Prea putin conteaza calitatea filmului lui Luhrmann sau primirea care i-a fost facuta de catre public si critici. Prea putin conteaza ca Leonardo di Caprio este mai mult sau mai putin convingator decat Robert Redford, cel care in 1974 il incarna pe eroul fitzgeraldian in precedenta ecranizare. Conteaza insa ca, dincolo de firele de poveste, in imaginarul colectiv Jay Gatsby rimeaza cu eleganta masculina, cu o nonsalanta la limita decadentei, cu luxul vestimentatiei sport, iar costumele din film sunt definitia modei anilor nebuni. In egala masura, conteaza ca lansarea filmului
Sunt aproape sigura ca m-am nascut „maximalista”, in nici un caz minimalista. In adancul sufletului, sunt un spirit eclectic. Mi-ar placea sa fiu inconjurata de colectii de cesti din portelan turcoaz si servete albe, monogramate, din dantela, de candelabre din sticla de Murano si oglinzi venetiene, de zeci de albume de moda si pahare cu picior aurit, de fotolii tapitate cu satin si bratele arcuite gratios, de canapele Chesterfield de culoarea ciocolatei sau draperii grele din catifea violet, de carpete din souk-ul din Marrakesh si statuete de bronz cumparate dintr-o
Desi inca balonate dupa orgiile gastronomice din ultimele doua saptamani, cu capetele inca pline de colinde si imagini festive, sastisite de povestile matusii Mimi si de iritabilul fond sonor de jocuri Nintendo ale ingerasilor ei, ideal ar fi ca acum sa ne gasim timp sa raspundem intrebarii vesnic-introductive de inceput de an: ce iti propui sa faci anul acesta? ce rezolutii ti-ai trecut pe lista lui 2012? Interogatii fatale, deseori urmate de raspunsuri triste si repetitive: sa slabesc, sa ma las de fumat, sa fac economii, sa nu ma mai
