Dungile bretone: de cand sunt un simbol politic?

Imaginati-va urmatorul pictorial.

Domnul Daniel Constantin Barbu, actualul ministru al Culturii, impreuna sau fara doamna Maria Grapini, ministru pentru IMM-uri, mediu de afaceri si turism, pozand pentru coperta Forbes sau Biz, imbracati in costum popular romanesc (o camasa cu itari si cojocel sau o ie cu fusta, fota si brau), promovand astfel cultura, industria locala si turismul national.

Sigur, nu-i puteti vizualiza (desi presupun ca cineva ar comenta „stai asa, doamna Udrea a purtat la un moment dat ie!”). Cu toate astea, un alt politician – francez -, Arnaud Montebourg, a carui titulatura oficiala este Ministre du Redressement Productif (adica Ministru al Reinoirii Industriale) a facut un gest similar, pozand pentru coperta publicatiei Le Parisien imbracat in echivalentul cliseistic al vestimentatiei tipic frantuzesti. Monsieur Montebourg s-a pozat imbracat intr-un tricou Armor.Lux cu dungi bretone.

Arnaud Montebourg pe coperta Le Parisien

In editorialul care insotea pictorialul, Montebourg mai purta alte cateva produse recunoscute ca facand parte din patrimoniul cultural-stilistic al Frantei: o pereche de pantofi Caulaincourt, o camasa Bérengère Claire, un ceas Michel Herbelin. (A refuzat totusi sa poarte un tricou Lacoste sau un papion, pe motiv ca nu sunt stilul lui.) Scopul declarat al articolului si al gestului lui Montebourg a fost clar: se dorea a fi o declaratie despre starea industriei nationale, despre calitatea produselor „made in France”, dar mai ales o incurajare a publicului sa cumpere marfa 100% frantuzeasca.

La doua zile dupa aparitia revistei, intentia ministrului francez era ironizata, comentata si mai ales criticata. De fapt, nu gestul de patriotism economic ii era criticat, cat mai ales alegerea brandurilor.

Astfel, desi tricoul cu dungi marinaresti continua sa fie propriu-zis produs in Franta, Armor.Lux si-a mutat majoritatea centrelor de productie in Europa de Est (Romania si Bulgaria) si in Magreb, unde fabrica uniformele pentru Posta Franceza, politia nationala si RATP (Regia Autonoma de Transporturi Pariziene).

Armor.Lux

Ceasul, un element semnificativ al statutului social al unui barbat, a fost si el victima comentariilor negative. Purtat la mana lui dreapta si in valoare de aproape 800 de euro, acel model Michel Herbelin are mecanismul intern produs de manufacturierul elvetian Ronda, la fel si cadranul din safir si acele. Se pare ca nici cutia, balansierul si arcurile nu sunt din Hexagon…

Adevarul este ca industria franceza nu poate rezista fara exporturi, mai ales cele vestimentare, care s-au ridicat la 7.2 miliarde de euro in 2011. Armor.Lux, Petit Bateau, Saint James si Orcival sunt patru dintre brandurile frantuzesti care domina piata din Hexagon si din afara lui pe segmentul de „vestimentatie de inspiratie nautica”.

Inca o data presupun ca, desi tricoul purtat de Montebourg este al unui brand frantuzesc si cat se poate de „made in France”, s-a considerat ca stylingul copertii si a pictorialului nu ar trebui sa se rezume doar la ceea ce este autentic frantuzesc. In schimb, vizualurile create transmit mai curand „coduri” a ceea ce este perceput ca fiind frantuzesc in afara granitelor Frantei, si mai putin ceea ce imbraca sau prefera cu adevarat francezii get-beget.

La marinière, tricoul cu dungi orizontale albastre, a intrat recent in garderoba franceza. Initial, in perioada anilor 1860, facea parte din uniforma oficiala a marinarilor francezi stationati in Bretania, iar tricoul numara exact 21 de dungi orizontale, cate una pentru fiecare dintre victoriile lui Napoleon. In 1917, vazandu-l purtat de pescari, Coco Chanel il popularizeaza si il introduce intr-o colectie creata la Deauville, pe coasta Normandiei.

Coco Chanel; Audrey Tautou

In anii’ 30 il poarta Picasso si Jean Cocteau, prin anii ’60 Jean Seberg si Brigitte Bardot, Audrey Hepburn si Kim Novak. Yves Saint Laurent si, prin anii ’80 Jean Paul Gaultier, il reintroduc in moda.

Tricoul cu dungi purtat de Pablo Picasso, Jean Seberg, Brigitte Bardot

Moda este una dintre puterile Frantei, iar jerseul cu dungi marinaresti a devenit un simbol al spiritului si stilului francez. Nici un pictorial cu tema galica nu este complet fara un astfel de tricou, iar o coperta aniversara a revistei Time l-a folosit pentru a ilustra o editie dedicata mortii culturii franceze.

Tricoul cu dungi bretone se prezinta bine si prinde la public pentru ca „vinde” stilul de viata si romantismul frantuzesc, atat de gustat de straini. Montebourg nu poarta un simplu tricou cu dungi, poarta o emblema pe care o recunosc milioane de turisti care viziteaza Parisul, in cautarea bistrourilor intime, a conversatiilor filosofice in fata unei „tasse au cafe au lait”, a gestului nonsalant de a fuma „une cigarette” in public, a cochetariei, amorului liber, sansonetelor. Montebourg poarta o piesa vestimentara a carei aparitie – ignorand inerentele modificari de croiala, linie, culoare – ramane imortalizata pe o plaja din Deauville, in anii ’20.

Desi este un cliseu cultural si nu face parte din costumul populat frantuzesc, am senzatia ca tricoul cu dungi bretone este mai „etnic” decat noile ii romanesti, deja banalizate, devalorizate, vulgarizate.

Voi ce parere aveti?

Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!

Surse foto: leparisien.fr

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

2 comentarii la acest post

  1. 1
    Anca says:

    🙂 Daca nici tricourile cu dungi nu sunt un simbol al francezilor, poate ar trebui sa ne punem intrebari despre simbolul croissantelor. In ce priveste ia, mi se pare ca se incearca o popularizate fortata a ei, care cred ca nu reuseste decat contrariul. Aveam la un moment dat pagina de facebook plina de postari legate de ie si de ce ar trebui sa o purtam. Un trend nu prea poate fi impuns, prinde sau nu, se impune singur sau nu. Asa cum a fost cu tricoul de marinar. Putea sa poarte Coco Channel la, ora respectiva ce vroia, daca publicul nu rezona. Asa ca ar trebui sa lasam ia romaneasca loc de cinste, sa o respectam pentru originalitate si frumusete, dar sa nu fortam lucrurile.

  2. 2
    a says:

    Buna Irina, stiu ca e oof topic, si nu stiu daca functioneaza asa, dar inspirata sau nu de dungile din articol,am achizitional un blazer (sacou)cu dungi bleumarin pe fond alb,ma gandeam daca ne poti spune cu se asorteaza aceasta piesa vestimentara,poate opostare peblog, asta doar daca vrei si crezi ca e rezonabil!

    🙂

Lasă un răspuns la Anca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.