Daca ar fi sa sumarizez lectiile sau recomandarile zilei de astazi, dupa filmari de 12 ore pentru „Shoppingul, pasiunea mea”, asta as spune participantelor (actuale si viitoare): depasiti-va limitele, nu uitati sa spuneti o poveste cu tinutele voastre, tineti cont de tema\/ de silueta\/ de trenduri\/ de personalitatea voastra dar incercati sa iesiti putin din tipare.<\/p>\n
Pentru ca stiti care este prima regula a celor care au succes, ca e vorba de Oprah, Stella McCartney, Lance Armstrong sau Steve Jobs?\u00a0 Nici eu nu stiu care e, dar va garantez ca nu este „stai in casuta ta, foloseste un tipar one-size-fits-all!”<\/p>\n
Incep sa cred ca, si atunci cand e vorba de stil si look, prima regula ar trebui sa fie „nu tine cont de limite” sau „iesi din zona de comfort” sau ceva asemanator. Sigur, de cativa ani buni – mai ales de cand emisiunile de stil, shopping, makeover samd au capatat amploare – sunteti bombardate cu mantre tip: invata ce silueta ai, defineste-ti stilul, camufleaza-ti zonele cu probleme… Iar lucrurile astea nu fac decat sa va arate in ce casute sa va incadrati: daca arati intr-un anume fel, esti limitata la anumite croieli, lungimi, imprimeuri; daca ai anumite gusturi sau un anume stil de viata, stilul tau ar trebui sa se rezume la vestimentatia X sau Y.<\/p>\n
Nu ca acest gen de cunostinte nu ti-ar fi utile, ba din contra! Prin natura meseriei sunt prima care imi invat clientele cum sa se evalueze cu un ochi corect!\u00a0 Conteaza enorm sa stii ce ti se potriveste dar, in egala masura, trebuie sa stii si ce se poarta. Sau cum spuneau pe vremuri fetele de la Bananarama: it ain’t what you do, it’s the way that you do it <\/em>(btw, asta imi aduce aminte si de o vorba, un pretext folosit de barbatii cu intelegeti-voi-ce de marimi reduse: it’s not the size of the boat that matters; it’s the motion of the ocean<\/em>… anyway, moving swiftly along…) Revenind: poti sa fii spot on<\/em> pe un trend cu platformele Prada sau Zara sau Sergio Rossi, daca restul povestii nu curge dupa acelasi scenariu sau daca atitudinea si personalitatea ta sunt in totala opozitie cu tinuta.<\/p>\n Din ce in ce mai des, in ultimii ani moda ne invata ca a avea stil inseamna a-ti personaliza infatisarea, a glisa un element al tinutei putin mai mult catre extrem decat se obisnuia in trecut. Prin asta nu se intelege a-ti face ceva pe comanda sau a purta hand-made, ci a imprumuta felului in care te imbraci ceva din povestea personalitatii tale, a vietii tale, a dispozitiei tale sufletesti, a valorilor dupa care traiesti, chiar a etniei sau a fanteziilor la care visezi cu ochii deschisi.<\/p>\n Mi-a parut atat de rau asta-seara ca am fost nevoita sa fiu bitchy <\/em>cu cateva fete care se straduisera sa ne arata ca pot fi altfel, nici nu va puteti imagina! Dar din pacate, desi intentiile lor au fost fantastice (s-au incadrat in bugetul oferit de emisiune, au respectat fie cromatica fie tema aleasa, erau spontane si frumusele foc!), putine au fost cele care au reusit sa ma impresioneze prin creativitate. Nu am vazut nici macar un singur imprimeu, ce sa mai vorbesc de asocieri de imprimeuri! Cu exceptia pielii, nici o alta textura interesanta. Ghiciti care era, in 90% din cazuri, culoarea de baza a outfiturilor? Da, negru! Ghiciti cu ce culoare erau combinate nuantele-tema? Da, tot negru! A avut vreuna dintre concurente curajul sa poarte mai mult de 2 bratari, mai mult de o singura brosa, vreun colier cu lanturi multiple din zale, vreo suprapunere interesanta? Stiti cat de putine dintre ele au marturisit ca tinutele create le reprezinta sau au putut explica „povestea” propriei imagini? Si haideti sa va mai spun un secret… Nici macar nu e vina lor!<\/p>\n Incep sa cred, cu din ce in ce mai multa convingere, ca in Romania problema stilului vestimentar nu se rezolva prin emisiuni de acest gen, pentru ca de fapt problema lipsei stilului sau a uniformizarii modei strazii este legata de felul in care am invatat sa invatam. Daca v-am incurcat, stati sa va va explic.<\/p>\n Voi cum obisnuiati sa invatati pentru o teza la, sa spunem, literatura romana? Dupa un comentariu scris de altcineva. De cate ori profesorul v-a incurajat sa gasiti propria interpretare a unui subiect literar, a unei poezii, a unui film? Exista cursuri de educatie estetica in scoli? Li se explica vreodata copiilor ce inseamna alaturarile cromatice sau cum se realizeaza acestea, ce zgarie privirea si ce o incanta? Ce inseamna frumosul, uratul, kitschul, grotescul? Care sunt primele elemente pe care le observa privirea intr-o tinuta, intr-un decor, intr-un tablou? Ati dormit, copii fiind, intr-o camera zugravita in alb sau bleu, sau cu o jungla si un curcubeu pictate pe pereti? Ati avut vreodata curiozitatea sa treceti dincolo de titlul unui tablou, sa descifrati simbolurile ascunse? V-ati gandit vreodata ce a insemnat pentru mentalitatea noastra sa ne nastem, sa crestem si sa locuim toata viata la bloc?<\/p>\n Nu stiu ce ati raspuns voi la intrebarile mele, mai mult sau mai putin retorice, dar va pot spune care este legatura cu paragraful anterior. Ca natie, putini dintre noi stiu sa gandeasca eliberat de conventii, de standardizare, sa isi foloseasca cu adevarat imaginatia si spiritul. Uniformizarea e peste tot, de la vilele standard din Pipera (personal, consider ca arhitectii din Romania sunt jenant de mercenari), la fetele cu veste de blana si LV-uri fake din mall-uri, la campaniile de advertising, la discursurile politice si, damn it<\/em>!, uneori pana si la parerile juriului de la „Shoppingul, pasiunea mea!” (ca da, nici noi nu scapam de asta, macar ca trebuie sa ne punem de acord intre noi!)<\/p>\n Fir-ar a naibii de treaba, parca prea toti avem mentalitate de turma, nu credeti? Uite, cel mai bun\/ prost exemplu este nisa de hand-made. Sau, altfel zis, ati observat ca nu mai e nisa, ci s-a metamorfozat intr-o chestiune de masa? Hand-made is so in, that is already out.<\/em> Ceea ce spune enorm despre puterea standardizarii…<\/p>\n Uuufff, da, stiu, vi se pare ca m-am indepartat de subiect. Asa sunt eu, deschid multe paranteze, dar o fac cu un scop clar definit.<\/p>\n Revenind (din nou) la concurentele din semi-finala „Shoppingului”: ceea ce le diferentia era „legea interpretarii”. La una dintre probe, nu-mi puteam lua ochii de la una dintre fete – and not in a good way<\/em> \ud83d\ude42 Multa piele neagra, mult lac, mult lurex, mult sclipici. Caz clar de Too Much Being Too Much.\u00a0 Pe de alta parte, nu-i asa ca suntem obisnuite cu cineva ca Gianina Corondan, care isi poate pune pompoane in par si sosete cu dungi in picioare, continuand sa arate ca ea insasi? Diferenta vine din nonsalanta.<\/p>\n