Daca sunteti intre putinii care s-au saturat de mare dar nu si de Bucuresti, faceti-va timp sa mergeti la un film in aer liber – iar prin asta nu ma refer la drive-in-ul din Baneasa, ci la MTR, unde este o retrospectiva a festivalului Anonimul. Aseara a fost noaptea perfecta in oras: un vant racoros, greieri, cerul plin de stele, un film extraordinar (Foxes) si o companie pe masura 
. Daca sunteti la mare, mergeti la Stufstock - mai invatati cate ceva despre regie si distributie de film, mai despre fotografie si cursuri de chitara, ii ascultati pe KUMM si Luna Amara…
In orice caz, bucurati-va de soare, vara si vacanta, ca le vom duce dorul in cateva saptamani.
Hai sa vedem ce citim azi…
Jil Sander: her rise, fall and rise – “It’s not just that this pioneer of austere minimalism in the 1990s has switched from making £3,000 suits for her own label to making £150 ones for the mass-market chain Uniqlo. It’s personal. Ten years ago, Sander was a woman who never laughed—at least, never in interviews. She was a serious designer of serious clothes, affordable only by the seriously wealthy. ” Pe The Economist.
Societies may fall, but prices do not -“What surprises most when entering Lanvin’s new three-floor shop on Madison Avenue is how packed with merchandise it is, and how intime it feels. At barely a month old, it already evokes a feeling of having been lived in.” Pe NY Times.
Profiling the retail values - “Stores, like people, have personalities. Whether that personality determines the customer, or the customer the personality, is one of those chicken versus egg questions that’s a matter of perennial debate (well, at least among retail nerds).” Pe WWD (genial articolul!)
A Paris house and a playful street link – “We’ll see more sites that essentially serve as a bridge between street style and e-commerce… customers want styling tips — and buyers are picking up ideas from visual blogs and user-generated sites that help them present trends.” Pe NY Times.
China’s fashion bloggers: 5 to watch – “In the US and the UK, fashion bloggers have long been considered ahead-of-the-curve influencers… With China’s growing appetite for luxury, there’s room for China’s fashion bloggers to gain industry traction as well.” Pe Jing Daily.
A return to basics, a stitch at a time – “When Sara Checcucci opened her atelier in Galluzzo… she was astonished by the number of young people who would stop to gaze at her through the window as she worked. Later some of them came in and asked her to teach them her skills.” In International Herald Tribune.
Fashion most tasteless moments – “Vogue Italia recently decided that the most inspirational event to channel (should that be Chanel?) for a photoshoot was, naturally, the worst environmental disaster in US history. I mean, who doesn’t look at dying seabird and think “ooh, perfect backdrop for a 5k frock”? Pe The Guardian.
Will Chinese shoppers embrace luxury goods sans-logo? – “Although luxury shoppers in established, recession-stung markets may gradually be lured back into stores by understated items…will this trend appeal to potential buyers in emerging — and lucrative — markets like China, where garish still equals good?” In Forbes.
The new adventures of old Elaine – “The unlikeliest fashion icon of the summer: Seinfeld‘s Elaine, who favored florals with denim, padded-shoulder suits, and “granny shoes with socks”. In NY Times.
Sequins, fur and bar codes – “The hottest accessory at New York fashion week this year may be a bar code… The new check-in technology, though common in other industries and even a few individual fashion shows, hasn’t been used in other major fashion weeks in Milan or Paris.” In Wall Street Journal.
Fashion tries on zero waste design – “Zero-waste design strives to create clothing patterns that leave not so much as a scrap of fabric on the cutting room floor. This is not some wacky avant-garde exercise; it’s a way to eliminate millions of tons of garbage a year.” In NY Times.
Fashion gets a deserved night out - “Though the evening is devoted to commerce, it is balanced with an artistic side. A glance at the event’s website, Fashionsnightout.com, which launches Monday, reveals that brands across the spectrum… are exploring the interplay between fashion and the arts.”. In Wall Street Journal.
Designer hopes to bring chic to geek – “Internet entrepreneurs are not known for their keen fashion sense… Which is why Kristen Slowe, a product developer and fashion designer, is hoping to cater to geeks who want to dress a little bit sleeker with an online clothing line called Saboteur.” Pe NY Times.
All hail the humble espadrille! – “Today, the Castañer factory, founded in 1927, creates luxury, high-heeled espadrilles for 15 designer labels… one of several family-run Spanish shoemakers who are capitalizing on traditional craftsmanship to carve an international niche.” In International Herlad Tribune
Ugly battle brewing over fashion week – “Mercedes-Benz Fashion Week could be burdened by a decidedly inelegant accessory during its inaugural run at Lincoln Center: a picket line… the union will hold an emergency board meeting on Tuesday morning to discuss its options..” Tot pe NY Times.
The LBD finally finds itself in fashion with the dictionary – “It may have been a staple of women’s fashion for decades.But the LBD - short for Little Black Dress - has only now been officially recognised in the dictionary.” In Daily Mail.
Daca expertii in economie mondiala si-ar fi ridicat privirile din ecrane si ar fi urmarit in primavara prezentarile colectiilor pentru sezonul A/W 2010 sau ceremonia decernarilor premiilor Oscar, ar fi putut previziona durata si seriozitatea recesiunii. Si asta pentru ca lungimile tivurilor au coborat, din nou.
Si legatura asta nu o fac eu, nepriceputa in ale finantelor, ci specialisti antropologi, futurologi si economisti, jurnalisti la New York Times si Le Monde, experti in ale bursei de pe Wall Street, directori ai birourilor de tendinte.
Razboaiele marcheaza o intoarcere la austeritate, la stiluri neostentative si la articole vestimentare de baza, duc la aparitia unor miscari in moda cauzate de penuria de tesaturi sau alte diverse materiale (cum a fost cazul anilor ’40 cand, din cauza imposibilitatii de a produce talpi din piele, incaltamintea feminina avea talpi ortopedice din pluta).
Perioadele de criza, in schimb, sunt impregnate de alta logica. Vesmintele devin armuri, straturi de protectie, ne apara in mod simbolic in fata adversitatilor. Cand totul merge bine, fustele se scurteaza, hainele se coloreaza in nuante optimiste iar societatea devine mai frivola, exista o lejeritate a moravurilor.
Pantalonii, fustele lungi si fustele-pantalon reapar in perioade de recesiune, cand femeile apeleaza la “tinute de lupta”. De aceea, nu e de mirare prezenta esteticii austere din ultimele sezoane, in special a directiilor stilistice de inspiratie militara. Costumele cu pantaloni, taioarele sobre in culori inchise, mantourile ostasesti, ghetele inalte, paleta cromatica de khaki, bej si gri – elemente care se regasesc puternic in colectiile urmatorului sezon – tin locul uniformelor, pentru amazoane deja mobilizate, care strang randurile si portofelele la piept, deopotriva. Sobrietatea rochiilor de seara, cu drapaje, din catifea, cu decoltee adanci dar altfel cu siluete exterioare simple, indica si ele o anumita rigoare.
Poate moda anticipa viitorul?
Oare chiar au designerii puteri de clarvazatori? Cred ca aici rezida o parte din misterul modei. Desigur, premizele crahului bursier care se simte chiar si azi se manifestau inca din august 2007, iar vocile expertilor atrageau atentia asupra unor indicii. La acea data, insa, colectiile pentru vara 2008 erau in mare parte finalizate. Pe de alta parte, lungirea observabila a tivurilor era pe masura brutalitatii socului acelei toamnei. Ironia sortii, popularitatea rochiilor maxi s-a raspandit ca o trena parfumata, chiar in momentul in care politicienii ne asigurau pe toti ca criza este “depasita”.
Anyway, personalitatile celor care fac moda explica, in mare parte, spiritul clarvazator al crearii unor stilurilor definitorii pentru anume epoci. Creatorii de moda sunt bransati la cultura, arta, fenomene sociale, economice si politice, absorb totul ca un burete. Prin natura activitatii, sunt fortati sa isi reinnoiasca abordarile si perspectivele, sa isi intinda antenele pentru a nu deveni desueti. Informatiile primite din partea birourilor de tendinte ii plaseaza nu cu un sezon in fata noastra, ci cu unul-doi ani. In plus, multi dintre ei folosesc psihologia si date demografice pentru a da caracter clientelei lor. Nu m-ar mira ca un John Galliano sa isi imagineze cu precizie femeia pe care o imbraca in cele mai mici detalii – in ce fel de apartament traieste, ce mananca, ce citeste, ce muzica asculta, unde isi petrece vacantele sau serile de vineri, cat de des face cumparaturi si in ce orase – pe baza unui astfel de profil demografic, creat poate de o armata de asistenti de marketing angajati de Dior.
Astfel, moda – desi mereu proiectata in viitor – acompaniaza prezentul si il devanseaza in mod inconstient. Moda este intotdeauna o oglinda a societatii, putand sa-i anticipeze perioadele de evolutie sau de ruptura.
Duminica: Moda in rol de Cassandra (II/III) – istoria economica si tendintele din moda
Citeste si:
{Retrospectiva 2009: privind inapoi cu nostalgie si interes}
Incet-incet, ne apropiem de toamna si gasesc ca este momentul cel mai potrivit sa incep sa trec in revista tendintele sezonului urmator.
Prezentarile de moda pentru toamna-iarna 2010 nu fac decat sa sublinieze atmosfera sobra a industriei si tendintele utilitar-comerciale ale toamnei anterioare. Asadar nimeni nu inoveaza, toata lumea reinventeaza roata si reinterpreteaza arhive sau surse de inspiratie, designerii apasa pe frana creativitatii si a excesulu. O data cu disparitia sampaniei care curgea in valuri si cu refuzul multor designeri de a-si mai popula primul rand cu celebritati (in loc de jurnalisti si editori), au disparut si gesturile grandioase pe podium si detaliile couture. Brusc, moda a revenit la ceea ce o defineste, ca printr-o sublimare : hainele.
Directiile stilistice, desi diferite de la o capitala a modei la alta (inspiratie gotica si stil militaresc la Londra, anii ’50-‘60 si perioada postbelica la Paris, suprapuneri lejere si aluri sport la New York, culori puternice si inspiratii masculine la Milano) si cu o abundenta de piese minunate (tricotaje somptuoase, pantaloni de toate lungimile si croielile, fuste pana in pamant, rochii foarte decoltate, catifea, dantela, blana, piele) sunt caracterizate de lipsa excesului, de cumintenie, de lipsa dramatismului. Imi imaginez ca designerii s-au gandit ca, pana cand masa consumatorilor de fashion isi revine dpdv financiar, sa mizeze pe formule tried & tested.
Cum nu am sa discut aici in detaliu trendurile urmatorului sezon (o voi face in momentul in care le prezint pe fiecare – sau mai bine zis, pe cele pe care le voi selecta ca fiind importante), va las cu cateva vesti bune.
In primul rand, noile siluete lady-like, reinterpretate pentru toamna lui 2010, avantajeaza in sfarsit si femeile cu conformatii normale, iar multi spun ca ele semnalizeaza sfarsitul erei « skinny ».
In al doilea rand, spiritul practic al designerilor se simte in reinventarea pieselor clasice care au invadat colectiile : mantouri bej in diverse croieli, taioare si costume simple, un aer minimalist dat de combinatii cromatice neutre (alb-negru, alb-gri, gri-bej), trench-uri, helanci, jachete din piele, rochii de zi…
Extravagantele si indraznelile sunt reduse la zona accesoriilor : genti din blana, rame de ochelari cu aer retro, incaltaminte puternic colorata sau ornamentata, gulere opulente samd.
In sfarsit, tendintele in sine sunt mult mai purtabile si mai accesibile estetic decat unele din anii anteriori. Oricine poate purta o piesa cu alura ostaseasca sau lungimile midi si maxi ale fustelor si rochiilor ; in weekenduri ne putem juca cu suprapuneri relaxate de tricotaje, pe punctul unei neglijente cautate ; alaturarile soft & rough (geci aviator cu rochii din sifon, jachete tricotate groase cu fuste lungi din voal, rochii de cocktail cu ghete Doc Martens, toate posibilele reinterpretari military) ne incurajeaza sa exploram toate fatetele personalitatilor noastre vestimentare…
In acest sezon, traiesc cu senzatia ca moda este mai permisiva, ca regulile de stil sunt mai laxe, ca a ne imbraca a redevenit un gest hedonist (almost anything goes, cum se spune), care ne face placere, nemaifiind o afirmare a statutului – social sau financiar.
Fotografii: style.com
Citeste si:
De cand am terminat cartea Ioanei Parvulescu, “Intoarcere in secolul 21″ – care mi-a mers, vorba unei amice, la “casa sufletului” – imi revin in minte doua citate. Unul al ei – “Visez la clipa cand cartea buna va ajunge in vitrinele magazinelor de moda…” – si al doilea al lui Borges – “Intotdeauna mi-am imaginat Paradisul ca un fel de biblioteca”.
Eh, eu ca o tocilara ce am fost si actuala proud bookworm, mi-am gasit de treaba: am cautat fotografii in care moda, femeile si imbracamintea sa stea alaturi de carti. Nu stiu cat de glamorous e cititul, dar sigur te infrumuseteaza mai mult decat orice crema sau masaj.
Va plac fotografiile?
“These are not books, lumps of lifeless paper, but minds alive on the shelves. From each of them goes out its own voice… and just as the touch of a button on our set will fill the room with music, so by taking down one of these volumes and opening it, one can call into range the voice of a man far distant in time and space, and hear him speaking to us, mind to mind, heart to heart.”
“The best of a book is not the thought which it contains, but the thought which it suggests; just as the charm of music dwells not in the tones but in the echoes of our hearts.”
“The love of learning, the sequestered nooks,
And all the sweet serenity of books.”
“There are books so alive that you’re always afraid that while you weren’t reading, the book has gone and changed, has shifted like a river; while you went on living, it went on living too, and like a river moved on and moved away. No one has stepped twice into the same river. But did anyone ever step twice into the same book? “
“Books can be dangerous. The best ones should be labeled “This could change your life.”
“A well-composed book is a magic carpet on which we are wafted to a world that we cannot enter in any other way”
“You know you’ve read a good book when you turn the last page and feel a little as if you have lost a friend.”
“We shouldn’t teach great books; we should teach a love of reading.”
“When you are old and gray and full of sleep, and nodding by the fire, take down this book and slowly read, and dream of the soft look your eyes had once, and of their shadows deep.”
PS: Caut o alta carte scrisa de aceeasi autoare, Viata incepe vineri. Nu am gasit-o in nici o librarie. Daca o vedeti undeva, va rog dati-mi un semn. Multam tare fain!
In ultimele luni am citit mai mult ca de obicei si am facut asta, din fericire, cu alti ochi si cu un alt discernamant ca pana acum. Nu stiu din ce motiv, am cautat firul “modei” in cartile de pe noptiera. Dincolo de povestea care mi se derula in fata ochilor, cartile imi construiau profiluri si perioade prin intermediul vesmintelor si culorilor, le puneau astfel intr-un context social si istoric, si nu puteam sa nu ma gandesc la indemnul lui Heliade Radulescu, parafrazat in “cititi, dragele mele, orice, numai cititi!”
De la Emma Bovary care exersa arta seductiei incaltata in papucei roz din satin, bordati cu puf de lebada sau imbracata intr-o toaleta galben sofran din baris, cu dantela englezeasca la poalele juponului, la prima aparitie a cuvantului “stylish” in “Ratiune si simtire” a lui Jane Austen iar apoi la Holly Golightly plimbandu-se prin Manhattan intr-o rochie neagra turnata pe corp, literatura este plina de momente extraordinare care au imortalizat moda.
Daca ne reintoarcem catre carti si lasam deoparte televizorul putem, asa cum spunea Cecil Beaton, sa “recream moda unei anumite perioade studiindu-i… arta”, iar generatii succesive de romancieri au reusit sa surprinda detalii ale rochiilor, accesoriilor si costumelor pe care le observau in jurul lor. Ganditi-va doar la coafurile scurte, siragurile lungi de perle, palariile cloche si rochiile flapper cu franjuri descrise de Francis Scott Fitzgerald in Marele Gatsby, la tinerii londonezi obsedati de moda italiana in Trilogia Londoneza a lui Colin MacInnes sau la bancherii psihopati imbracati in Armani ai lui Bret Easton-Ellis.
Una dintre primele protagoniste obsedate de moda din literatura universala isi face aparitia intr-un roman din 1869, scris de Mary Jane Holmes – “Ethelyn’s Mistake”. Iar cand spun obsedata, ma refer la o femeie care chiar crede ca prostul gust in imbracaminte si lipsa elegantei sunt motive de divort. Anyway, firul povestirii o urmareste pe eroina noastra parasindu-si sotul american, om cu gusturi nerafinate, in favoarea unui fost iubit extrem de elegant, cei doi calatorind apoi prin capitalele modei europeene. In mod neobisnuit pentru personajele feminine ale secolului 19 – o perioada cunoscuta pentru femeile supuse si altruiste – , povestea frivolei Ethelyn are un final fericit: cu totul lipsita de remuscari, se intoarce acasa complet devotata tuturor lucrurilor “a la mode”, si chiar isi convinge sotul de importanta unei infatisari pline de stil.
E important de retinut ca Holmes scria intr-o perioada in care la Paris se nastea industria modei. Charles Frederick Worth isi deschisese primul atelier si, pe la 1870, couturierii timpurilor faceau saltul de la “croitori necunoscuti” la “celebritati”. In unele cercuri, moda incepea sa fie tratata cu seriozitate drept o forma de arta, iar intelectualii si dandy-i – vezi Oscar Wilde, Stephane Mallarme – scriau pentru revistele de moda londoneze si pariziene. Incetul cu incetul, vocabularul modei isi face loc in romane si in poezie, iar “chic” si “stylish” apar in dictionarul Oxford prin 1879. In schimb, termenul “haute couture” se misca cu incetinitorul. Nu a aparut in scris decat prin 1908, intr-o carte de Arnold Bennett.
In timp ce parizienii hedonisti se ocupau de lansarea caselor de moda, taciturnii americani se imbracau in perechi de jeansi Levi’s, prafuiti si murdari de noroi. La fel ca vocabularul modei, evolutia unui articol vestimentar poate fi urmarit in literatura. Umilii jeansi Levi’s au aparut pentru prima oara intr-o nuvela de Mark Twain, in 1873. In perioada interbelica, jeansii erau asociati cu clasa muncitoare (vezi romanele lui PG Woodehouse din 1936), dar dati pe repede-inainte in 1968 si gasiti un personaj din romanul “Cupluri” al lui John Updike, “wonderfully dressed: in a poppy orange silk blouse and blue jeans shrunk and splotch-bleached like a teenager and white calf-length boots”.
Ca sa nu mai vorbim despre tricouri. Se pare ca F. Scott Fitzgerald a fost primul care a mentionat un Tshirt, in romanul sau de debut, “Dincoace de Paradis”. Pe vremea lui, pe la 1920, tricoul era o piesa de lenjerie intima barbateasca, se purta pe post de maieu. Pana in 1957, cand John Braine a scris “Viata in inalta societate”, tricoul ocupa un loc de cinste in garderoba tinerilor provinciali.
Pe de alta parte, anumite piese vestimentare sunt celebre pentru consecventa lor. In termenii lui Darwin, aceste haine sunt crocodilii podiumurilor de moda. Sa luam, de pilda, rochia neagra. Creata de Chanel in 1926, apare in scurt timp intr-un roman de Francis Brett Young, iar apoi ramane o prezenta constanta in literatura, culminand cu Bridget Jones care curata cu disperare niste piure de cartofi de pe talpa unei perechi de pantofi, pe care planuia sa ii poarte cu o “rochie neagra fantastica” pentru a-l atrage pe Mr. Darcy. Nici nu mai e nevoie sa aduc aminte de Holly Golightly, nu-i asa?
Iar daca aducem lucrurile in prezent, cel putin trei romancieri anglo-saxoni reusesc sa imortalizeze garderobele contemporanelor noastre: Linda Grant, William Boyd si Will Self. In ceea ce priveste moda strazii, cel mai priceput ramane Douglas Coupland, cu ale lui Generatii X si Y. Iata cum defineste el stilul decadei: “in imbracaminte: combinatia intamplatoare de 2 sau mai multe articole vestimentare din diverse perioade, pentru a crea un stil personal: Sheila = cercei Mary Quant (anii ’60)+ platforme cu talpa de pluta (anii ’70)+geaca din piele neagra (anii ’50 si ’80).”
Pe final, amintiti-va ca aveti in casa rafturi pline de carti, care abia asteapta sa va invete cate ceva despre moda. Trebuie doar sa le deschideti.