![\n<\/a>](\"http:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2009\/07\/1183836_3_20e7_l-affiche-du-film-d-anne-fontaine-coco-avant.jpg\"){kind=link}
\n<\/a>
![\"M.Hulot-et-Coco-prives-de-tabac_article_landscape_pm_v8\"](\"http:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2009\/07\/M.Hulot-et-Coco-prives-de-tabac_article_landscape_pm_v8.jpg\")
<\/a><\/p>\nPentru inceput, RATP-ul a obiectat impotriva unui afis al filmului „Coco avant Chanel”, deoarece imaginea o arata pe Audrey Tautou tinand intre degete o tigara aprinsa. In numele legii Evin si pentru a fi „politically correct”, organizatia a acceptat doar utilizarea unor afise secundare, in care actrita apare acompaniata de cele doua personaje masculine.\u00a0 Ce mai urmeaza? Daca reinventarea unor personaje istorice devine posibila, decretand ca Chanel nu fuma iar ca pipa lui monsieur Hulot nu era, vorba lui Magritte, o pipa ci o minuscula morisca, inseamna ca Gainsbourg, urmatorul pe lista afiselor problematice, detesta alcoolul si tigarile Gitanes…<\/p>\n
Nu locuiesc in Franta si nu cunosc, asadar, foarte multe exemple de acest gen, dar mai exista si alte cazuri.<\/p>\n
De curand, casa Dior a folosit pentru campania parfumului „Eau Sauvage” o fotografie din 1966 a seducatorului Alain Delon. Ei bine, Dior si-a permis – cu aprobarea fotografului Jean-Marie P\u00e9rier – sa faca astfel incat sa dispara tigareta dintre degetele lui Delon. Ok, vor spune unii, nu e cazul sa fac din tantar armasar, dar nu pot sa nu observ cum aceasta initiativa se adauga unei liste in crestere a marcilor care interpreteaza legea Evin in mod exagerat (pentru cine nu e la curent, legea respectiva stipuleaza interzicerea oricarei forme de publicitate in favoarea tutunului, dar nu spune nimic despre prezenta unei tigari intr-o fotografie care sugereaza meritele unui parfum barbatesc).<\/p>\n
Un alt exemplu este legat de afisul filmului lui Ron Howard, „Ingeri si demoni”. Pretextand ca fraza „Que nous cache le Vatican ?” (Ce ne ascunde Vaticanul?) este un mesaj\u00a0 politic ascuns, Metrobus l-a schimbat cu „Depuis 500 ans, une vengeance se pr\u00e9pare contre le Vatican”. Daca recitesti cele doua mesaje, RATP-ul a reusit sa transforme Vaticanul in victima, cand de fapt afisul original sugera contrarul.<\/p>\n Oricum, imi este clar ca problema PC nu se va limita la imagini sau la tabac. Pot sa imi imaginez o zi in care lucrurile vor merge mult mai departe, iar detalii ale istoriei vor fi rescrise. Sa ne imaginam o lume in care „politically correct” a castigat intregul teren, iar un film ca „Coco avant Chanel” nu va mai avea sens.\u00a0 Coco nu va mai fi o rebela, nu va mai fi fumat tigara de la tigara, nu va mai fi facut compromisuri pentru a se extrage dintr-un mediu modest, nu va fi avut doi amanti in acelasi timp… Cu adevarat, filmul (caruia RATP-ul i-a oferit in mod indirect o frumoasa strategie de marketing), nu ar mai fi realizat.<\/p>\n Si pentru ca tot vorbim de filme, strategia Metrobus ma face sa imi aduc aminte – cu sentimentalism si tristete – de unul din filmele pe care le iubesc.\u00a0 „Il Nuovo Cinema Paradiso” este povestea unui baietel care se imprieteneste cu un proiectionist de filme. Cenzura din perioada respectiva interzicea ca filmele sa contina scene de dragoste, mai precis saruturi, iar proiectionistul – jucat senzational de Philip Noiret – decupeaza scenele cu pricina, film dupa film.\u00a0 La maturitate, baietelul devenit regizor de film se intoarce in satul sicilian si primeste cadou, dupa moartea prietenului sau, o rola de film: toate saruturile din filme, colate sub forma unei emotionante declaratii de dragoste pentru<\/strong> dragoste si pentru magia vesnica a cinematografiei.<\/p>\n PS: aveti aici ultimele trei minute din film Citeste si:<\/p>\n<\/a><\/p>\n
\nhttp:\/\/www.youtube.com\/watch?v=BW_-0H_u3RQ <\/a><\/p>\n