Puloverul anti-anxietate

De cand tin fraiele editoriale ale revistei Psychologies, imi petrec si mai mult timp observand, analizand, cercetand, discutand, scriind despre nuantele care tin de psihologia stilului si modei: ce face ca anume haine, culori, texturi, forme sa trezeasca in noi emotii, stari, ganduri, reactii, comportamente?

Intrebarea devine si mai interesanta cand ma gandesc la cum putem folosi hainele in scop terapeutic. Nu, nu ma refer la camasa de forta, ci la ce piese, nuante, texturi si materiale ne-ar putea sprijini cand vrem sa ne conectam cu puterea noastra interioara, cand dorim sa ne eliberam de o tristete apasatoare, cand cautam o cale de a depasi o stare de anxietate. Poate are legatura cu sezonul sau cu anul acesta, dar cea mai la indemana “supa stilistica pentru suflet” pe care am gasit-o are legatura cu tesaturile moi, pufoase si cu drapajele grele. Pe scurt, reteta se rezuma la un pulover. Un pulover tricotat, mare, greu, pufos si gros.

Ganditi-va un moment… Dorinta ca, la finalul unei zile, sa nu mai simtim pe piele betelia stramta a unui pantalon, breteaua aspra a unui sutien, rigiditatea unei camasi apretate, ingustimea incomoda a unei botine cu toc stiletto e cat se poate de reala, palpabila, imediata. La polul opus al acestei dorinte sta nevoia de a ne strecura in pantaloni de training pufosi, intr-un hanorac comod, in niste sosete groase, intr-o patura calduroasa… Atingerea moale a unei tesaturi ne linisteste. Atractia fata de lucrurile moi si pufoase incepe de cand suntem mici si ne atasam de o paturica sau o jucarie din plus, si dureaza pana la maturitate, cand simturile ne sunt trezite de un pulover din casmir, de un furou din matase naturala, de o fusta din piele intoarsa, de asternuturi din bumbac satinat…

Desi nu stiu ca vreun laborator sa fi studiat efectul tricotajelor de felurite grosimi pe oameni cu diverse grade de stres, oriunde te uiti, legatura dintre “pufos” si “stare de bine” e evidenta. Tesaturile somptuoase sunt – in moda, in amenajarile interioare, dar si in mesajele reclamelor pentru orice produs cu aceste calitati – echivalentul unui masaj de relaxare. Cand spunem ca ceva e “moale” sau “pufos”, sugeram ca respectiva textura ofera nu doar confort fizic, ci si conduce spre o stare de bine emotionala, interioara.

Pe de alta parte, se stie ca persoanelor cu predispozitie la anxietate le place, mai mult ca altora, starea data de un “cocon”, de un “cuib”. Acesta e unul din motivele pentru care paturile cu greutate (sau ponderate, in engleza sunt denumite “weighted blankets”) sunt folosite in tratamentul insomniilor, anxietatii, stresului si chiar a unor tulburari de tip ADHD: senzatia de ocrotire creaza o stare de calm, de detensionare, de cuibarire. Tipul acesta de paturi grele – a caror greutate variaza de la 2.5 kg la aproape 14 kg – au acelasi efect asupra corpului si creierului de adult cu infasatul strans al bebelusilor: cu cat sunt infasati mai strans, cu atat se simt mai protejati si cu atat adorm mai rapid, mai adanc, mai linistit si mai multe ore. Practic, e ca si cum am dormi imbratisati.

Anxietatea este modul in care creierul ne semnaleaza un pericol, iar starea respectiva de alerta – reactia de lupta-fuga-sau-paralizie – se naste in acelasi mod si in aceeasi zona din creier, indiferent ca amenintarea vine sub forma temperaturilor foarte scazute (vei muri de frig! o sa ingheti cand iesi din casa!) sau a unui comportament glacial din partea unei persoane (iti vrea raul! ai vazut cu cat dispret te-a privit).

Aceeasi stare de alerta in fata unui pericol, real sau fictiv – un caine care maraie cand trecem pe langa el, o frana brusca pentru a nu intra in coliziune cu masina din fata, sperietura cauzata de un prieten care sare din spatele unei usi, teama simtita noaptea pe o strada intunecata, groaza traita la vizionarea unui film horror, fricile dinaintea unui examen  – ne trimite intr-o stare de disconfort si, pentru ca una din nevoile noastre de baza este cea de siguranta, vom cauta modalitati de a ne alina fizic si emotional. Nu degeaba, instinctiv, ne refugiem in bratele unui parinte cand suntem copii si simtim frica…

Piesele vestimentare din tesaturi grele si/ sau moi – un mantou din stofa, postav sau casmir, acel pulover mare si gros, niste pantaloni tricotati pentru cat stam in casa – ar putea avea aproximativ acelasi efect asupra noastra cu cel al paturilor cu greutate, ceea ce poate fi un argument pentru cumpararea unei haine bune, de calitate. Viata e oricum suficient de stresanta si fara pericole reale, iar in perioada asta parca cu atat mai mare e dorinta de a ne simti in siguranta cuibarite intr-un pulover generos, invelite intr-un onesie de catifea, infasurate intr-un fular supradimensionat…

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii despre acest post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.