Diana Vreeland: The Eye has to Travel – concurs Style Diary & Books Express

Diana Vreeland nu era interesata doar de moda. Era interesata de arta si de istorie, de muzica si filme, de calatorii si petreceri, de societatea in care traia, de tabieturile si obiceiurile celor din jurul ei – de fapt, era fascinata de tot ceea ce putea constitui viata. Este adevarat, Diana Vreeland nu era genul de femeie pe care ne-o imaginam spaland sau stergand praful intr-o incapere, dar traia viata cu o intensitate rar intalnita.

Diana Vreeland: The Eye has to Travel - concurs Style Diary & BooksExpress

Cuvantul care o descrie cele mai bine este “pasiune” – si veti fi de acord cu mine, dupa ce veti rasfoi albumul retrospectiv, The Eye Has to Travel si dupa ce veti urmari documentarul omonim. Femeia parea sa fie un izvor nesecat de pasiune si energie. Nesocotea reguli, trecea peste conventii sociale, dadea dovada de un egoism feroce, era incapatanata, originala, vizionara si talentata, un adevarat geniu artistic al perioadei in care a trait, un personaj aproape mitologic…

Diana Vreeland: The Eye has to Travel - concurs Style Diary & BooksExpress

Marturisesc ca am vazut intai documentarul: un portret interesant, intim si vivace. Apoi am citit DV,seria de conversatii dintre ea si George Plimpton, un soi de autobiografie, interviu, memorii all rolled into one.”The Eye has to Travel”, minunat prin opulenta materialelor de arhiva si a explicatiilor detaliate, a venit sa completeze, ca un corolar vizual, ceea ce citisem despre copilaria, casatoria, cariera ei.

Nu am mai simtit deloc nevoia improspatarii informatiilor despre cele cinci decenii petrecute, pe rand, in trei pozitii “imperiale”: fashion editor la Harper’s Bazaar (intre 1939 -1962); editor-sef la Vogue US (intre 1963 – 1971), consultant si curator la Costume Institute of the Metropolitan Museum of Art (din 1971 pana la moartea ei, in 1989). Insa m-am ingropat in descoperirea, prin fotografii, a detaliilor vietii ei: biroul ei, inecat in fotografii, carti si reviste; apartamentul ei, cu peretii vopsiti in rosu sangeriu, mobila tapitata multicolor, piei de leopard si paravane lacuite in negru; talpile lustruite ale pantofilor ei; pranzul ei preferat: un sandwich cu unt de arahide si marmelada, acompaniat de un pahar de scotch; fotografiile sotului ei pastrate pe masa la care lucra; port-tigaretul de care era nedespartita, la fel si bratarile cu serpi, inelele imense si puloverele din casmir negru…

Diana Vreeland: The Eye has to Travel - concurs Style Diary & BooksExpress

Continue Reading →

Vogue: the Editor’s Eye – concurs Style Diary & Books Express

Intr-una din serile trecute explicam unei prietene diferenta dintre un editor de moda si un stilist: cine detine pragmatismul si cine are viziunea, cine se ocupa de planificarea unei editii si cine transforma o idee intr-un pictorial…

In multe cazuri, editorii sunt mult mai cunoscuti decat stilistii: o Anna Wintour, ultra-conectata in mod egal la businessul modei si la designeri, cu declaratii demne de un oracol, ascunsa in spatele omniprezentilor ochelari de soare, fata in fata cu o Grace Coddington, o figura ceva mai discreta, rareori intervievata, dar nemasurat de influenta, talentata si creativa.

Vogue: the Editor's Eye

“Vogue: the Editor’s Eye” este in primul rand o frumoasa trecere in revista si un omagiu adus celor mai cunoscute opt stiliste a Vogue, incepand cu 1947: Babs Simpson (care a transformat manechinele din statui pe piedestal in femei reale), Camilla Nickerson, Polly Mellen (fosta discipola a Dianei Vreeland, cunoscuta pentru modul blazat in care aplauda la finalul prezentarilor de moda), Grace Coddington (memorabila si remarcabila datorita coamei ei vopsite intr-un roscat Titian), Tonne Goodman, Phyllis Posnick, Carlyne Cerf de Dudzeele (singura frantuzoaica din echipa, aroganta, exuberanta si de origine aristocratica) si Jade Hobson.

Vogue_Editors_Eye

Al doilea scop al cartii se serveste de prezentarea cronologica a pictorialelor alese (de la mijlocul secolului XX pana astazi). Astfel intelegi cu ce a contribuit fiecare stilista, ce anume face ca Vogue sa fie considerata cea mai buna din industrie, ce inseamna procesul de colaborare dintre stilist, fotograf, model, designer, cum a evoluat estetica revistei. Pe scurt, “The Editor’s Eye” te ajuta sa intelegi drumul de la asa ceva…

Vogue: the Editor's Eye - concurs Style Diary & Books Express

la altceva…

Continue Reading →

Carti cu care iti construiesti biblioteca de moda (III)

Cele mai incantatoare carti despre moda au coperti lucioase si colorate,  subiecte fascinante si mereu prezentate din unghiuri noi si sunt, practic si teoretic, greu de lasat din mana.

La fel ca Borges, care isi imagina Paradisul ca fiind o biblioteca imensa, si eu visez sa am in jurul meu cele mai frumoase albume de fotografie de moda, cele mai picante biografii ale unor personaje din lumea modei, cele mai noi carti despre industria luxului, cele mai dorite tomuri despre vitrinele lumii… As renunta oricand la o Birkin sau la cea mai frumoasa pereche de sandale in schimbul unui album despre universul modei, va jur!

Anyways, pentru ca le vanez in permanenta si am nesfarsite wish-list-uri, va pot face acum a treia serie de recomandari (aveti aici lista nr 1 si lista nr 2): 10 titluri pe care veti vrea sa le comandati acum, pe loc!

Carti cu care iti construiesti biblioteca de moda (III)

Iar pentru ca tentatia sa fie maxima si irezistibila, Books Express va ofera un discount de 20% la orice titlu comandat – pentru asta, inainte de a finaliza comanda, introduceti codul STYLEBOOKS in casuta corespunzatoare.*

Atentie insa! Consumul excesiv de carti de moda duce la dependenta :)

1. Decades of Fashion: from 1900 to now trece in revista – scurt, la obiect, bogat ilustrat si precis explicat – ultimele 11 decenii ale modei. Este o carte bine legata, un fel de one-stop shop/ crash course al istoriei modei, intr-un format simplu: in cateva ore descoperi designerii importanti ai fiecarei perioade, treci prin sute de fotografii perfect alese, nimic nu este plictisitor sau academic, textele sunt punctuale si inteligente. Abia astepti sa dai pagina si sa descoperi ceva nou!

2. Louis Vuitton/ Marc Jacobs este bogat ilustrata cu toate tipurile de „arta” care pot acompania o carte. Este un volum care trebuie rasfoit fara graba, facut pentru delicii vizual,  lectura lenta si admiratie continua. Un lucru intelegi clar dupa ce o citesti: cat de mult din renasterea Luis Vuitton i se datoreaza lui Marc Jacobs. Practic, aproape totul. Premiza cartii a fost aniversarea celor 15 ani ai lui Jacobs ca director de creatie la LV, dar si expozitia cu acelasi nume de la Muzeul de Arte Decorative din Paris, din 2012.

Pe langa evidentul capitol despre geneza si istoria brandului frantuzesc, un altul este fascinant: cel care discuta felul in care moda dicteaza dezvoltarea unui business (iar cand il cititi, tineti cont de faptul ca pana in 1997, cand Marc Jacobs incepe sa lucreze pentru LV, nu exista nici o linie vestimentara – doar marochinarie!).

Carti cu care iti construiesti biblioteca de moda (III)

3. 100 unforgettable Dresses este mai mult decat o simpla insiruire a unora dintre cele mai cunoscute rochii – sunt rochii cu semnificatie: pentru momentul in care au fost create, pentru personajul sau persoana care le-a purtat, pentru povestea pe care au nascut-o. Gasiti aici si rochia Mondrian a lui Yves Saint Laurent, si prima rochie neagra a lui Coco Chanel, si cea petrecuta a Dianei von Furstenberg… dar si pe cea neagra Versace purtata de Liz Hurley, cea rosie din Pretty Woman,  cea de mireasa creata de Narciso Rodriguez pentru Caroline Besset-Kennedy, cea plisata din Seven Year Itch, cea verde transparenta si ultra-decoltata a lui JLo… Sunt 100 de rochii cu si de poveste.  Aveti aici si recenzia mea.

Continue Reading →

Coperti care n-au mai fost publicate

ELLE este una dintre revistele pe care le citesc cu mare placere, fara sa ii fiu fidela, in mod special. Uneori cumpar editia noastra, alteori inclin catre cea frantuzeasca. La fel ca si Marie Claire, continutul nu se axeaza exclusiv pe moda – ceea ce pentru mine este o gura de aer proaspat – , este bransat in egala masura la social, la cultural, la o lume mult mai mare si mai frumoasa decat cea a modei.

Coperti ELLE

Zilele trecute, dupa ce am vazut American Hustle, mi-am pierdut o ora cautand sau recitind articole despre moda anilor ’70, deceniul meu preferat: cum se imbracau femeile, care erau canoanele de frumusete, cum aratau revistele de moda si copertile lor intr-o perioada de emancipare si feminism, cine aparea pe copertile revistelor, care era contextul si stilul editorial?

Asa am descoperit un articol, scris in 1977 despre sapte coperti ELLE care nu au fost niciodata tiparite si nu au ajuns niciodata la un chiosc de ziare. Motivul invocat de Christine Legrand: pentru vremea respectiva erau socante, chiar extravagante pentru o revista mainstream, iar in cazul unora dintre ele chiar le detaliaza si argumenteaza. Revista a decis totusi sa le transforme in subiect de articol, le veti descoperi mai jos.

Tema primei coperti este frumusetea exterioara, cameleonica, pentru care francezii au o anume denumire – la beauté coquillage. Directorul de creatie responsabil cu vizualul copertii a incercat sa isi imagineze aceeasi fizionomie pe copertile ELLE, Vogue si Marie Claire. Trei coperti la pret de una, trei tipologii diferite de frumusete desi este aceeasi femeie, trei mesaje diferite si trei tipuri diferite de comunicare. Motivul refuzului copertii: nu transmite suficient de bine continutul editorial.

O a doua coperta este incredibil de moderna si trateaza o tema ciclica in moda: androginia. Motivul refuzului copertii: ministerul sanatatii se impotrivea (desi nu interzicea inca!) tiparirii pe prima coperta a marilor reviste a unor imagini in care sa apara tigari sau persoane care fumeaza. In schimb, era inca permisa publicarea de reclamea brandurilor de tigarete in orice revista.

Continue Reading →

French Style: concurs Style Diary si Books Express

Bérénice Vila Baudry a reusit ceva incredibil: sa descrie si sa defineasca Franta in 160 de cuvinte.

In realitate, totul a inceput ca un joc cu o singura intrebare. Care sunt acele elemente – personalitati, traditii, artisti, obiceiuri, inventii, sarbatori, branduri, momente, locuri, filozofii, mancaruri – care fac Franta sa fie atat de … franceza?

French Style, de Berenice Vila Baudry

Rezultatul este “French Style.” una dintre cele mai frumoase carti care mi-au trecut prin maini. De fapt, e nedrept sa ii spun doar “frumoasa”. Este surprinzatoare prin diversitatea ei, este luxoasa, colorata, incantatoare, informativa, paradoxala, pentru listeaza deopotriva stereotipuri si clisee dar si cele mai uimitoare lucruri (habar nu aveam ca pixul Bic si micro-chipul sunt inventii ale unor francezi!), te face sa iti cumperi maintenant un bilet Air France!

In introducerea cartii, Berenice Vila Baudry – de origine franceza, dar care a trait cativa ani in Argentina, Spania si Statele Unite – povesteste cum primul ei instinct a fost sa faca o lista a tuturor lucrurilor care ar fi putut fi asociate Frantei: de la branzeturi si Le Monde, la Belmondo, parfumuri, generalul de Gaulle, castelele de pe Valea Loirei, Chanel, gastronomie, Club Med, David Guetta, marii chef-i si bistrourile.

Apoi si-a intrebat prietenii – unii au adaugat pe lista filozofi, poeti, matematicieni, vinuri, monumente si idei nascute in Franta, altii politicieni, designeri, feluri de mancare si caricaturisti. Incetul cu incetul, interminabila lista a fost redusa la una “à la Prevert“.

Cum sa alegi? Pe ce criterii? Il pastrezi pe de Gaulle, dar il emini pe Napoleon? Foie gras sau sampanie? Chanel, Jean Paul Gaultier, Dior sau doar Haute Couture? Turul Frantei sau Saint Tropez? Bereta sau tricoul marinaresc? Ce faci cu metroul, can-can-ul si Le Canard Enchaine? Dar cu Amelie, Voltaire, Air France sau “Cei trei muschetari”?

Continue Reading →