London shopping (III)

Ziua 2: pentru astazi aveam in plan doar doua lucruri. Vizita la V&A si shopping. Hotelul era relativ aproape de muzeu, asa ca am hotarat sa fac o plimbare pe jos, in ciuda burnitei (nici nu sufera comparatie cu ploaia din Bucuresti, nu ti se murdaresc pantofii, masinile raman curate, aerul e proaspat). Ceea ce nu am luat eu in calcul a fost ca intre hotel si muzeu este Knightsbridge High Street; exista o tentatie mai mare pentru mine?  Fara gluma, cand am ajuns in dreptul magazinelor aveam senzatia ca am pe un umar un dracusor si pe celalalt un inger. Evident, dracusorul a invins – dahling, muzeul e deschis pana tarziu, e inca devreme, magazinele ACUM sunt goale pana nu iese lumea in pauza de pranz, si ce daca te cari cu pungi la muzeu? le lasi la vestiar… si tot asa.  Am intrat in primul H&M – unde langa intrare am vazut cateva ramasite ale colectiei Roberto Cavalli: o haina scurta din blana artificiala, vreo 2 rochii dintr-un poliester ordinar cu imprimeu de leopard.  (Sincer, daca toata colectia a fost asa, nu inteleg pasiunea. Cele facute de Stella si V&R erau cel putin din materiale foarte bune.) Am pierdut cam o ora si jumatate prin magazin si am plecat cu o punga mare. Ce am luat:

• o fusta plisata dintr-un fel de tafta, incearca sa imite degradeurile de la Prada dar e foarte haioasa. In culoarea sezonului, violet
• un sacou cu maneca scurta, tot violet
• un top petrecut, gri deschis, cu maneci bufante
• o rochie-pulover verde, cu nasturi in fata, buzunare si cu o croiala geniala. Poate fi purtata si ca rochie, si ca haina/mantou/ jacheta de primavara. In extremis, as putea spune ca seamana cu ceva din colectia SS07 Marni sau Stella McCartney.  Poza nu reda culoarea reala, e mai intensa.
• multe accesorii (2 bratari groase din plexiglas, o centura mov, un inel cu un cristal imens etc)
• o geanta mov, FOARTE mare

Probabil observati un tipar.  Mi-am luat haine si accesorii in nuante de violet nu numai pentru ca este culoarea sezonului, ci si pentru ca este o nuanta universala, o pot asorta la multe altele (griuri deschise, turcoaz, roz fuchsia, bleumarin, portocaliu). In plus, e mai usor sa faci combinatii de tinute cand ai mai multe haine in nuante asemanatoare.

Pana sa ajung la muzeu, m-am mai oprit la un Gap (dar nu am cumparat nimic – croielile care imi placeau erau in culori care nu mi se potrivesc), la Crabtree & Evelyn (tot nu am cumparat nimic, pentru ca am atat de multe cosmetice incat nu mai am loc in baie; mi-a fost greu sa ma urnesc dar pana la urma ratiunea i-a bagat pumnul in gura dracusorului), la Jigsaw, Karen Millen (superbi pantofi, am promis ca revin… dupa muzeu, la intoarcere), The Cashmere Shop (inghitit in sec, cam scump), Russel & Bromley… La un moment dat, mi-am dat seama ca se facuse ora 3 dupa-amiaza iar eu nu ajunsesem inca la muzeu.  Gata cu shoppingul.

Motivul vizitei la V&A: o expozitie dedicata curentului New Look si modei couture din perioada 1947-1957 la Londra si Paris, „The Golden Age of Couture”. Intrat in muzeu, cumparat bilet, lasat lucruri la garderoba, indreptat spre expozitie. Sunt incorigibila! M-am oprit, evident, in magazinul muzeului: carti, bijuterii, ceramica, jocuri pentru copii, statuete, felicitari, postere…. Grrr, nu se poate, am venit sa vad expozitia.

Pe un ton cat se poate de serios, la intrarea in sala am simtit acelasi gol in stomac pe care l-am avut cand am vazut un Vermeer la Luvru si Picasso-uri la Moscova.  Chiar in fata mea, sub un cub de sticla, deux-pieces-ul creat de Dior in ’47 – cel care a metamorfozat moda postbelica in Europa. Dintr-un caiet aflat sub aceeasi sticla – in care se puteau citi specificatiile modelelor expuse, in scrisul de mana al lui Dior – am citit ca acesta si-a intitulat tinuta „Bar”, ca fusta plisata este croita din crepe de lana, iar haina din 3, 7 metri de santung de matase, cu nasturi cusuti de mana.  Costul tinutei: 59.000 franci francezi.  Expozitia continua la fel de spectaculos, cu rochii de zi si mantouri croite prin 1948 de Hardy Amies, apoi cu ilustratii si fotografii de moda, imortalizate de Avedon, Irving Penn si Erwin Blumenfeld.

Pentru a fi mai usor de parcurs, expozitia te plimba de fapt prin lumea haute-couture – o sectiune in care au fost reconstruite interioare ale catorva case de moda si in care sunt expuse creatii Balmain, Balenciaga, Lanvin, Schiaparelli, Victor Stiebel, Norman Hartnell, Chanel, Jacques Fath, Digby Morton si Givenchy sau detalii care faceau parte din aceste lumi (de la etichete si caiete de schite, la bucati de material cu broderii de mana ale lui Lesage si accesorii), trecand prin cea a modelelor pret-a-porter de zi (incercand sa recreeze ambianta unei prezentari de moda din acei ani), culminand cu cea dedicata rochiilor de cocktail, de seara si de bal. 

Cu o nota de amuzament, am citit ca in acea perioada tinutele de zi erau urmate de rochii formale de dupa-amiaza (robes d’apres-midi habillees), de rochii de cocktail (robes de cocktail), de semi-seara (demi-soir) si de rochii scurte de seara (robes de soir courtes). Cine spunea ca viata femeilor era mai simpla atunci?  Toate aceste diferente au disparut in timp, pe masura ce codurile vestimentare s-au simplificat.  Culmea este ca si tinutele de zi erau la fel de complicate: tinute „casual” (ensembles simples), taioare pentru dimineata, tinute de dupa-amiaza casual si taioare elegante.

Desi expozitia nu este vasta, te lasa sa tragi cu ochiul in lumea secreta a modei couture din acea vreme pentru ca, pe langa hainele prezentate, iti explica structura caselor de moda, talentele celor care lucrau in ateliere, felul in care se calculau preturile tinutelor si cum se desfasurau prezentarile colectiilor. Punand cap la cap aceste notiuni cu ceea ce afli despre stilul de viata al clientelei si despre sursele de inspiratie ale designerilor, incepi sa intelegi denumirea expozitiei.  Sala finala a expozitiei este complet diferita.  De jur imprejur, peretii sunt pictati cu o „cronologie” a lumii haute-couture (majoritar britanica in acest caz), incepand de la Frederick Worth pana la neasteptata casa de moda Boudicca, trecand prin Stella McCartney, Alexander McQueen, Vivienne Westwood, Julien McDonald sau Ozwald Boateng. Sa nu credeti ca Galliano a fost uitat. Sala ii este dedicata, iar in centrul sau troneaza cateva rochii absolut spectaculoase din colectiile din 2004.

Ce cred ca lipseste: referinte legate de revenirea lui Chanel
Ce mi-a placut cel mai mult: rochia rosie Zemire a lui Dior si Miss Virginia Lachasse (papusa creata in 1954 dupa proportiile unei manechine, era expusa pentru a arata clientelor ce inseamna o garderoba completa si accesorizata)
Ce as purta chiar si azi: o rochie neagra de zi Balenciaga si rochia de cocktail Bosphore din catifea bleumarin, brodata cu perle, a lui Dior

La iesire, am rezistat tentatiei si am cumparat numai cartea dedicata expozitiei, de unde am scanat cateva fotografii. Restul sunt facute cu telefonul, pe furis.

Revin cu continuarea (Waterstone’s noaptea, Topshop si John Lewis) in alta zi, ca sa nu va obosesc prea mult astazi.