Stilul tau si iubirea: cat iti influenteaza partenerul garderoba?

Este una dintre chestiile de care ma lovesc frecvent, cand merg la shopping cu o clienta sau in discutiile de la workshopuri: alegerile vestimentare personale ale multor femei sunt influentate de partenerii lor, uneori intr-o proportie alarmanta.

Cu ani in urma, de pilda, am intalnit o frumusete de femeie – inalta, bruneta cu ochi albastri, delicata -, care refuza sa probeze (nici nu mai spun sa poarte!) haine sau accesorii in nuante de violet, turcoaz sau albastru, pe motiv ca „lui nu ii plac”. Am fost martora la sute de momente in cabina de proba cand o rochie sau o tinuta prindeau viata imbracate de femeia respectiva, ca sa ramana necumparate pe motiv ca „lui nu i-ar placea”. In sfarsit, adaug in lista testul suprem, participarea la un eveniment special: cand ea tine mortis ca ei doi sa fie asortati ca siamezii (ea rochie verde, el papion-bretele-sacou-sosete verzi), iar el isi impune dorinta ca ea sa arate „ca o doamna, dar nu ca maica-mea!”

Asa ca, imaginandu-mi un moment clasic a la Carrie Bradshaw, m-am intrebat: „intr-o relatie, isi pierd oare femeile autonomia si originalitatea propriului stil din cauza barbatului de langa ele? Sau, dincolo de a-i facea pe plac, sa fie vorba doar de simptomul unei conexiuni cu cel de langa tine?”

cuplue

M-am imaginat, asadar, in postura acestor femei si am plecat la shopping insotita de un prieten foarte bun (un caz exceptional, va marturisesc, pentru ca eu merg intotdeauna singura sa imi cumpar haine). Ba la cabina de proba, ba prin fata umeraselor, m-am trezit cerandu-i parerea. Pana la urma, asta era scopul, nu? De asta mergi insotita la cumparaturi, ca sa compari opinii, sa primesti un sfat… Spre surprinderea mea, a avut chiar mai multe pareri, sugestii si comentarii decat ma asteptam. Bine, cu toata sinceritatea, nu ma asteptam la mai mult de un „mda, merge” sau „nu, las-o acolo” sau, fortand lucrurile, un dat din cap aprobator.

Am probat o foarte faina pereche de jeansi si un blazer alb. I-au placut la nebunie. A remarcat ca linia sacoului era foarte bine taiata, ca lungimea era buna, ca jeansii aveau mansetele putin prea late dar ca vor arata genial cu toti pantofii mei cu tocuri si era sigur ca le voi purta in multe tinute. „Well, thank you, sir! Apreciez remarcile si ma bucur ca suntem de-aceeasi parere. ;-)”

Urmatoarea oprire: un magazin de incaltaminte. Probez o pereche de botine peep-toe cu toc. Sa aleg in varianta neagra sau bej-nud, ca sa le pot asorta la orice? Amandoua aratau, dupa parerea mea, extraordinar. Aveam nevoie de ele? m-a intrebat el. Nu, evident ca nu aveam „nevoie”, that was not the point. Reactia lui? Meh… Calduta. Nici nu se omora dupa ele, dar nici nu ii displaceau. Bine, sa zicem ca accept reactia, pana la urma de asta am intrat in joc…

In problema a aparut in al treilea magazin.

Am probat un pulover absolut superb, desi – recunosc – greu de purtat, deloc specific stilului meu, nebunesc chiar. Negru cu alb, cu maneci ample de care atarnau franjuri supradimensionati. Un pulover 100% nepractic, dar cool. Reactia lui? Enervanta. Nu ii placea deloc. Dar mie imi placea! Insa lui i se parea groaznic, si mi-a adus argumente. Bine, dar totusi…

Pana la urma, recunosc public ca am lasat puloverul in showroom-ul in care l-am gasit. Am plecat acasa doar cu blazerul alb si jeansii probati initial – doua piese basic atragatoare si practice, pe care le integrez usor in garderoba si in stilul meu zilnic. Dar nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc: le-am cumparat pe acestea stiind ce sa fac cu ele, stilistic? Cum ar fi fost sa ii ignor parerile? Cat de mult ma influentasera in acea zi remarcile amicului meu?

brad

brad2

Facand o minima documentare, am observat aceste similitudini in cazul cuplurilor de celebritati. Un el si o ea, frumosi dar total diferiti la inceput, care dupa o perioada incep sa se imbrace asemanator. Atat de mult, incat la un moment dat incep sa ii confunzi! Brad Pitt – si toate femeile cu care s-a afisat, ca vorbim de simplu cuplu sau casatorie – e un exemplu graitor. Gwyneth pare sa ii fi influentat tunsoarea si paleta cromatica, Jennifer l-a facut sa se indragosteasca de hainele negre, iar Angelina, ei bine…

So, la final, daca Brad Pitt accepta sa ii fie influentat stilul de catre partenera lui (si sunt convinsa ca barbatii se lasa mai usor convinsi stilistic), ce e atat de gresit in a accepta parerile partenerului, cand vine vorba de garderoba?

Cum vad eu lucrurile: e important sa iti lasi partenerul sa isi exprime parerile si sa tii cont de ele atata timp cat sunt oneste, obiective, mature – si nu izvorate din spirit macho, nesiguranta, nestiinta, neatentie sau pur si simplu plictiseala la shopping. Daca nu te intereseaza opinia lui si nu esti dispusa sa o iei in considerare, de ce il ma intrebi? De ce sa il mai tarasti cu tine prin magazine? Daca stilul, vestimentatia si garderoba sunt importante pentru tine, exerseaza-ti obiectivitatea si pastreaza-ti reperele stilistice. La urma urmei, nu ar trebui sa te imbraci ca sa ii faci lui pe plac, si nici ca sa il tii langa tine; te imbraci pentru tine.

cuplu2

Uitandu-ma in urma, imi pot da usor seama cat si cum m-au influentat relatiile din trecut sau, din lipsa unui termen mai bun, parerile „jumatatilor” mele. Retrospectiv, pot sa observ cum mi s-au format gusturile, ce am respins, unde si cand au inceput transformarile stilistice. Oricum, cred ca intreg demersul nostru stilistic, de-a lungul vietii, e ca un scavenger hunt, o vanatoare: fiecare particica contribuie la marele puzzle.

Acum e randul vostru sa imi spuneti: cat de mult va influenteaza parerea sau reactiile partenerului vostru, cand vine vorba de stil, garderoba, shopping? Spuneti-mi totul, vreau sa stiu, va ascult 🙂

Fotografii: pinterest.com

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

8 comentarii la acest post

  1. 1
    Alina says:

    Well, pe mine ma ajuta partenerul la cumparaturi, uneori in sensul ca ma tempereaza si imi stie stilul mai bine decat mine. Daca eu uneori as cumpara orice vad cu ochii doar pentru ca am avut o zi proasta, el imi spune: love, pe asta nu o sa o porti, SAU, mai important: mai ai inca 5 bluze bleumarin acasa, trust me, not a good choice to buy a new one. Altfel, in the long run, am imprumutat de la el un pic din relaxarea vestimentara si am inceput sa imi cumpar mai des piese sport, casual, si mai rar piese pentru garderoba de birou.

  2. 2
    Teodora says:

    Conteaza parerea lui my better half, dar este foarte adevarat ca el are o obiectie la o singura rochie din garderoba mea. Nu mi se pare un sacrificiu enorm sa nu o port cand iesim impreuna :)) Sunt sigura ca daca mi-ar fi decimat jumatate din garderoba, nu as mai fi fost la fel de cooperanta, dar poate luam in considerare obiectiile lui, avand in vedere ca ii apreciez bunul gust in materie de moda. Din cand in cand imi place sa il am partener de shopping ca este atat de meticulos in a verifica de defecte lucrurile pe care le cumpar.
    Despre imbracatul coodonat clar nu o facem, dar suntem in aceeasi poveste.

    • 2.1
      Teodora says:

      M-am gandit in continuare la articolul tau in drum spre casa si am realizat ca m-a influentat cu ceva. El nu suporta camasile cu buzunare si am ajuns si eu sa le resping cu totul.

  3. 3
    Ioana Ciont says:

    Buna, Irina!
    Acesta este un articol foarte interesant, felicitari pentru modul de abordare! De obicei prefer sa merg singura la cumparaturi, nu cu iuibitul si nici cu prietenele mele. Prefer sa-mi acord oricat timp am nevoie pentru a face o alegere, prefer sa nu ma grabeasca nimeni, sa ma invart in oglinda si sa ma privesc din toate unghiurile. Si mai mult, nu am nevoie sa fie cineva acolo care sa-mi confirme ca intr-adevar, imi vine bine acea piesa vestimentara.
    DAR, uneori se intampla (destul de rar, ce-i drept) ca al meu ales sa ma scoata el pe mine la shopping. E amuzant si nebunesc si storc toata rabdarea din el proband tot ce prind, si in final ajung sa-mi cumpar sosete sau pijamale sau sa-si cumpere el ceva :))) e cumva un mod de-al nostru de a ne delecta.

  4. 4
    anca says:

    Cu varsta am devenit mult mai independenta de parerea lui,ma imbrac cu ce ma simt eu bine si daca ,intamplator,ii place,ok.am ajuns la un nivel la care daca nu ma simt bine cu ce am pe mine,ma irita totul,ma indispun din orice.stiu ca detesta pantalonii mei boyfriend rupti purtati mai ales cu tenisi.dar daca eu ma simt bine,asta e.sunt o fire independenta,nu imi dau cu parerea asupra tinutei lui decât daca ma intreaba.

  5. 5
    Natalia says:

    Cred ca pana la urma, in orice cuplu bine legat, se ajunge la o armonie si asemanare si la capitolul tinute. si nu e nimic rau in asta. O vad ca un mers firesc. Ca mai sunt si mici diferente de opinie, ca el inca nu vrea sa renunte la nu stiu ce tricou din studentie in serile relaxate sau ea isi cumpara o rochie de Barbie, intr-o zi in care vrea o schimbare……….sunt exceptii, ce se pot ignora fara probleme. Cred ca toate am intalnit cupluri in care el era sportiv si ea printesa. O astfel de „ruptura” – mi-e greu sa cred ca exista doar la nivel stilistic.

  6. 6
    Bogdana says:

    Nici eu nu-mi iau ceva ce lui i se pare aiurea chiar dacă mie mi se pare interesant. Am un fel de pardesiu brodat în dulap și nu l-am purtat deloc pentru că pur și simplu nu-l suportă.

  7. 7
    Diana says:

    Noi nu tinem sa ne asortam in stilul ‘ea rochie verde, el papion-bretele-sacou-sosete verzi’, incercam doar sa nu fim din filme total diferite, de ex. eu foarte eleganta, iar el sport. El nu investeste foarte foarte mult timp pentru a se informa sau pentru shopping, asa incat imi ofera pareri doar in functie de gustul lui, iar eu ii cer uneori parerea fiind curioasa cum arat si in ochii lui nu doar in ai mei. Ma deranjeaza ca are o fixatie legat de modelul piele de sarpe, care mie imi place, si recunosc ca am renuntat la acest detaliu sau aleg ceva foarte discret daca gasesc ceva de care ma indragostesc. Si el tine cont de parerile mele, considerandu-ma mai bine informata (asta e in mare parte meritul tau, Irina, de la tine invatand foarte multe despre stil), imi asculta sugestiile chiar daca trebuie sa le exprim o perioada lunga pana e convins ca vrea sa incerce. Niciodata nu insistam niciunul ca celalalt sa poarte ceva in care nu se simte bine, doar pentru ca partenerului ii place.

Lasă un răspuns la Teodora Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.