Gisele de la Luella Bartley

Gisele de la Luella BartleyAceasta este geanta care, in 2002, a lansat trendul gentilor nominale, asigurand astfel exclusivitatea modelului si exagerand agitatia din jurul anumitor creatii de marochinarie. Evident, aceste genti nu puteau fi botezate cu nume comune – Kate, Moira, Tracy sau mai stiu eu cum, ci trebuiau sa poarta nume aspirationale, rafinate, apartinand unor foste sau actuale style icons.

Geanta Lady Di de la Tod’s sau cea Jackie de la Gucci au fost doua dintre precursoarele acestui trend.

Gisele insa, denumita dupa superba manechina brazilianca, are mai multe briz-brizuri, catarame si incuietori decat un ponei la o parada de frumusete. Este superba din punct de vedere estetic (la fel ca si brazilianca), dar a dracului de bitchy cand e vorba de utilizarea ei zilnica, practica. Dureaza o vesnicie pana deschizi si inchizi toate cataramele. Cu toate astea, a fost vreodata aspectul practic al unei genti-statut un argument in favoarea cumpararii acesteia? I didn’t think so either…

Femeile vor o „it bag” din diferite motive, dar foarte putine au de-a face cu cat de incapator este modelul in chestiune. Pana la urma, nu vei deforma o geanta de 5,000 euro incarcand-o cu un termos, o umbrela, scutece pentru bebelusi, o trusa de machiaj arhiplina, o esarfa si, eventual, trei telefoane mobile.

Nu, femeile vor genti in tendinte pentru ca ele sugereaza un anumit statut financiar, pentru ca pot transforma o tinuta plictisitoare intr-una spectaculoasa si pentru ca, pentru un pret deseori rezonabil si alteori exorbitant, sunt o modalitate de acces in lumea unui designer ale carui haine nu si le pot altfel permite. Cand apare sentimentul de vina  – de cele mai multe ori in preajma unei etichete de vreo 700-1000 euro – femeile se pot linisti cu urmatorul gand: gentile sunt democratice. Transcend diviziunile stilistice atat de nedrepte care au de-a face cu greutatea, silueta, varsta, statutul social. Pe scurt, gentile nu sunt facute numai pentru skinny b*%tches. Nu exista nici o geanta in marimea zero. Ha-ha, am zis!

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii la acest post

  1. 1
    r.r says:

    a mea intoarce privirile mai bine decat mine si da e greu de deschis dar o port deschisa. o am de 3 ani, am purtat-o aproape in fiecare zi in ultimul an si arata inca aproape impecabil…..

Răspunde-i lui r.r Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.