norvegiana si nu reusesti sa citesti
Acum imi beau cafeaua, cu gandul la mini-degustarea de cafea de miercuri, de la Starbucks, pe care am castigat-o in urma unui comentariu pe blogul lui Adrian Ciubotaru. Nu o sorb – asa cum ar trebui sa fac cu un espresso -, i-am pus mai putin zahar – ca sa nu devina mai puternica, nu am facut pairing cu nici un fel de prajiturica – pentru ca am mancat ieri o prajitura 🙂 Anyway, foarte cool acea degustare si, FYI, puteti lua si voi parte la asemenea „tratamente”, pentru
Alain de Botton e un geniu. Altfel nu pot sa-i spun unui om care reuseste ca, din aerul rarefiat si teoretic al filosofiei, sa culeaga teme asa-zis „triviale”, sa le reconstruiasca si sa le explice pentru noi, pentru vulg, dar cu eleganta si un sarcasm delicios. Aseara, inainte de culcare, mi-am pus un semn in cartea pe care o citesc, ca sa imi aduc aminte sa trec pe blog paragrafele care m-au facut sa „hi hi hi” si „ha ha ha”… Cartea se numeste „Sex, shopping si un roman”, iar