![\"05fashion-13.jpg\"](\"http:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2009\/02\/05fashion-13.jpg\" "\\"05fashion-13.jpg\\"")
<\/p>\n<\/p>\n
Desi nu am postat nici un calendar aici (am sa o fac, zilele astea), toata lumea stie ca suntem in perioada saptamanilor modei. Am primit tot felul de intrebari pe email, care de care mai interesante sau mai aiurea, de la „ce sunt, de fapt, saptamanile modei?’ (duh?) pana la „ce marime poarta manechinele la pantofi?”. Asadar, m-am gandit sa raspund aici celor care mi-au placut cel mai mult, sper sa va placa si voua la fel de mult.<\/p>\n
1) Care e scopul saptamanilor modei?<\/strong><\/em><\/p>\n Cel mai simplu ar fi sa spun ca initiaza cele doua sezoane\u00a0 – toamna si primavara – in care designerii isi prezinta noile colectii in fata presei, a buyerilor din retail si a altor persoane care influenteaza lumea si industria modei.<\/p>\n Jurnalistii de moda recenzeaza colectiile, la fel cum criticii de film fac cu premierele de la Cannes. Editorii de moda evalueaza „atmosfera” sezonului si identifica tendintele care vor fi ulterior fotografiate, analizate si interpretate. Buyerii, cei care selectioneaza anumite colectii sau haine pentru boutique-uri exclusive sau mari magazine, identifica aceleasi trenduri si isi planifica felul in care vor cheltui bugetele. Alte persoane cu o influenta deosebita – stilisti de la Hollywood in cautarea unor rochii care vor fi purtate de clientela lor pe covorul rosu, celebritati ale caror tinute vor fi apoi copiate in intreaga lume, personalitati mondene – isi noteaza un fel de „shopping list” ale lookurilor pe care vor dori apoi sa le cumpere si sa le poarte.<\/p>\n Exista si un raspuns mai complex la intrebarea de mai sus. Saptamanile modei, desi pot parea ca un eveniment de business, nu au legatura doar cu industria si cu businessul. Ele pot insemna diverse lucruri, in functie de locul pe care il ocupa „participantii” in lumea modei.\u00a0 Designerii, de pilda, se bazeaza pe aceste date fixe pentru a-si programa showurile si pentru a incheia un ciclu de creatie care, altfel, ar putea dura la nesfarsit: proportiile si volumele sunt finalizate dupa luni de migalit, combinatiile cromatice sunt cizelate samd. Jurnalistii de moda folosesc aceasta saptamana pentru a cauta subiecte potrivite pentru viitoare editoriale, reportaje sau interviuri –\u00a0 aparitia unui nou talent sau povestea ascensiunii si decaderii unei vedete – sau, pur si simplu, reintorc o favoare scriind o recenzie fabuloasa dar total nemeritata, scriind de rau despre un advertiser care a incetat sa isi faca reclama in revista cu pricina sau ignorand un tanar designer daca colectia nu a fost suficient de impresionanta. Pentru buyeri, cei care vor face „inventarul” magazinelor, prezentarile de moda sunt o ocazie de a-si ridica ochii din computere pentru a socializa; acestia vor face achizitiile propriu-zise la multe saptamani dupa ce evenimentele s-au incheiar. Cu alte cuvinte, partea de business, bugete si contracte, nu are loc in corturile din Bryant Park sau in salile din Petit Palais. Prezentarile de moda lasa o impresie – despre ce inseamna creativitatea, feminitatea sau ce ar putea aduce un profit -, iar in acest domeniu in care impresiile conteaza inimaginabil de mult, acest lucru atarna greu.<\/p>\n 2) Succesul prezentarii unei colectii in timpul saptamanii modei este corelat cu succesul si\/ sau profitul unui designer, in sezonul respectiv?<\/em><\/strong><\/p>\n Da si nu. Daca editorii si buyerii pleaca de la spectacol entuziasmati, acest lucru nu poate decat sa aduca beneficii respectivei case de moda. In acest fel, vor fi scrise numeroase articole si vor fi planificate pictoriale. Comenzile pot creste, iar hainele care apar in reclame pot aparea si in reviste sau in vitrinele magazinelor. Totusi, acest lucru este in special valabil pentru un nume abia intrat in moda. Pentru designerii cunoscuti, un show de exceptie poate insemna mai multe aparitii in media, dar nu se traduce neaparat intr-un profit crescut.<\/p>\n 3) Designerii castiga bani de pe urma prezentarilor de moda (nu ma refer la a deveni mai cunoscuti sau la a aparea in reviste sau emisiuni TV) sau showurile sunt o cheltuiala enorma, dar inutila? Cum de isi permit tinerii designeri sa angajeze stilisti, machiori, fotografi si alti colaboratori? <\/em><\/strong><\/p>\n Din cate stiu eu, designerii nu vand bilete de intrare la prezentarile lor de moda. De altfel, mi s-ar parea un concept ridicol si cred ca la fel i s-ar parea oricui iubeste moda. Intrarea se face pe baza de invitatie, este vorba de un spectacol.<\/p>\n Un eveniment obisnuit este vazut mai curand ca o cheltuiala de promovare si, din ce am citit, poate ajunge la aproximativ 100 -150,000 euro, desi multe sunt produse cu un buget mai mare sau mai mic. Cele mai mari cheltuieli sunt legate de chiria locatiei (de exemplu, la saptamana modei sunt ridicate cateva corturi: chiria celui mai mare este in jur de 42,000 dolari, iar cel mai mic 18-20,000 dolari); plata manechinelor (onorariile pot incepe de la 2,500 dolari pe show, iar intr-o prezentare defileaza cam 25 de fete), invitatiile (designul si tiparirea lor pot ajunge la cateva mii de euro), hair-stilistii si machiorii cu echipa de asistenti (un make-up artist foarte cunoscut, cum este Pat McGrath ajunge sa ceara 25,000 euro pe show, in timp ce un asistent este platit cu maximum 300 euro) si incaltamintea (la o medie de 250 euro pe o pereche, se poate ajunge la cateva mii de euro pentru perechile purtate).<\/p>\n Unii designeri se bazeaza pe sponsorizari – din partea unei companii mari pe piata de produse cosmetice, cum este P&G, Mercedes-Benz sau L’Oreal sau din partea unui producator de bauturi alcoolice – pentru a-si scadea din cheltuieli. Altii fac imprumuturi pentru a putea produce evenimentul. In mod paradoxal, se pare ca cu cat un show e mai prestigios si un designer mai cunoscut, cu atat mai putini bani ajunge sa cheltuiasca. Se zvoneste ca Marc Jacobs nu plateste niciodata manechinele care apar la el pe podium – acestea considera o onoare sa isi poata trece prezentarea in portofoliu. Alte case de moda sau branduri mai modeste, mai comerciale, trebuie sa plateasca pentru ca nu au un statut privilegiat, ca al lui Marc Jacobs, pe care sa se poata baza.<\/p>\n \u00a04) Ce se intampla daca organizezi o prezentare de moda si nu apare nici un invitat? Cum faci oamenii sa vina, cand esti un designer incepator?<\/em><\/strong><\/p>\n Sansele sa nu apara ABSOLUT nimeni sunt mai slabe decat, sa zicem, o manechina de talie zero \ud83d\ude42 Cineva tot va aparea, pentru ca foarte multa lume e interesata de moda – chit ca imparti invitatiile doar in familie si intre prieteni. Partea mai grea este sa obtii confirmarea celor din „categoria grea” – Anna Wintour de la Vogue, Bridget Foley de la WWD, Suzy Menkes de la International Herald Tribune, Hillary Alexander de la Telegraph, Bianca Sozzani de la Vogue Italia samd, plus directorii si buyerii magazinelor mari care vor cumpara o mare parte din colectii (Saks Fifth Avenue, Neiman Marcus, Browns, Selfridges.\u00a0 Desi este cunoscut faptul ca editorii de moda isi rasplatesc advertiserii principali si le demonstreaza respectul ocupandu-si locurile din primul rand, poti fii sigura ca Anna Wintour nici nu-si va pune problema sa apara la showul Nanettei Lepore de la ora 9 dimineata.<\/p>\n In ceea ce priveste prezentarile tinerilor designeri, oamenii din moda sunt persoane care sunt inspirati de creativitate si o sprijina in diverse moduri, iar relatiile personale si sociale – cu agentii, oameni de vanzari si chiar designeri – inseamna mult cand e vorba de umplerea scaunelor din sala. In plus, cei din moda merg de multe pe principiul turmei; daca se afla ca un editor sau un jurnalist cunoscut incurajeaza un designer incepator, restul vor face acelasi lucru, in scurt timp.<\/p>\n 5) Cum sunt programate prezentarile, ca sa nu apara conflicte? Exista o anume seara sau un anume interval orar care este cel mai ravnit? Sau un interval orar rezervat „greilor”? Daca esti incepator, cum te asiguri ca un alt designer, foarte cunoscut, nu si-a programat prezentarea simultan cu a ta? <\/em><\/strong><\/p>\n Din ceea ce stiu, exista Fashion Calendar – o firma care se ocupa de mult timp de aceasta problema, a programarii showurilor de moda (sunt aproximativ 150-180 de designeri desfasurati pe 7 zile). Serviciile lor se fac pe baza de abonament, iar ei produc un program saptamanal al evenimentelor de moda internationale, astfel incat buyerii si editorii stiu cand, ce si unde se intampla. Sunt convinsa ca apar conflicte, cu showuri care se suprapun, dar pana acum nu am auzit sa se fi iscat un razboi din cauza asta. Editorii si buyerii aleg ce invitatii confirma, banuiesc ca de obicei designerii care nu au relatii si\/ sau bani de publicitate au parte de un con mai mare de umbra.<\/p>\n 6) Cine face coreografia showurilor de moda? Designerii? Tot ei aleg si muzica, sau lucreaza cu un DJ? Se fac repetitii pentru prezentarea propriu-zisa? <\/em><\/strong><\/p>\n Multi designeri se implica in selectarea muzicii. Majoritatea lucreaza cu un DJ, si chiar exista cativa\u00a0 – cum este Michel Gaubert care face muzica pentru prezentarile Proenza Schouler – specializati in asa-numitele\u00a0 runway<\/em> tracks<\/em>. Acest lucru se intampla pentru ca multi designeri stiu ca fiecare detaliu al evenimentului va avea un impact asupra succesului acestuia. In momentul conceperii colectiei, designerii sunt deseori inspirati de un cantec, de concertul unei anume trupe sau de stilul de viata a unei anumite vedete din show-biz, si doresc ca asta sa se reflecte in muzica aleasa.<\/p>\n In ceea ce priveste coreografia, prezentarile de moda sunt mai curand organizate decat coreografiate, iar tinutele sunt aranjate pentru a aparea intr-o anumite ordine, purtate de o anumita manechina si sincronizate astfel incat sa apara pe podium intr-un anume moment, pe o anumita melodie. Prezentarile de moda sunt, pana la urma, showuri, totul este planificat pentru a avea un efect spectaculos.<\/p>\n 7)<\/em><\/strong> Care este motivul pentru care unele tinute prezentate sunt de-a dreptul ridicole? Are de-a face cu faptul ca designerii vad evenimentul drept un spectacol? Designerii chiar cred ca exagerarea – in machiaj, coafuri sau linii ale croielilor – da bine in fotografii, sau o fac doar pentru a starni discutii?<\/strong><\/em><\/p>\n Chiar daca se intampla ca multe din colectiile prezentate sa fie de o calitate estetica indoielnica, as zice ca acest lucru se datoreaza mai curand carentei de talent a designerului si nu a dorintei acestuia de a „face spectacol”. De fapt, exista multe colectii – in special la New York – in care tinutele nu sunt suficient de „ridicole”, cum le spui tu, daca prin ridicol intelegi pline de imaginatie. In schimb, sunt prea comerciale. Nu trebuie sa uiti ca moda nu inseamna „utilitar” si „practic”, prezentarile de moda ne arata de fapt concepte, idei, directii. Chiar avem nevoie sa vedem o manechina imbracata in pantaloni drepti si un maieu simplu, ca sa spunem ca avem in fata „moda”? Din contra. Exista o diferenta fundamentala intre moda si imbracaminte; hainele <\/strong>sunt facute pentru a-ti acoperi corpul, pentru a te feri de frig si a nu te lasa sa fii dezbracata, iar buzunarele exista pe post de spatiu de depozitare; moda <\/strong>– cand este de calitate si impresioneaza estetic – iti pune imaginatia la incercare si vorbeste despre lumea si visele creatorului, intr-un fel in care cuvintele nu o pot face.<\/p>\n Deci, de ce exagereaza unii designeri? Am doua raspunsuri simple la aceasta intrebare: unul se refera la tot ce e bun in moda, iar al doilea la tot ce e gresit.<\/p>\n Moda este atat democratica, cat si exclusivista. O anumita parte din moda este destinata unei largi audiente – Isaac Mizrahi, Stella McCartney, Erin Fetherston, Viktor&Rolf au lucrat in colaborare cu mari lanturi de magazine pentru a pune la indemana consumatoarelor o bucata din stilul lor, din universul lor creativ, iar creatiile respective au tinut cont de anumiti factori (pret, siluete purtabile, stiluri actuale dar nu exagerat de trendy etc). O alta parte din moda – cum sunt extremele lui Nicolas Ghesquiere, Gareth Pugh sau Rick Owens\u00a0 – nu sunt destinate unei audiente mai putin educate estetic (nu vreau sa para ca tratez lucrurile cu condescendenta, dar asta e adevarul). Opiniile si gusturile femeilor obisnuite, de pe strada, este complet irelevanta pentru acesti designeri, care creeaza pentru connoisseuri<\/em>.<\/p>\n Cand un creator, cum sunt Rei Kawakubo de la Comme des Garcons sau protejatul sau, Junya Watanabe, propune un stil extrem sau o colectie neobisnuita – ceea ce multi ar descrie drept bizar sau ridicol -, acest lucru se intampla pentru ca acesti designeri lucreaza cu proprietatile „oficiale” ale modei (taieturi, tesaturi, tehnici complexe de finisare) intr-un fel inovator.\u00a0 Clientela lor este oricum restransa, pentru ca un business de proportii ar insemna sa isi modifice stilul pentru a raspunde dorintelor consumatorilor de masa. In schimb, influenta lor se face simtita la nivel de industrie. Ok, si care e smecheria, o sa ma intrebi? Pai, moda este o comunitate, pe cat de mult este un business, iar comunitatile au propriul lor limbaj. O modalitate unica de utilizare a dantelei (cum a fost cazul colectiei Prada pentru toamna 2008) sau faldurile unei rochii sunt nuante care pot fi trecute cu vederea de cumparatoarea obisnuita, dar ofera bucurii secrete insiderilor.<\/p>\n Pe de alta parte, se intampla deseori ca colectiile sa fie un sir lung de exponate de-a dreptul bizare, de dragul bizareriei. Moda devine uneori sinonima cu entertainment-ul, iar unii designeri ajung sa gandeasca cam asa: „lookurile traznite vor atrage atentia stilistilor sau producatorilor TV care au acces la celebritati, iar expunerea in media poate inseamna uneori succes. Artificiile cum sunt coafuri exagerate, machiaj neobisnuit sau un styling neobisnuit pot ascunde uneori lipsa unei coerente creative, lipsa de idei sau chiar lipsa de talent.<\/p>\n Problema mai serioasa, insa, este ca moda este o adevarata industrie, un adevarat business, care a suferit de pe urma dozei prea mai mari de expunere. Ceea ce a fost candva teritoriul unei elite, cu o audienta limitata este acum analizata peste tot – de la tabloide de 2 lei, pana la critici ale tinutelor de pe covorul rosu -, ca sa nu mai vorbim de faptul ca exista persoane care, desi prezente in aceasta lume, nu au nici in clin, nici in maneca cu ea (vezi starletele de la Hollywood ca Paris Hilton si Lindsay Lohan sau cvasi-celebritatile devenite peste noapte designeri cum sunt surorile Olsen). Toate astea fac ca ciclurile modei sa se schimbe cu mai multa rapiditate decat inainte, cu alte cuvinte mai rapid decat ciclul natural, sezonier, de reinventare a modei si tendintelor. In multe cazuri, cele 2 colectii anuale – de primavara si de toamna – trebuie suplimentate de altele doua – pre-fall si cruise\/ resort. Industria este cea care, evident, a incurajat aceasta atentie exagerata. Pentru ca, asa cum spune teoria, tam-tamul poate inseamna profit.<\/p>\n 8) Cine primeste locurile din randul intai? Si cine ajunge sa stea in picioare sau in ultimul rand? exista o ierarhie a jurnalistilor de moda, a editorilor, a buyerilor si a celebritatilor? Designerii se implica in vreun fel in plasarea invitatilor sau cine decide unde sunt acestia asezati in sala? <\/em><\/strong><\/p>\n Echipa de vanzari si cea de PR sunt cele care supervizeaza lista invitatilor, asezand invitatii in functie de importanta lor. In primele randuri vor fi asezate persoanele importante, iar apoi se urmeaza o ierarhie normala a invitatilor: redactorii sef ai publicatiilor si criticii importanti de moda in primul rand, adjunctii sau asociatii dupa acestia, presedintii marilor magazine sau ale conglomeratelor tip LVMH inaintea buyerilor, etc. Celebritatile, care primesc invitatii speciale cu luni in avans, fie isi fac o intrare spectaculoasa in ultimul moment si sunt escortati la locul lor de un agent PR, sau se parcheaza cu de la sine putere pe randurile din fata cu mult inainte de inceperea showului pentru a se asigura ca sunt fotogafiate de paparazzi. Ideea este ca, evident, imaginea unei celebritati ar putea adauga valoare numelui unui designer (un concept idiot si snob, dupa parerea mea, but hey, that’s me!). Cat despre designeri si lista de invitati, sigur ca vor dori sa vada pentru cine sunt rezervate locurile din randul intai, dar majoritatea au lucruri mai importante decat facut decat asta.<\/p>\n 9) Cat este platita o manechina pentru munca din timpul unei prezentari de moda? Si cum se face castingul?<\/em> <\/em><\/strong><\/p>\n Manechinele foarte cunoscute, cum sunt Gemma Ward, Lily Donaldson si Daria Werbowy pot primi pana la 15-20,000 euro pentru un show, la care se adauga 20% comisionul agentiei care le reprezinta. Onorariul include participarea la circa 3 probe si prezentarea in sine. Designerii angajeaza firme de casting, specializate in selectii pentru reclame si pentru prezentari de moda. Fiecare designer isi doreste ca pe podiumul lui sa defileze cele mai bune, cele mai cunoscute manechine, si deseori apar discutii cand aceeasi manechina este „rezervata” pentru prezentari care se suprapun. La final, agentul sau agentia manechinei\u00a0 hotaraste care dintre prezentari este mai valoroasa pentru portofoliul acesteia. Relatiile – dintre agenti, designeri, agentiile de modelling si manechine – joaca un rol important in crearea castingului perfect. Evident ca apar neintelegeri intre casele de moda, pentru ca manechinele sunt rezervate in avans, iar timpul dedicat coafarii si machiajului face imposibila participarea lor la absolut toate prezentarile.<\/p>\n 10) Manechinele pastreaza hainele pe care le poarta in timpul prezentarii? Se poate intampla ca uneori manechinele sa primeasca haine in schimbul muncii lor, mai ales atunci cand designerii sunt in fruntea unui business la scara mica dar au un prestigiu in crestere.\u00a0 Chiar daca moda e o lume „care pe care”, agentiile de modelling si insasi manechinele pot veni in sprijinul designerilor incepatori. In general, insa, manechinele nu pot pastra tinutele pe care le poarta in timpul defilarii, pentru ca acelea sunt create pentru viitoarele prezentari in cerc restrans cu buyerii sau pentru pictoriale. Dar manechinele pot comanda hainele care le plac, care le sunt trimise in perioada imediat urmatoare.<\/p>\n 11) Cate manechine foloseste in general un designer, pentru o prezentare? Si cum reusesc sa isi schimbe hainele atat de repede? O colectie obisnuita are de obicei maximum 40 de look-uri (sau exit-uri, cum se mai numesc), iar in unele cazuri exista cate o tinuta pentru fiecare manechina, fara ca acestea sa se mai schimbe in culise. Asta inseamna maximum 40 de fete.\u00a0 Totusi, uneori este greu sa fie gasite 40 de fete care sa corespunda din toate punctele de vedere cerintelor designerului. In aceste cazuri, unele dintre ele isi schimba tinutele, iar fiecareia dintre ele ii este desemnat un asistent\/ stilist care o ajuta sa se imbrace.<\/p>\n 12) De unde isi fac rost manechinele de pantofi? Daca e sa te iei dupa fisele lor si dupa inaltime, majoritatea poarta marimea 40, 41 sau chair 42 la picior, marimi care sunt greu de gasit. Ce fac, ajung sa defileze in pantofi care le strang? Sau li se fac pantofi la comanda, pe masura? <\/em><\/strong><\/p>\n In marea majoritate a colectiilor, pantofii sunt special creati pentru a completa tinutele – iar colaborarile pot fi facute cu designeri de incaltaminte cum sunt Christian Louboutin, Manolo Blahnik, Sergio Rossi, Brian Atwood sau Terry de Haviland. Casele de moda care vand si incaltaminte sub propriul brand – Prada, Gucci, Donna Karan, Louis Vuitton, Chloe, Armani, Balenciaga etc – vor folosi pantofii din propriile colectii. Incaltamintea completeaza o tinuta – sau in unele cazuri, o ajuta sa para mai reusita. De aceea, sunt o parte esentiala a procesului de creatie. Sunt produsi cu luni inainte de prezentare si sunt probati impreuna cu hainele, in timpul probelor pregatitoare. Majoritatea designerilor de incaltaminte fac pantofi si in marimi mari (41, 42), dar din cate stiu eu marimile medii la pantofi in randul manechinelor sunt 39-39.5.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Desi nu am postat nici un calendar aici (am sa o fac, zilele astea), toata lumea stie ca suntem in perioada saptamanilor modei. Am primit tot felul de intrebari pe email, care de care mai interesante sau mai aiurea, de la „ce sunt, de fapt, saptamanile modei?’ (duh?) pana la „ce marime poarta manechinele la […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[25],"tags":[359,62,2567,2566,2568],"class_list":["post-2818","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-runway-review","tag-designer","tag-moda","tag-prezentari-de-moda","tag-saptamanile-modei","tag-show-de-moda"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2818","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2818"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2818\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2818"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2818"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2818"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![\"_44455329_fashion_ap416.jpg\"](\"http:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2009\/02\/_44455329_fashion_ap416.jpg\" "\\"_44455329_fashion_ap416.jpg\\"")
<\/p>\n![\"fashion_front_row.jpg\"](\"http:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2009\/02\/fashion_front_row.jpg\" "\\"fashion_front_row.jpg\\"")
<\/p>\n![\"stella_mccartney.jpg\"](\"http:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2009\/02\/stella_mccartney.jpg\" "\\"stella_mccartney.jpg\\"")
<\/p>\n![\"2wrq0jcgn5.jpg\"](\"http:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2009\/02\/2wrq0jcgn5.jpg\" "\\"2wrq0jcgn5.jpg\\"")
<\/p>\n![\"610x.jpg\"](\"http:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2009\/02\/610x.jpg\" "\\"610x.jpg\\"")
<\/p>\n![\"lfw_banner.jpg\"](\"http:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2009\/02\/lfw_banner.jpg\" "\\"lfw_banner.jpg\\"")
<\/p>\n
\n<\/em><\/strong><\/p>\n
\n<\/em><\/strong><\/p>\n