Indrazneala de a purta o haina scumpa

Dupa mesajul Anitei de zilele trecute, care imi scria despre incapatanarea cu care se imbraca intr-un stil romantic, excesiv de feminin intr-o companie dominata de masculin, Sofia imi lasa urmatorul mesaj:

„Help! La ultima mea iesire din tara mi-am cumparat un trench de 400 de euro. Visam la el de un an de zile, l-am urmarit pe cateva siteuri de online shopping… L-am cumparat intr-un final, dar acum nu indraznesc sa il imbrac. Nu il scot din dulap. Ma gandesc: daca il agat de ceva? daca il murdaresc sau il patez iremediabil? daca…? Mi-am dat seama ca am facut acelasi lucru cu toate hainele scumpe, cu eticheta de designer, pe care mi le-am luat de-a lungul ultimilor ani. Toate raman in dulap. In schimb, in fata oglinzii, ma regasesc purtand doar tinute „in care nu risc nimic” dar care ma deprima…”

In acelasi email, Sofia imi scria despre ea ca ii place moda, citeste toate revistele noi, urmareste tendintele, face des shopping, isi plimba zilnic cei doi caini de 40 kilograme si „se culpabilizeaza pentru hainele cumparate si nepurtate, dar si pentru imbracarea din cand in cand a celor de lux” din garderoba sa.

Exista femei care traiesc cu frenezie si bucurie actul imbracarii unei haine noi, pe stilul „nici nu mai astept sa taiati eticheta, o iau pe mine acum, in magazin!” Altele prefera sa ajunga acasa cu un pachet frumos ambalat, sa isi plimbe mana pe hartia fosnitoare inainte de a deschide punga cu grija, ca si cum ar fi un cadou pretios. Asa mai adauga inca o piesa in muzeul garderobei lor, mai suspenda o bijuterie de haina. Nu indraznesc sa o poarte. O lasa pe mai tarziu. In alta zi, pentru o ocazie speciala.

Mesajul Sofiei m-a facut sa ma gandesc la femeile care nu indraznesc sa cheltuie bani pentru ele, pentru a-si face o bucurie, si la cele care refuza sa isi cumpere haine. Pe acestea le-as intelege: cand ai un anume tip de constiinta (morala, civica, politica), iti pui intrebari inainte de a-ti achizitiona o haina scumpa (merita calitatea? unde este facuta? cat de etica a fost producerea ei? merit sa port o haina care costa cat salariul minim pe economie?)

Am intrebat un terapeut ce crede sau cum interpreteaza acest comportament feminin. Mi-a raspuns: „Nu mai cazul sa va torturati. O data ce ati platit o haina si ati cheltuit banii, actul face parte din trecut, deal with it. Va simtiti vinovate desi nu ati facut nici un rau. Puneti lucrurile in perspectiva, incercati sa va observati emotiile raspunzand la o alta intrebare: ati fi donat acei bani unei fundatii de caritate?”

A-ha! Cate dintre voi ati raspuns „da”? Ce v-a spus constiinta? Care dintre cele doua acte v-ar fi facut sa va simtiti mai vinovate: cheltuirea banilor pentru o placere proprie sau ignorarea unei cauze nobile?

La polul opus, exista si celalalt tip de situatie. Cea in care o femeie a asteptat luni in sir si a economisit pentru a-si cumpara rochia visurilor ei. Sau cea in care femeia nu este obisnuita sa se rasfete, atunci cand a facut sacrificii pentru a ajunge „undeva” – sentimentul de vina poate aparea firesc, la fel ca cel de stanjeneala sau de teama de a nu strica haina.

Si totusi… cumparam haina respectiva pentru ca simtim ca o meritam, nu-i asa?

Ce ne ramane de facut, noua si femeilor ca Sofia: sa imblanzim acele frumoase piese pretioase din dulap, sa invatam sa purtam o fusta din piele foarte fina, o bluza din matase imponderabila, un sacou ireprosabil croit, la fel cum purtam o chestie oarecare cumparata din primul H&M.

Va rog, imbracati hainele care au costat mult la fel de des cum le purtati pe celelalte. Uitati de pretul lor. Asortati-le si ganditi pentru ele tinute noi. Asta inseamna stilul.

Daca le sanctificati pe acestea, inseamna cumva ca celalalte sunt urate, grosolane, banale?

Mi-ar placea sa aflu ce ati raspunde la aceasta intrebare… Si va mai lansez cateva: cum ar fi daca ati inceta sa acumulati haine ieftine, de serie? cum ar fi daca ati intelege ce inseamna hainele pentru voi?

Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

2 comentarii la acest post

  1. 1
    Mary k says:

    Postarile tale sunt minunate le citesc mereu cu mare drag si incerc constant sa invat cate ceva.
    Da! ar trebui sa indraznim sa cumparam haine scumpe dar versatile, sa invatam sa ne rasfatam asa cum o facem si la salon, sa invatam sa ne iubim hainele si sa incercam sa ne cultivam stilul vestimentar.
    Te pup si felicitari!

  2. 2
    JustMe says:

    Aveam 24 de ani si mergeam la un interviu… in toiul iernii. Nu aveam mare alegere in sifonier, fie imbracam eterna geaca de iarna (rosie!) fie o hainuta de blana pentru care economisisem 4 (patru) salarii intregi. Am ales hainuta scumpa si din momentul in care am intrat pe usa firmei (la care m-au si angajat) am stiut ca am facut foarte bine. Ulterior am continuat sa port acea haina pentru ca evident trebuia sa dau senzatia de continuitate, nu? De atunci eu port hainele scumpe (nu am multe … cateva piese) astfel incat ele sa ma ajute sa creez un impact puternic atunci cand am nevoie. Restul hainelor (sa le spunem comerciale) nu sunt urate, dar merg purtate foarte bine in situatii in care lumea deja stie cine esti, ce faci, ce se poate astepta de la tine. Am lucrat in vanzari si mereu aveam un costum, camasa, pantofi si ciorapi in masina.. nu stii niciodata ce client suna la ora 10 ca vrea sa te vada la 15 si tu poate esti in plina actiune de sortat dosare imbracata in cei mai confortabili pantaloni de birou posibili.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.