Cand eram copil si mergeam la plaja, era ceva normal ca la un moment dat sa stau tremurand de frig, incercand sa ies scuturandu-ma din costumul de baie, in timp ce simultan tineam prosopul cu dintii, prosop care flutura in vant si se deschidea in cele mai nepotrivite… locuri.
Mai tarziu, cand faceam cursuri de inot, obiceiul era ca, la vestiare costumul de baie sa fie rulat pe sub un maieu sau o rochita, pentru ca apoi maieul sa fie scos pe deasuprasau lasat sa cada pe jos, ca intr-un numar de magie.
Asa ca nu e de mirare ca acum, cand mai trec aleatoriu si foarte rarissim pe la sala, nu ma pot abtine sa nu trag cu ochiul la alte femei. Observ asemanarile, notez diferentele..
Si ce mai diferente: coapse rotunjoare si cam molatice, funduri tari de maratoniste, sani mici, pre-rafaeliti sau altii ampli, rubensieni, corpuri albe, delicate si altele bronzate, nefiresc de portocalii… Feminitatea in toata splendoarea ei, spectaculos de variata!
Are cineva curajul sa imi spuna ca privirile mele, fugitive, sunt perverse? Ma indoiesc, pentru ca daca sunteti sincere, si voi o faceti – doar ca nu o marturisiti. In plus, in apararea mea, trebuie sa spun ca nu e vorba de nimic voyeurist, ci doar de curiozitate inocenta.
Oricum, certitudinea mea ca nu sunt singura care trage ochiul vine si din faptul ca in prezent suntem fascinate de absolut tot ce inseamna body image. Toate am ridicat rasfoirea, criticarea si analizarea corpurilor celebritatilor la rang de sport national. “Moda purtata de celebritati” nu are nimic de-a face cu croielile, designerii sau trendurile, este strict legata de cat din trup este etalat. Iar cu cat ma uit pe fotografii vechi de cativa ani ale vedetelor, observ ca de-a lungul timpului metrajul rochiilor lor a ajuns minim, iar cele care poarta rochii lungi pot intra cu usurinta in categoria “calugarite”.
La asta, haideti sa adaugam dieta zilnica de diete, care ne este servita de reviste, bloguri, emisiuni TV: Atkins, Montignac, Zone, de struguri, de mandarine, de boabe de orez, mediteraneeana, Wall-Street, de grupa sanguina, cu ciorba de varza… Plus ca suntem invatate sa ne comparam, ca doar trebuie sa avem un etalon! Asa ca ochiadele din vestiare sunt varianta real-life a rasfoirii unui numar din Ciao!
Adevarul e ca am observat ca, in ultimul timp, verificarea pe furis a siluetelor celorlalte femei poate fi facuta cu mai multa usurinta decat in trecut. Poate si din cauza ca atat de multe femei au renuntat la pudicitate. Sa luam de exemplu o cvasi-Exhibitionista, care stie ca are un corp absolut superb si isi permite sa se fataie de colo-colo doar cu niste slapi in picioare, parca in cautarea unui evantai de pene cumparat la Moulin Rouge. Mai avem Regina Bio-Naturista, careia nu ii este jena sa se cracaneze si sa se stearga, cu o miscare rapida, in zona genitala (de multe luni netrecuta pe la cosmetica). La faze din astea, va spun sincer ca imi feresc privirea! Si mai avem, in sfarsit, Floarea de Colt, care se intoarce cu fata catre dulap si isi trage repede hainele peste corpul abia iesit din dus.
Eu? Ummm, sunt rezonabil de cool si relaxata in privinta imbracarii/ dezbracarii in public, atata timp cat stiu ca nu fac striptease si nu risc sa ma impiedic intr-un prosop sau intr-o pereche de chiloti. Astea fiind spuse, pentru ca ma mandresc mai mult cu sanii mei decat cu fundul, imi imbrac in primul rand partea de jos a corpului. Cred ca din cauza asta, ultima oara cand mi s-a intamplat sa fiu intr-un vestiar si o doamna a intrat in vorba cu mine (ma intreba daca chiar eram eu la Euforia FB; da, eu eram…), am observat ca se uita fix la pieptul meu. Draga de ea, nu se putea abtine, asa se intampla cand stai de vorba cu cineva semi-dezbracat! Pe moment nu prea am stiut ce sa fac ca sa sterg momentul ei de stanjeneala, ea si-a dat seama ca mi-am dat seama, asa ca a urmat o conversatie banala despre genti. Duh…
Ma rog, partea buna a acestor ocheade este ca poate fi foarte buna pentru moral. De cate ori vad o femeie construita ca un luptator de sumo, ma gandesc “aleluia, de ce imi fac atatea probleme?” Alteori, simt cele mai grele si mai incurcate noduri in stomac, cum mi s-a intamplat de curand la sala de escalada (da, ma apuc de cursuri de escalada!) sau cand am stat de vorba cu o castigatoare a unui concurs national de body-fitness. Jesus, pai cum sa nu te simti palida ca un pastarnac langa o femeie ca o sculptura?
Femeile sunt, de fapt, mult mai critice cu ele insele decat barbatii sunt intre ei sau cu noi. Una dintre explicatiile evidente este ca suntem bombardate cu imagini ale perfectiunii, corpuri atent si intens intretinute. Asa ca incercam sa ne masuram cu ele. Dar mai exista o explicatie, zic eu.
In viata reala (care implica si experiente in dormitor) barbatii au ocazia sa vada – si sa pipaie – un numar mai mare de femei decat invers. Asadar, tipii ajung sa asocieze feminitatea si a fi sexy cu mult mai multe forme si dimensiuni, fara sa le asocieze neaparat cu intimitate, afectiune etc. In comparatie cu ei, femeile si-au petrecut timp nude doar cu barbati la a caror parere au tinut si a caror perspectiva asupra feminitatii lor a contat. In plus, unei femei nude ii pasa mai mult de cum arata corpul ei dezbracat, decat de corpul partenerului ei!
In concluzie, privitul corpurilor altor femei nu ma face decat sa le apreciez si mai mult frumusetea. Iar adevarul gol-golut este ca fiecare este diferita si toate suntem norocoase ca putem sa zburdam fara griji intr-un vestiar, cu un corp sanatos si (relativ) in forma, corp care este cu noi in fiecare zi. Eu la asta am sa ma gandesc data viitoare cand se mai apleaca pe langa mine o cvasi-exhibitionista, in cautarea evantaiului cu pene.
