Schimbam sezonul, schimbam culoarea-vedeta. In toamna asta nu e vorba nici de rosu, nici de galben mustar, nici macar de violet, albastru-petrol sau oranj terracota. Culoarea toamnei 2018 este (surprinzator?) maroul. Culoarea scortisoarei, a ciocolatei, a castanelor, a ceaiului englezesc. Culoarea canapelelor cumparate in anii ’70, a pungilor de hartie, a frunzelor moarte. Nu suna deloc glamorous. Cu toate astea, intreaga industrie a modei a decretat ca le choix du jour este maroul, in toate declinarile lui: ciocolatiu, tabac, ruginiu, caramel, acaju, castaniu, cafeniu… A fost omniprezent pe podiumuri (la
Liliana, care imi citeste blogul de cativa ani si imi trimite din cand in cand un email concis, mi-a scris de curand: „Am implinit 40 de ani (mi-e cam greu sa ma impac cu varsta asta!) si brusc am impresia ca ma imbrac la fel ca fiica mea, care are 15 ani. Si pe blogul tau, si pe alte siteuri am gasit sfaturi vestimentare pentru adolescente, dar toate piesele recomandate par mai curand pentru femei adulte: un blazer, o pereche de jeansi skinny… Imi ador fiica si tin tare mult
Septembrie a venit si aproape s-a dus, iar dupa o vara aurie – cu gust de pepene rosu, miros de ploaie si piele bronzata – ma simt pregatita sa schimb registrul senzatiilor si obiceiurilor. Sa simt miros de frunze arse si creioane proaspat ascutite, sa gust o placinta de dovleac, sa imi reorganizez agenda, sa explorez orasul la pas fara sa transpir, sa savurez o cana de ceai din petale de trandafir si menta sau cu gust de mere coapte, sa accelerez oleaca ritmul lecturilor, sa ating alte texturi: o
Peste 10 ani, cand ne vom uita in urma la vara si toamna lui 2018, care credeti i-ar putea fi trasatura definitorie sau tema cea mai intens dezbatuta? Elena Udrea pe coperta unei reviste de mondenitati? Fantanile cu jocuri de lumini cumparate de primaria Bucurestiului? Referendumul din octombrie? Nici vorba. Eu imi imaginez ca va fi vorba despre rochiile midi. Pentru ca, daca a existat vreo piesa vestimentara care sa fi dominat vizual ultimele luni, aceasta a fost rochia al carei tiv ajunge la jumatatea gambei. Toate brandurile, mici si
Mi-a placut dintotdeauna septembrie. Am mai scris si in alte dati, este luna pe care o simt cel mai bine drept „inceput de an”: aduce cu ea, de fiecare data, un impuls nou, o reinventare lejera care inlocuieste cu energie noua o parte din melancolia finalului de vara. Ba chiar, daca stau sa ma gandesc bine, am in fiecare an sentimentul reintoarcerii la scoala, un soi de entuziasm copilaros, insotit de bucurie si curiozitate legate de ce urmeaza sa mi se astearna in drum in urmatoarele luni. Astea fiind spuse,