Eu nu cred in coincidente si intamplari aiurea, ci intr-un mare aranjament universal. Nimic nu e aleatoriu, primim ce meritam si ni se ofera ceea ce cerem – intr-un fel sau altul si nu neaparat asa cum ne-am astepta… Saptamana trecuta va povesteam despre rochii frumoase si traditii despre ceai verde si hidratare, remember? Peste asta, daca ar fi sa ajung vreodata intr-un Hall of Fame al citatelor, sub fotografia mea ar scrie ceva de genul „ca sa intelegi cine esti si daca vrei sa te imbraci altfel, iesi din
Articolul despre camasa din denim a avut un succes surprinzator si a adus, o data cu el, multe intrebari din partea voastra: despre detalii, despre asocieri care vi se pare bizare, despre look-uri pe care nu indrazniti sa le purtati, despre „modul de utilizare” a unei piese vestimentare pe care nu o intelegeti… Dintre cele pe care le-am primit pe email, cea mai des repetata a fost „cum port o camasa din denim cu jeansi, fara sa arat ca un cowboy? Le pot purta impreuna sau mai bine nu?” „The
„Happiness is more than the absence of pain; it is a radical shift from one state into another. It is a subtle transference of energy from darkness into light. It’s a smell like jasmine or burnt sugar on the crust of a pie. It’s the sound of a zipper on a new dress or the wet sandpaper tongue of a cat: anything that jolts introspection and forces you up and out. When you want to feel happy, try to change your context – move into a beam of sunlight, thrust
Sunt indragostita iremediabil. Sunt indragostita de camasile din denim. Daca vreti sa ma vedeti fericita, faceti-mi cadou o camasa din denim (am deja doua, dar asta nu conteaza). Nu stiu cum s-a infiltrat dragostea asta in garderoba mea – poate a fost un coup de foudre? poate a fost slow burn? -, cert este ca imi vad camasile din denim completandu-mi toate tinutele. Cu o astfel de camasa, tinutele semi-profesionale pe care le imbrac atunci cand livrez un workshop corporate devin mai putin austere, jupele creion imi sunt modernizate, noii
Cu ani in urma, vizitand o expozitie la Londra (The Golden Age of Couture), am fost fermecata de o serie de rochii ce purtau semnatura unor designeri britanici (Normal Hartnell, Peter Russell, Digny Morton, Hardy Amies): gratioase si feminine, cu fuste closate sau drepte si cu gulere cuminti, acoperite de imprimeuri florale minuscule, intotdeauna asortate cu manusi, palarie si o poseta eleganta. „Tea dresses” – rochii de dupa-amiaza, pentru vizite si ceaiuri, din tafta, batist sau matase, asa sunau descrierile sumare de pe cartonasele din dreptul lor. Pentru un moment,