Ma voi plictisi (sau nu) de o haina originala?

Deseori, persoanele pe care le consiliez imi cer sfatul pentru a iesi din zona lor de confort. De cele mai multe ori, intrebarea sau rugamintea suna cam asa: „Mi-ar placea sa am un altfel de stil, dar nu stiu cum sau care ar fi acela… Dar stiu ca vreau sa fie diferit de felul in care ma imbrac acum! Imi doresc sa fie haine care sa imi semene, in care sa ma simt bine, sa fie simple, dar in acelasi timp deosebite, iesite din comun, originale! Nu vreau sa ma imbrac la fel ca toata lumea.”

Subtextul acestui tip de mesaj este: imi doresc sa am o prezenta memorabila, dar nu numai pe moment; imi doresc tinute prin care sa ma fac remarcata, dar nu doar timp de 10 minute; imi doresc sa fiu mereu originala, fara ca asta sa insemne shopping continuu; imi doresc sa imi fie drag zilnic sa ma imbrac, in haine care sa imi placa ani la rand, nu doar azi.

Mie imi plac, in egala masura, hainele simple, linistite, care imbraca o femeie cu distinctie, discretie, dintr-un singur gest firesc, dar si piesele care au efect surprinzator, spectaculos, de asa-zis „wow!”

Ma feresc insa de piesele „cool”, de tinutele „extraordinare”, de detaliile „nostime”, de o asortare „stridenta” sau de orice poate cadea sub incidenta „extravagantului”. Cand privirile mi se opresc asupra unei combinatii vestimentare care poate fi descrisa prin atributele de mai sus – sau cand o clienta imi cere parerea -, trec totul prin filtrul celor 4 reguli ale originalitatii (regulile sunt si ele originale, adica ale mele!)

Regula #1: originalitatea sa nu tina loc de camuflaj

Imprimeul care supraliciteaza cromatic, detaliile stilistice in surplus (pliseuri, franjuri si drapaje la o piesa oversized, care mai are si o suprapunere, alaturari de 2 tesaturi sau o croiala decalata)… Doar fiecare dintre acestea ar trebui sa acompanieze o haina impecabil croita si dintr-un material „cu tinuta”, nu toate, simultan, sa camufleze o croiala defectuoasa sau o tesatura-carpa.

Regula #2: originalitatea nu e sinonima cu kitsch-ul

Kitsch-ul poate fi uneori studiat, efect al unui spirit artistic. Alteori e doar grosier; in rare ocazii e amuzant. Altfel spus, cand o tinuta are parte de o acumulare de efecte stilistice (vezi mai sus), rezultatul e rareori de bun gust. Dar asta nu inseamna ca orice fel de incarcare vizuala devine automat o dovada a lipsei de educatii stilistice si estetice, din contra!

Cel mai bun exemplu sunt tinutele construite pe principiul color blocking sau multi-print/ mixed prints. O data ce le studiati sau cand le intelegeti principiile, le veti vedea coerenta. De asemenea, veti observa ca toate aceste tinute sunt construite cu ajutorul unor piese cu croieli simple; doar cromatica e complicata! Armonia cromatica si jocul imprimeurilor sunt suficiente in sine, tinutele nu mai au nevoie de alte inflorituri, zorzoane si briz-brizuri, deseori nu mai au nevoie nici de accesorii. Lipsa de educatie estetica si incapacitatea de a le „traduce” stilistic sunt doua dintre motivele pentru care necunoscatorii le vor judeca drept „de prost gust”, „incarcate” sau „bizare”, cand de fapt tinutele sunt cu adevarat originale.

Regula #3: originalitatea nu e pentru toata lumea si nici nu e pe gustul tuturor

O haina originala trebuie sa va respecte personalitatea, sa se integreze dorintelor si preferintelor voastre vestimentare. O haina originala va va sublinia pe voi, in loc de a va eclipsa. O haina originala nu este o tinuta de bal mascat. Si, desigur, nu trebuie cumparata doar pentru ca e in tendinte, sau ati vazut-o purtata de vreo inflencerita sau v-a recomandat-o vecina. Cumparati si purtati haina doar daca vorbeste pe limba voastra…

Mai e cazul sa va spun ca, in cazurile cand tinuta nu rimeaza cu sufletul, gustul si stilul vostru, in oglinda veti vedea o caricatura?

Regula #4: originalitatea poate, uneori, sa rimeze cu sobrietatea

Pentru a avansa spre o schimbare sau evolutie stilistica, e bine sa va respectati propriul ritm, propriile limite vestimentare. Nu va deghizati.

Va puteti imbraca intr-o tinuta usor diferita de cele cu care sunteti obisnuite, iar pentru asta aveti doua optiuni: fie o pastrati pentru o ocazie deosebita (o ceremonie, o petrecere, o iesire in oras, orice fel de moment cand va simtiti in stare sa epatati), fie „disociati” piesele tinutei (sa luam, spre exemplu, un costum sacou si pantalon galben intens sau ambele cu un imprimeu tropical supradimensionat: puteti pastra blazerul pentru jeansi, iar pantalonii sa ii asortati cu un top simplu, colorat uni).

Cand haina sau tinuta descrisa drept originala respecta aceste 4 reguli, puteti fi sigure ca nu va veti plictisi de ea ci, din contra, o veti pastra in garderoba multa vreme.

In sfarsit, acum ca ati aflat de cele 4 reguli ale originalitatii stilistice, la ce haina de-a voastra v-ati dus cu gandul?

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii despre acest post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.