Articole in categorie

Vanity Case

Imi aduc perfect aminte doua momente diferite, ambele intamplate in urma cu 7-8 ani. Momentul #1: O seara intre femei, cateva dintre ele prietene apropiate, altele simple cunostinte. Discutia a curs astfel incat, la un moment dat, am ajuns sa vorbesc despre munca mea. Nu despre cum decurge o zi obisnuita sau la ce fel de evenimente glam sunt invitata, ci despre faptul ca a fi stilist inseamna a incuraja femeile sa isi depaseasca nesigurantele si vulnerabilitatile legate de propria infatisare, a dezvolta o relatie de prietenie cu propria garderoba,

Aseara, trecand prin fata liceului meu, mi-am amintit un moment din adolescenta. Aveam vreo 15-16 ani, pierdeam timpul pe treptele aceleiasi scoli discutand cu colegele de clasa. „Oare cum vom arata cand pe la 40 de ani?” Priveam femeile care treceau pe strada, treceam in revista profesoarele. Am sfarsit toate prin a concluziona: „La 35-40 de ani, o femeie e deja in varsta. Uite, asa ca profa de romana: pulover maro, fuste severe, mereu incruntata si cu permanentul ala de groaza! Hai macar sa ne promitem ca nu o folosim

Tin minte o scena in „Girls”, unul din serialele mele preferate. Shoshana – una dintre cele patru tinere femei atat de reale si, in episodul respectiv, recent absolventa de facultate – este la un interviu de angajare, iar unul dintre subiectele discutiei devine Chelsea Clinton. „A fost intotdeauna una dintre eroinele mele”, declara Shoshana in film, „pentru taria si nobletea de care dovada, pastrandu-si parul cret natural.” Prima data cand am auzit replica m-a pufnit rasul.  La propriu, pe nas. Tarie de caracter si noblete, pentru ca nu isi indreapta

Intr-o societate in care atingerea perfectiunii fizice se transforma deseori in obsesie, a devenit un „loc comun” ca femeile sa testeze toate tratamentele estetice sau sa apeleze la lotiuni miraculoase sau serumuri cu denumiri complexe. Atat de multe artificii, a caror eficacitate ramane, deocamdata, departe de a egala puterea unui zambet. Intr-o dimineata, asteptandu-mi cafeaua si privind strada, studiam (cu discretie si atentie, mind you!) femeile pe care le vedeam dincolo de geamul mare. Era o zi cu mult soare si putin vant, iar la cativa asi de cafenea o

De fiecare data cand imi spal parul, traiesc mici momente de panica. Nu stiu niciodata cum va arata la final. Poate parul meu s-a molipsit cu particule din personalitatea mea, careia nu ii plac surprizele neplacute si oamenii imprevizibili. Poate are legatura cu cele aproximativ 120,000 de fire (cam asta e media, am citit undeva), o armata greu de disciplinat. Poate parul meu e singura mea chestie de printesa capricioasa: il rasfat cu dragoste si afectiune, ii cumpar lotiuni exotice si tratamente miraculoase, iar el imi rade in fata ca

In urma cu cateva saptamani, o clienta draga de-a mea mi-a spus intr-o doara ca a observat cum raspund cu un simplu „multumesc!” si un zambet, atunci cand mi se face un compliment. Mi-a spus ca, desi i se pare neobisnuit, va incerca sa faca acelasi lucru. Va marturisesc ca am avut un moment de 100% buimaceala: nu asta raspunde toata lumea, cand primeste un compliment? Cum adica e neobisnuit? Mi-a spus apoi ca, din contra, majoritatea ar raspunde cu „nuuuu, nu e cazul, vai, va rog, sunteti prea draguta!”

Stiti cum e vorba aceea: „vrei ceea ce nu ai”. Orice femeie cu parul drept si fara volum a visat la un moment dat la carlionti zglobii si o coama leonina, la fel cum orice creata si-a dorit sa isi domoleasca parul si sa il transforme fie in bucle perfecte, fie intr-un par perfect intins si lucios. Eu fac parte din a doua categorie, ceea ce inseamna ca in trecut m-am luptat cu diverse gadgeturi infernale de hair-styling – foehnuri puternice, placi, bigudiuri incalzite, perii rotative, ondulatoare conice samd, iar

As fi putut intitula acest articol: „Am testat pentru dumneavoastra: cum sa te congelezi, pe timp de vara, la Noblezza Beauty Clinique„. Dar nu e de gluma, este o chestiune serioasa si se numeste crioterapie. Urasc iarna si frigul. Ma calca pe nervi sa ma infofolesc in haine groase, mi-e groaza sa nu alunec si sa vad pe gheata, nu-mi place sa imi inghete nasul, urechile, degetele. Motive pentru care initial am fost reticenta la a incerca orice tratament in a carui descriere apar frig, soc termic, inghetare, -180 grade…

Am testat de curand niste rujuri „cu poveste”, incercand sa gasesc o nuanta care sa mi se potriveasca. Rouge Coco s-a relansat relativ de curand (prin februarie-martie), cu o noua formula (mai hidratanta si o textura mai fina), cu noi nuante si noi denumiri. Asta e ceea ce ma fascineaza la cosmetice: denumirile lor construiesc povesti in jurul unor simple produse, ati citit vreodata etichetele ojelor OPI? O intreaga lume magica acolo… „Botezarea” unor produse cosmetice – rujuri, lacuri de unghii, farduri de ochi – se supune acelorasi cerinte si

Dezordinea a inceput sa ma enerveze si sa ma oboseasca. Ma irita sa vad maruntisuri aruncate prin casa, haine facute gramada pe un scaun, biroul acoperit de agende, facturi, teancuri de carti si reviste, pungi uitate intr-un colt de camera, boluri de diverse forme din care se revarsa cercei, coliere, bratari si confetti… La fel ca Gretchen Rubin, am declarat razboi dezordinii si inghesuielii, pentru ca da, chiar cred ca ordinea exterioara contribuie la starea interioara de calm. Am inceput cu lucrurile mari: aruncat teancuri intregi de reviste, felicitari ilustrate

1 2 3 6 Pagina 1 din 6