Jason… who?

La New York Fashion Week, Jason Wu a fost cel care a deschis ziua de sambata – prima prezentare importanta pentru sezonul de toamna-iarna ’09.  Cu toate astea, pana de curand Wu fusese un designer cvasi-necunoscut – ceva mai mult decat „cunoscut local si adorat de starlete”, dar departe de a fi „consacrat si fotografiat pentru Vogue”; a cunoscut ascensiunea rapida o data cu balul inaugural al noii presedintii de la Casa Alba, cand Michelle Obama a purtat o rochie alba din sifon, decorata cu cristale si flori din organza, semnata de el.

Designerul de doar 26 de ani pare sa creeze haine pe placul noii Primei Doamne: colorate fara a fi stridente, cu linii feminine si clasice, romantice dar cu o alura de autoritate discreta.  La cateva luni de la numirea in functie a lui Barack Obama, blogurile si media industriei de moda inca vorbesc cu entuziasm despre el, siteul lui – jasonwustudio.com – a ajuns la 4 milioane de hituri zilnice, iar interviurile citeaza in continuare reactia lui la vederea rochiei purtata de Michelle Obama: „Eram acasa cu niste prieteni, mancam pizza si ne uitam la televizor.  La un moment dat, sotia presedintelui apare pe ecran, mi-am dat seama ca purta creatia mea si, in momentul acela, am scapat totul din mana!  Mi-aduc aminte ca am spus cu voce tare: «e a mea!»  Era de necrezut.  Am inceput sa tip, sa sar in sus de bucurie.  In toiul lucrurilor, m-au sunat parintii mei din Taiwan, pentru ca si ei vazusera rochia.  A fost ca un vis, doar ca nici in vis nu mi-as fi imaginat ca asa ceva urma sa se intample.  Habar nu aveam ca avea sa aleaga rochia mea.”  Intr-un alt interviu, pentru International Herald Tribune, se confeseaza cu atata sinceritate incat il simpatizezi imediat: „Mananc, visez si traiesc moda – dar nu mi-as fi inchipuit vreodata ca lucrurile se vor intampla atat de repede.  Am crezut ca am creat o rochie pentru garderoba ei, dar nu mi-a trecut prin cap ca mi-a venit randul, credeam ca mai am de asteptat vreo 10 ani.”

Talentul lui i-a castigat multi admiratori – si nu este vorba doar de Michelle Obama, ci si de Ivanka Trump, Lucy Liu, Eva Longoria, Amber Valletta sau Kerry Washington – si recunoasterea in industrie.  Anna Wintour a ocupat un loc in primul rand al prezentarii colectiei sale din septembrie si i-a sprijinit numirea de anul trecut pentru bursa CFDA/ Vogue Fashion Fund, un program destinat tinerelor talente.

Nici nu e de mirare, daca il compari cu contemporanii sai.  Alexander Wang, cel care a castigat bursa Vogue Fashion Fund in 2008, propune colectii de o feminitate mai agresiva, cu o afisata sexualitate periculoasa, pentru femei foarte tinere.  Creatiile sale tough-chic – multe haine din piele neagra, cu tinte, fermoare – au drept punct de plecare estetica lui Thierry Mugler si Claude Montana, designerii francezi responsabili de introducerea elementelor fetis si S&M in moda anilor ’80.

Ruffian, o alta marca a unor tineri designeri (Brian Wolk si Claude Morais), semneaza colectii cu un aer feminin, dar prea clasic-scolaresc.  Nici Michelle Obama, nici Anna Wintour nu ar purta Ruffian.

In schimb, privind colectiile lui Wu ai senzatia ca tragi cu ochiul in garderoba doamnelor Americii.  Ti-o poti imagina pe sotia presedintelui purtand un pulover visiniu si fusta cenusie sau rochia albastra din matase, impodobita de delicate benzi din sifon.  De altfel, Jason este un reprezentat tipic al designerilor de origine asiatica: pentru el abordarea feminitatii se face cu gratie, nimic nu este vulgar, strident sau opulent.

Wu este nascut in Taipei, unde parintii sai aveau o firma de import-export, si crescut in Vancouver.  Acesta e locul in care Wu devine interesat de moda, aici invata sa croiasca si sa deseneze, folosind papusi in locul manechinelor. Cativa ani mai tarziu se muta in Connecticut, urmeaza niste cursuri de sculptura la Tokio si ia parte la un program de schimb de studenti la Rennes, in Franta – de unde viziteaza Parisul si muzeul de moda ori de cate ori are ocazia.  Reintors la New York, se inscrie la Parsons School of Design si face un stadiu de un an sub indrumarea lui Narciso Rodriguez.   Chiar de la inceput castiga un concurs de design de papusi, pentru ca apoi sa creeze intregi colectii (Fashion Royalty collection) pentru Integrity Toys.

In urma cu trei ani, in 2006, pune bazele propriei case de moda (cu sprijinul financiar al parintilor sai), iar dragostea sa pentru rochii de cocktail si de ball l-a pozitionat imediat ca succesor al vechii generatii de specialisti in occasion wear cum sunt Oscar de la Renta si Carolina Herrera.  Numele lui apare pentru prima data in Vogue-ul american in 2007, cand Lily Donaldson imbraca una din rochiile sale pentru un pictorial realizat de Steven Meisel.

Intr-un fel, creatiile lui isi pastreaza inca calitatea “de papusa”.  Nu este vorba de faptul ca ar fi exagerat de copilaroase, ca ar putea fi purtate de intruchipari ale papusii Barbie (vezi Paris Hilton si alte tinere starlete americane, proaspat ridicate la statutul de celebritate TV) sau ca se definesc prin paleta de rozuri.  Mai curand, intentia sa este de a infrumuseta femeia, de a o imbraca cu atentie.  In colectiile lui nu exista subtexte, nu exista ironie, sexualitate afisata sau subtile referinte vizuale.

Ultima sa colectie, cea pentru toamna 2009, a fost inspirata de desenele lui Arthur Rackham, fiecare piesa avand un aer de poveste: o fusta galben citron se desface in mici pliseuri acordeon, cusute manual in talie, pe poala careia este aplicata o dantela neagra, delicata ca o panza de paianjen, rochiile de seara, din tulle pastel si impodobite cu margele de un bleu laptos, se aseamana unor imense vate de zahar si fustelor de balerine, iar coafurile catorva manechine sunt impodobite cu mici tiare.

Designerii americani ai altor ere sunt cei care il inspira astazi pe Wu: Charles James, Norman Norell, Geoffrey Beene.  Maestrii ai cromaticii si siluetelor elegante, cunoscuti pentru vesmintele dramatice, acestia apartin unei lumi acum disparute.  Cu toate acestea, cate ceva din creatiile fiecaruia par sa revina la viata in viziunea tanarului designer taiwanez: dramatismul lui James in pliseuri si drapaje, simplicitatea lui Beene in liniile sacourilor, gratia lui Norell in volumul rochiilor de seara.

Chiar daca decizia vestimentara a noii doamne a Americii l-au plasat pe Wu in plin epicentru al modei, asta nu inseamna ca criticii sunt blanzi cu el: sunt ingaduitori, pun eventualele rateuri pe seama varstei lui si sunt convinsi ca creatiile sale vor deveni mai frumoase cu fiecare an care trece.  Retailerii, in schimb, il considera designerul-minune al anului. Intr-o perioada in care femeile se asteapta ca ceea ce cumpara sa fie „o investitie”, creatiile romantice ale lui Wu par a fi facute pentru momentul actual.

Fotografii: style.com, integritytoys.com, telegraph.co.uk, stylefrizz.com, nytimes.com, gettyimages.com

articol pentru fashionandbeauty.ro